|
|
|
|
|
|
|
#2
02.03.2015, 17:09:00
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
#4
03.03.2015, 19:08:29
|
|||
|
|||
|
Ti-a placut episodul?:))
|
|
#5
03.03.2015, 19:13:14
|
||||
|
||||
|
Citat:
Mi se pare mie sau e o contradictie? Sau poate South Park promoveaza smerenia?
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
|
|
#6
04.03.2015, 08:56:10
|
||||
|
||||
|
Lucian, in stilul asta oamenii ajung sa nu se mai uite la nimic doar pentru ca nu se promoveaza smerenia si ideea de crestin ortodox...
Ce legatura e intre a fi crestin si a te uita la un serial, fie el cum o fi? Cu ce te face un serial mai bun sau mai rau, mai smerit sau mai putin smerit? Care e mecanismul, ca eu nu am auzit de asa ceva inca. Eu sincer nu vad legatura... De ce nu s-ar impaca? E un serial, nu e ca si cum ai face ca cei din serial...
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. Last edited by Corinusha; 04.03.2015 at 09:06:43.
|
|
#7
04.03.2015, 09:13:01
|
|||
|
|||
|
E amuzant si critic cu multe aspecte sociale.
Pentru copii poate fi un f. bun exemplu de "asa nu" la multe naravuri de care se lovesc zi de zi si care se simt tentati sa si le insueasca. In ceea ce priveste limbajul, nu e ceva cu care sa nu se fi intalnit in mediul social din ziua de azi..
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
|
#8
04.03.2015, 18:40:58
|
|||
|
|||
|
eu nu fac ca cei din serial, doar ma amuz...si cati ortodocsi rai sunt..important e sa fie omul bun la suflet...am incercat sa evit multe lucruri o perioada dar, cum spune si Corina, asa nu faci nimic.
|
|
#9
04.03.2015, 20:24:59
|
||||
|
||||
|
Citat:
Nelamurirea mea era alta: Cineva care isi face procese de constiinta ca ar putea sminti pe altii cu frumusetea fizica exagerata, sau chiar ca s-ar sminti pe sine nu imi pare genul de persoana care sa se uite la South Park. Undeva imi da cu virgula. Si atunci ma intreb care este scopul si provenienta intrebarii initiale?
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
|
|
#10
05.03.2015, 05:18:18
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mecanismul modelării treptate a lumii subiective prin expunere (directă sau mediată) îl poți descoperi însă și dacă ești dispusă să faci următorul experiment (dar să știi că nu ți-l recomand, totuși!...:)): Privește un serial cu scene sexi și, dacă vrei un stimul încă mai consistent, privește unul cu scene porno, timp de o săptămână, zilnic. Apoi spune-ne cum te simți, cum o mai duci și mai ales cum îți merge rugăciunea... Remarci cumva unele modificări în stările subiective și în comportament?.... Dacă experimentul nu te convinge, mai am câteva: Privește zilnic un serial cu oameni care se bat, se omoară, înjură, țipă, urlă etc. Sau o scenă repetată cu o decapitare, ceva... Apoi zi-ne cum o mai duci, cum îți merge rugăciunea, cum rezonezi la lecturile biblice etc. În fine, dacă nici așa nu merge ... nu știu ce să-ți mai recomand...:) P.S. Mecanismul are la bază faptul că tot ceea ce înregistrăm senzorial, din contact direct cu o situație sau prin intermediul unei re-prezentări a ei (film, carte etc.) dezvoltă anumite stări sufletești în noi, anumite obișnuințe de gândire și simțire, ne face părtași la scene de viață diverse etc. Cu timpul, creierul nu mai distinge "simularea" de "real" și, în memoria noastră diferențele estompate fac să luăm informația ca "reală". Acest lucru a fost dovedit încă din zorii psihologiei experimentale când s-a constatat că după câteva săptămâni de la testări, subiecții nu mai putea distinge între: - imaginile percepute direct - imaginile construite prin imaginație - imaginile construite prin diverse relatări. Și le aminteau dar nu putea preciza de unde le știu, din ce tip de sursă.... Totul devenise "realitate", devenise "al lor". Îi constituia! Rolul simulării ca mecanism al învățării efective este azi aplicat tot mai mult în formarea piloților de avioane, în educația militară, în psihologia sportivă și, desigur, în pregătirea pentru examene - se fac tot mai multe simulări pe măsură ce se apropie proba efectivă. De asemenea, simularea se face și în psihoterapie, mai ales când lucrăm cu persoanele fobice, pe care le expunem treptat la situații imaginate sau expuse pe ecran, până își dezvoltă mecanismele de a le face față în real. Modificarea comportamentului și a stărilor subiective se realizează mai ușor prin simulări, nu doar prin explicații, încurajări și alte discursuri fără "impact", în fond... Apoi e vorba și despre mecanismul psiho-social complex al modelării interpersonale - învățarea socială, tipare de conduită, tipuri de stări afective, atitudini etc. Rolul mediului în formarea omului este enorm, cu atât mai mult al unui mediu cu stimuli "tari", "agresiv" prin însușirile lui inteligent alese (regret că precizez dar în spatele majorității produselor "culturale", fie ele și de divertisment, nu stă de loc întâmplarea sau inocența. Ci cunoștințe solide de psihologie a consumatorului, din zona "influență și persuasiune", ghidate de interese precise. Nu neapărat intenții criminale și demonice, cel puțin nu ca intenție imediată. Dar sigur manipulative.) Îți sugerez să citești una din cărțile Sfântului Teofan Zăvorâtul despre "atmosfera" dinainte și după rugăciune, ca să întrevezi impactul psihologic și duhovnicesc al stimulilor cu care intrăm în contact (externi mai întâi, dar și interni, care parcă nu știm de unde vin și pe care îi primim cu ușurință - din păcate), precum și rolul modelelor comportamentale. De ce crezi că rugătorii serioși își păzesc simțurile și nu petrec prea mult timp în relație cu oricine sau cu orice? Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 05.03.2015 at 05:37:24.
|
|
|
Mod hibrid