TRIODUL - Perioada pocaintei!

[Ioan_Cezar]

Deopotrivă şi întocmai cu îngerii, Te sârguieşti să mă faci, iar eu, întru răutate, pe mine mă micşorez!

*

Nimic fiind, mă socotesc în sine-mi că sunt ceva. Minţind, de-a pururea împotriva celor mincinoşi strig.
Întinez biserica trupului meu cu gânduri şi cu fapte curveşti, iar eu împotriva curvarilor propovăduiesc.
Judec pe cei ce greşesc, fiind eu însumi plin de greşeli.
Judec pe dosăditori şi furi, însumi fiind fur şi dosăditor.

*

Către cei credincioşi numai înţelept mă socotesc pe mine, iar pe cei fără de minte şi neînvăţaţi ca pe nişte dobitoace îi defaim.
Când sunt vrednic de ocară, mă mândresc.
Când gândesc să fiu cinstit, mă dispreţuiesc.
Dacă mi se cere să fiu drept mă răzvrătesc, iar când mi se spun cele adevărate, urăsc.
Mustrat fiind de fratele meu, mă mânii, iar voind să mă împotrivesc ispitei, obosesc.
Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic şi, nevrednic fiind, cinste cer.
Nu voiesc a mă osteni. Dacă nu-mi slujeşte cineva, mă mânii pe el.
Când îl văd pe fratele meu în nevoi, nu-l cunosc, iar când e sănătos şi în cinste, îl vizitez.
Pe cei mai mari ca mine îi defaim, iar pe cei mai mici îi trec cu vederea.

*

Petrecînd în păcate, vreau să fiu socotit un drept.
Şi ce răspuns pot să dau pentru toate acestea? Că diavolul este cel care m-a sfătuit! Dar nici lui Adam nu i-a folosit un astfel de răspuns!
Sau poate vreau să mă îndreptăţesc cu ispita lui Cain?
Dar nici el n-a scăpat de a Domnului dreaptă hotărâre.