Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

RÂNDURI PENTRU DOMNIŞOARE (11)

SOCIETATEA

Onoarea

-I-

Onoarea e mai preţioasă ca viaţa şi libertatea. Ea e uşor de simţit, dar greu de definit. O purtăm în suflete ca respect absolut al demnităţii noastre morale, ca sentiment de mândrie dat de o viaţă trăită frumos şi curat. Alfred de Vigny spunea că onoarea e poezia datoriei, delicateţea şi frumuseţea ei. Datoria ne impune ba una, ba alta. Onoarea ne înflăcărează, ne uneşte, ne măsoară faptele cu idealul pe care ni l-am creat despre demnitatea proprie.

Dacă nu devine trufie, onoarea ne poate fi călăuză. Ea e mai exigentă ca datoria. Ea ne interzice unele lucruri permise în sens strict. Ideea că nu e demn de noi să adoptăm unele comportamente ne va împiedica să profităm de ceilalţi, ne va opri în faţa unei revanşe, a unei răzbunări şi ne va da curajul de a suporta încercările, de a fi mai buni.

-II-

Corneille e poetul onoarei şi eroinele sale o încarnează sublim, Ximena şi Paulina mai ales. La şcoala lor s-au format femeile din secolul al XVII-lea. În acea epocă, numită neîntemeiat întunecată, respectul pentru ceilalţi şi dorinţa de a face bine, de a nu comite josnicii se numea pe drept cuvânt fală. Nu trebuie confundată aici fala cu amorul propriu.

Onoarea implică grija pentru reputaţia noastră. Ar fi periculos totuşi să identificăm onoarea cu reputaţia. Onoarea, care trăieşte în noi, care e inseparabilă de noi, e superioară reputaţiei, acest bun fragil şi preţios pe care nu suntem în întregime stăpâni. Fără îndoială dorinţa de a fi respectaţi de toţi e bună din punct de vedere moral. Ea e strâns legată de solidaritatea umană.

De asemenea e o datorie să respectăm o părere, întâi pentru că a o contraria înseamnă să-l rănim pe cel care a exprimat-o şi apoi pentru că în multe cazuri părerea altuia poate fi mai înţeleaptă ca a noastră. Un fapt aparent minor, asupra căruia cineva atrage atenţ›ia, se poate dovedi periculos pentru ceilalţi prin efectele produse.

-III-

Multe persoane nu se pot ridica până la dezinteresarea absolută fără sprijinul celor pe care-i iubesc. Nimic de criticat aici. Susţinerea apropiaţilor poate opri un suflet slab în faţa răului, îl poate îndemna să facă bine, motiv inferior fără îndoială, dar care, tocmai pentru că e inferior, e la îndemâna celor mai mulţi. Când te strădui din greu să fii corect e plăcut să ştii că nu eşti singur. Pentru copil e un imbold puternic, pentru adult e un sprijin moral.

Ceea ce trebuie să ne dea de gândit e că în istorie mulţi eroi au fost huiduiţi după ce au fost aclamaţi. Facem tot ce stă în puterea noastră şi ne vedem faptele cele mai nobile rău interpretate sau contestate. Onoarea depinde însă de conştiinţă. Dacă toată lumea ne laudă, ignorând adevărul despre noi, nu putem fi mulţumiţi. O greşeală făcută, chiar neştiută, e sâcâitoare. Atacaţi de toţi, dar fiind oneşti în intenţii, nu vom fi prea afectaţi de ostilitatea celorlalţi. E mai important prin urmare să merităm stima, decât să fim stimaţi. Să fim nepărtinitori, să respectăm legile morale, să ne facem datoria, să ne supunem uzanţelor, dar să deosebim binele, utilul de ce e convenţional. Onoarea şi reputaţia nu ţin de modă. Femeia e preocupată mai mult de aspectul ei exterior decât de lipsa ei de bunătate. Deşi ştie că e necesar să fie bună, cumpătată şi devotată, ea crede că e cel puţin la fel de necesar să-i fie apreciate frumuseţea şi eleganţa. O reputaţie bună îşi are însă importanţa ei, chiar dacă în zilele noastre nu-i mai pasă nimănui de ce spune lumea. Să evităm aşadar să fim judecate greşit sau să-i judecăm greşit pe alţii.

-IV-

Benjamin Constant considera calomnia un asasinat moral şi un furt. Un neadevăr spus despre cineva face tot atâta rău ca o armă. O femeie speriată de un câine vagabond, care se apropia de ea gudurându-se, s-a apucat să strige "Ajutor, câine turbat!"€. Lumea a sărit şi a omorât câinele. Bietul animal şi-a pierdut viaţa din cauza unei afirmaţii inexacte. Vinovăţia e mai mare atunci când îi furi reputaţia cuiva decât atunci când îi furi banii. Banii se pot recupera, reputaţia nu.

Între calomnia care dezonorează şi clevetirea care răneşte e cu siguranţă o mare deosebire. Prima e rezultatul premeditării, al răutăţii. Cea de a doua e rezultatul lipsei de judecată, al flecărelii neglijente. Un om fără minte e preocupat mai mult de ce fac ceilalţi decât de ce face el. Metehnele, slăbiciunile lui sar în ochi. Se spune despre clevetire că e un defect specific femeilor fiindcă ele ar vorbi mai mult ca bărbaţii. Nu e însă ceva sigur şi în plus locvacitatea feminină e bună, fiindcă învăţ›ăm să vorbim de la mame.

-V-

Când vorbim mult riscăm să ne trezim perorând fără să spunem nimic sau spunând răutăţi. Aşa ajungem să zeflemisim, zeflemeaua fiind modul cel mai uşor şi cel mai vulgar de a glumi. Povestirea agreabilă a unei întâmplări, găsirea unui epitet răutăcios, punerea în evidenţă a ridicolului îi pot aduce un succes facil cui are umor. Panta e alunecoasă. Vor fi criticate succesiv figura, îmbrăcămintea, caracterul şi purtarea. O treabă atât de urâtă se face foarte uşor. Există femei puţin inteligente dotate cu un adevărat talent în descoperirea imperfecţiunilor pe care le avem toţi. Asemenea femei sunt în general răutăcioase din gelozie. Ele îi atacă pe cei mai buni, ele se răzbună pe calităţile pe care nu le au. Dar de aici până la calomnie, la povestea inventată, e cale lungă. O străbatem uneori aproape inconştient din lipsă de subiecte de conversaţie, din nevoia de a ne păstra renumele de persoane informate. Nici nu e greu, e suficient să ne facem ecoul unei poveşti în circulaţie. Bulgărele de zăpadă pornit din vârful muntelui se rostogoleşte, creşte. Fiecare limbă ascuţită adaugă o trăsătură, un amănunt şi brusc avalanşa loveşte, distruge, striveşte o casă cu toată fericirea din ea.

Calomnia, clevetirea nu ar avea efect, dacă nu ar găsi o asistenţă complezentă. Dacă bârfitorul îl are pe dracu'™ pe limbă, cel care-l ascultă îl are în ureche.

-VI-

Sunt de evitat, mai ales de către femei, persoanele vorbăreţe şi bârfitoare. Eram deunăzi pe stradă cu o amică şi o ascultam vorbind de rău o căsătorie anunţată recent. Viitorul mire, viitoarea mireasă, cele două Familii, toţi au fost încondeiaţi, nimeni nu a fost cruţat. Chiar atunci întâmplarea ni le-a scos în cale pe cea care urma să se mărite şi pe mama ei. "Binevoitoarea"€ mea prietenă, care tocmai le făcuse cu ouă şi cu oţet, le întâmpină cu un zâmbet larg spunându-le: "€žŞtiţi discutam despre voi şi despre acea încântătoare căsătorie..."€

Aceste mici scene au o latură bună, fiindcă la terminarea lor ne vom spune: "Vom fi la rândul nostru bârfiţi".€ Vom ajunge astfel să urâm clevetirea, s-o dispreţuim, chiar dacă nu ne afectează onoarea. Când intervine calomnia, putem încerca să ne apărăm, cu toate că e adesea inutil. Calomnia, bârfa au aripi ca harpiile din mitologia greacă, acele păsări urâte cu chip de femeie. Vorba defăimătoare circulă din aproape în aproape. Cine a spus-o? Nimeni şi toată lumea. Sunt chiar oameni care practică cu o artă desăvârşită transmiterea ocării prin intermediul altora. Cu un cuvânt, cu o întrebare ne prind în cursă, par să ştie ce nu ştiu şi când facem o indiscreţie, când din cauza unei ranchiune ne criticăm prietenii, ei se prefac că-i apără felicitându-se în gând că ne-au determinat să vorbim în locul lor.

-VII-

Se va întâmpla adesea să fim în legătură cu oameni care se cunosc şi ale căror interese sunt opuse. Dacă unii dintre ei ni se vor destăinui, cel mai bun mijloc de a scăpa cu faţa curată e ca urechea noastră stângă să nu ştie ce aude urechea noastră dreaptă. Altfel vom semăna discordie fără să vrem.

O altă formă de clevetire foarte răspândită constă în a le povesti oamenilor ce spun ceilalţi despre ei, cică pentru a le face un serviciu. E o pretinsă îndatorire de prieten. Vorbele nu sunt aproape niciodată repetate textual, ranchiunele se înveninează, urile se aprind, un foc mic mocnind sub cenuşă dă naştere unui incendiu. Rareori o toană trecătoare nu se transformă în asemenea condiţii într-o infamie premeditată.

-VIII-

Apoi concluziile noastre prea grăbite sunt adesea greşite. Printr-o faptă sau un cuvânt condamnăm o viaţă şi un caracter. Oamenii îşi pierd vremea judecându-se reciproc şi la aceste tribunale improvizate sunt mai multe condamnări fără dovezi decât achitări. Judecători severi sunt întotdeauna cei mai puţin ireproşabili. Aceştia nu se vor gândi niciodată la propriile greşeli pentru a-şi spune că alţii pot avea aceleaşi scuze. E cazul multor tinere care au intoleranţa vârstei lor.

"€žMizantropul€" lui Moliere aduce pe scenă toate formele de clevetire, toate modurile de a prejudicia reputaţia aproapelui şi arată cât de odioase sunt astfel de procedee. "Mizantropul"€ e o comedie, dar răul făcut de cuvintele imprudente şi rele provoacă adevărate drame. Arabii au o maximă: "Când taci eşti stăpânul cuvântului, când vorbeşti cuvântul e stăpânul tău."€ Să cumpănim bine înainte de a spune ceva. O exprimare neglijentă sau condamnabilă ne poate domina viaţa prin reacţiile pe care le provoacă.

Popescu Angela

P.S. - Textul de mai sus nu e o replică indirectă. Când l-am scris, multe din mesajele de aici nu fuseseră postate.

[Igor_Paslusnik]

~~~ SEMNAL DE ALARMĂ ! ~~~

Întreg acest topic, per ansamblu, este blasfemiator, insultă creştinismul, este eretic, schismatic şi urâtor de Dumnezeu, de aproapele şi de poruncile Domnului, urâtor a Bibliei, Sfinţilor Părinţi, a dogmaticii şi istoriei.

Vă rog, opriţi acest topic.

Întreg acest topic, per ansamblu, sub masca unor învăţături morale şi de bun simţ, ascunse în faţa unor clişee de gândire pozitivă, se ascunde o propagandă de sorginte politice, extremă stânga, cu vădite înclinaţii dictatoriale, care, cu stindardul numelui lui Dumnezeu, urăşte, nu iubeşte duşmanii, nu iartă şi nu uită răul făcut, opreşte iubirea creştină, opreşte calea cea strâmtă care duce la Viaţă, opreşte îndumnezeirea, încurajează sclavia faţă de sisteme politice, promovate la un moment dat în spaţiul delimitat de graniţe teritoriale a unui stat de drept.

Vă rog opriţi acest topic.

Întreg acest topic, per ansamblu, susţinut de oamenii din spatele numelui "tineri pentru România", este o primejdie, o ameninţare reală la adresa statului Român şi Bisericii Creştine, punând în pericol preceptele creştine, constituţia şi libertatea cetăţenilor creştini, prin instigarea la ură, la rasism, la crime, la discriminare şi alte judecăţi denaturate.

Vă rog opriţi acest topic.

~~~ SEMNAL DE ALARMĂ ! ~~~

.



ATENŢIE ! Citiţi "printre rânduri" la postările userilor de la "tineri pentru românia" ! Veţi descoperi un monstru !



.

[stefan florin]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

~~~ SEMNAL DE ALARMĂ ! ~~~

Întreg acest topic, per ansamblu, este blasfemiator, insultă creştinismul, este eretic, schismatic şi urâtor de Dumnezeu, de aproapele şi de poruncile Domnului, urâtor a Bibliei, Sfinţilor Părinţi, a dogmaticii şi istoriei.

Vă rog, opriţi acest topic.

Întreg acest topic, per ansamblu, sub masca unor învăţături morale şi de bun simţ, ascunse în faţa unor clişee de gândire pozitivă, se ascunde o propagandă de sorginte politice, extremă stânga, cu vădite înclinaţii dictatoriale, care, cu stindardul numelui lui Dumnezeu, urăşte, nu iubeşte duşmanii, nu iartă şi nu uită răul făcut, opreşte iubirea creştină, opreşte calea cea strâmtă care duce la Viaţă, opreşte îndumnezeirea, încurajează sclavia faţă de sisteme politice, promovate la un moment dat în spaţiul delimitat de graniţe teritoriale a unui stat de drept.

Vă rog opriţi acest topic.

Întreg acest topic, per ansamblu, susţinut de oamenii din spatele numelui "tineri pentru România", este o primejdie, o ameninţare reală la adresa statului Român şi Bisericii Creştine, punând în pericol preceptele creştine, constituţia şi libertatea cetăţenilor creştini, prin instigarea la ură, la rasism, la crime, la discriminare şi alte judecăţi denaturate.

Vă rog opriţi acest topic.

~~~ SEMNAL DE ALARMĂ ! ~~~

.



ATENŢIE ! Citiţi "printre rânduri" la postările userilor de la "tineri pentru românia" ! Veţi descoperi un monstru !



.

de ce spui asta?

[TINERI PENTRU ROMANIA]

EI ŞI NOI

[stefan florin]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

EI ŞI NOI

sa nu exageram! "El si ai lui" au unit (referitor la provinciile romanesti) ceea ce se mai putea uni. Romania era (ar fi fost) mult mai mare decat cea din decembrie 1918

[Igor_Paslusnik]

SEMNAL DE ALARMĂ ! OPRIŢI ACEST TOPIC !

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui (!!!), ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii - Efeseni 6, 12

Despre noi să se spună că suntem creştini.

Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui (!!!), ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii - Efeseni 6, 12

Despre noi să se spună că suntem creştini.

SEMNAL DE ALARMĂ ! OPRIŢI ACEST TOPIC !

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

SEMNAL DE ALARMĂ ! OPRIŢI ACEST TOPIC !

De curiozitate, ai incercat butonelul acela din coltul din stanga sus a postarii? Cred ca e mai eficient sa-l folosesti pe acela decat sa postezi cate un mesaj de genul in fiecare zi.

[bluelight]

@Igor_Paslusnik
Eu nu stiu sa stiu sa citesc printre randuri si nu am descoperit monstrul de care vorbeai. Da-ne un exemplu, daca vezi lucrurile clare. De ce sa fie oprit topicul? Poti raspunde clar, logic si argumentat, fara lozinci?

[FlaviusM]

În prealabil postat de stefan florin

sa nu exageram! "El si ai lui" au unit (referitor la provinciile romanesti) ceea ce se mai putea uni. Romania era (ar fi fost) mult mai mare decat cea din decembrie 1918

La ce va referiti? Ce alte provincii ar fi trebuit sa apartina Romaniei?

În prealabil postat de FlaviusM

La ce va referiti? Ce alte provincii ar fi trebuit sa apartina Romaniei?

Toata ungaria :))