Ce este sufletul!

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Originalul ebraic desigur:



Dar ca să nu existe dubii ori contestații dinspre partea ortodoxă, iată și versiunea literară a Septuagintei (care reprezintă traducerea în greacă):


(Septuaginta - vol.I, pag.56, Polirom 2004)

pune si Septuaginta in original

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

pune si septuaginta in original

καὶ ἔπλασεν ὁ θεὸς τὸν ἄνθρωπον χοῦν ἀπὸ τῆς γῆς καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

καὶ ἔπλασεν ὁ θεὸς τὸν ἄνθρωπον χοῦν ἀπὸ τῆς γῆς καὶ ἐνεφύσησεν εἰς τὸ πρόσωπον αὐτοῦ πνοὴν ζωῆς καὶ ἐγένετο ὁ ἄνθρωπος εἰς ψυχὴν ζῶσαν

Bun, si acum, prin metoda comparativa, ar trebui sa ne arati ca ceea ce scrie in textul ebraic concorda cu Septuaginta, referitor la ideea de rezultanta, pe care o afirmi.

N-ai gasit si transliterat?
„kai eplasen o Theos ton anthrōpon choun apo tēs gēs kai enephusēsen eis to prosōpon autou pnoēn zōēs kai egeneto o anthrōpos eis psuchēn zōsan”.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de delia31

Bun, si acum, prin metoda comparativa, ar trebui sa ne arati ca ceea ce scrie in textul ebraic concorda cu Septuaginta, referitor la ideea de rezultanta, pe care o afirmi.

Logic, ar trebui demonstrat invers: că textul din Septuaginta concordă cu originalul ebraic. Dar stai liniștită, ambele texte concordă. Omul (trupul) a primit suflare de viață și a devenit (s-a transformat) un suflet viu. Nu scrie că ar fi primit un ”suflet” și s-a transformat în nu știu mai ce...

[Igor_Paslusnik]

Septuaginta şi textul ebraic, spun acelaşi lucru:

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu/fiinţă vie" - Facere 2, 7.

Septuaginta = suflet viu.
Textul masoretic/Vulgata = fiinţă vie.

Textul Masoretic/Vulgata: "şi s-a făcut omul fiinţă vie". "S-a făcut": a devenit; a trecut în alt mod de existenţă (provenită din nemuritorul Dumnezeu).
Septuaginta: "şi s-a făcut omul întru suflet viu" (eis psyhin zoosan) care poate fi tradus şi: întru suflet care trăieşte (din Dumnezeu), adică suflet nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât "Viaţa" - Hristos) s-a născut din suflarea lui Dumnezeu (cum vedem la Facere 2, 7) şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe omul de lut, (trupul fără suflet nemuritor) odată cu acesta (cu sufletul) dar şi cu tendinţa omului de-a fi "absorbit": particula eis de mai sus, înseamnă şi "întru" (înlăuntru) şi mai înseamnă şi spre (către, direcţie, scop)-. S-a tradus cu eis, tocmai pentru a arăta complexitatea sufletului dat de Dumnezeu, omului.
La I Paralipomena 12, 18 spune că Duhul Sfânt "l-a îmbrăcat" pe Amasai, care a rostit o profeţie şi tot astfel pe Ghedeon (Judecători 6, 34). Acest endyo înseamnă "a îmbrăca" cu sensul de a lua complet în stăpânire, sau "a se îmbrăca" - a intra în posesia cuiva sau a ceva.
În acest sens duhovnicesc, "endyo", îl va folosi şi Pavel, în Romani 13, 14: "...îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos", în Galateni 3, 27: "...în Hristos v-aţi îmbrăcat" şi în Coloseni 3, 12: "...îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de-ndurare, de bunătate...".

Aşadar, omul nu e doar o fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte creaturi/animale, că peste nimeni Dumnezeu, nu a mai suflat din nemurirea Lui, ci omul este trup cu suflet viu şi nemuritor, fiindcă Dumnezeu este viu şi nemuritor, care a suflat peste om, sufletul nemuritor; suflet nemuritor care aparţine celor două lumi: materială (văzută, temporală, după căderea în păcat) şi spirituală/duhovnicească (nevăzută, infinită şi veşnică, precum Universul, în Împărăţia Cerurilor).
Având un caracter antonimic, (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el, sufletul, prin faptul că e nemuritor, este apt şi capabil şi pentru experienţe mistice: extaz şi entaz.

Foarte bine demonstrat, Igor!

[ionica49]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Septuaginta şi textul ebraic, spun acelaşi lucru:

"Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu/fiinţă vie" - Facere 2, 7.

Septuaginta = suflet viu.
Textul masoretic/Vulgata = fiinţă vie.

Textul Masoretic/Vulgata: "şi s-a făcut omul fiinţă vie". "S-a făcut": a devenit; a trecut în alt mod de existenţă (provenită din nemuritorul Dumnezeu).
Septuaginta: "şi s-a făcut omul întru suflet viu" (eis psyhin zoosan) care poate fi tradus şi: întru suflet care trăieşte (din Dumnezeu), adică suflet nemuritor.
Sufletul omului (altceva decât "Viaţa" - Hristos) s-a născut din suflarea lui Dumnezeu (cum vedem la Facere 2, 7) şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe omul de lut, (trupul fără suflet nemuritor) odată cu acesta (cu sufletul) dar şi cu tendinţa omului de-a fi "absorbit": particula eis de mai sus, înseamnă şi "întru" (înlăuntru) şi mai înseamnă şi spre (către, direcţie, scop)-. S-a tradus cu eis, tocmai pentru a arăta complexitatea sufletului dat de Dumnezeu, omului.
La I Paralipomena 12, 18 spune că Duhul Sfânt "l-a îmbrăcat" pe Amasai, care a rostit o profeţie şi tot astfel pe Ghedeon (Judecători 6, 34). Acest endyo înseamnă "a îmbrăca" cu sensul de a lua complet în stăpânire, sau "a se îmbrăca" - a intra în posesia cuiva sau a ceva.
În acest sens duhovnicesc, "endyo", îl va folosi şi Pavel, în Romani 13, 14: "...îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos", în Galateni 3, 27: "...în Hristos v-aţi îmbrăcat" şi în Coloseni 3, 12: "...îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de-ndurare, de bunătate...".

Aşadar, omul nu e doar o fiinţă vie, asemenea tuturor celorlalte creaturi/animale, că peste nimeni Dumnezeu, nu a mai suflat din nemurirea Lui, ci omul este trup cu suflet viu şi nemuritor, fiindcă Dumnezeu este viu şi nemuritor, care a suflat peste om, sufletul nemuritor; suflet nemuritor care aparţine celor două lumi: materială (văzută, temporală, după căderea în păcat) şi spirituală/duhovnicească (nevăzută, infinită şi veşnică, precum Universul, în Împărăţia Cerurilor).
Având un caracter antonimic, (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el, sufletul, prin faptul că e nemuritor, este apt şi capabil şi pentru experienţe mistice: extaz şi entaz.

Da corect ,,suflarea de viata,, era ,,duhul sfant,, de la Dumnezeu , atunci cum de multi pe acest forum confunda , sau nu fac nici o diferenta intre ,,duh,, si ,,suflet,,. Interesant.

[delia31]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Logic, ar trebui demonstrat invers: că textul din Septuaginta concordă cu originalul ebraic. Dar stai liniștită, ambele texte concordă. Omul (trupul) a primit suflare de viață și a devenit (s-a transformat) un suflet viu. Nu scrie că ar fi primit un ”suflet” și s-a transformat în nu știu mai ce...

De ce, Centesimus? Cine-a fost mai intai? Septuaginta (alcatuita in sec. III inainte de Hristos) sau Textul Masoretic ( alcatuit in sec. X dupa Hristos) ?
Si de ce zici asta? Esti nelinistit de vreo disonanta intre cele doua versiuni? Nu poti demonstra si pe textul Septuagintei, mai vechi cu 12-13 secole decat cel masoretic in ebraica, ecuatia adventista ca trup +suflare = un suflet?

Unde apare in Septuaginta articolul nehotarat “un” in Geneza 2,7? Sau substantivul suflet, fara nici un fel de articol nehotarat?

[Igor_Paslusnik]

Delia, bună observaţia, eşti persoana mea preferată din forum din punct de vedere dogmatic, bun venit, mă bucur că eşti aici :)

[delia31]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Delia, bună observaţia, eşti persoana mea preferată din forum din punct de vedere dogmatic, bun venit, mă bucur că eşti aici :)

Am mai fost pe-aici, Igor, de centesimusvicesimus ori, si le-am discutat si paradiscutat cu Centesimus, si stie si despre traducerea Anania, si am facut tetracapilarotomie pe text, si...
Am intrat iar pe aici, ca prea isi ia avant si poate il cred unii pe bune..

Da'parca ziceai nu demult ca n-am citit nici 5 pagini din Sf.Ioan Damschin, cum de ti-s preferata?