Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Pacea Domnului fie cu voi.
[...]
VĂ PROVOC LA CUVÂNT. LA RĂZBOI PRIN CUVÂNT.
[...]
Pace vouă.
Pacea Domnului Iisus, să fie cu voi.

Grea misiune v-ați asumat domnule Paslusnik, ca între două îndemnuri la pace să provocați război și încă un război prin Cuvântul care vă stă împotriva intențiilor iconodule!

Cele două reprezentări (heruvimii și șarpele de aramă) la care vă referiți, au fost făcute la porunca expresă a lui Dumnezeu, poruncă ce nu există și în dreptul icoanelor. Și apoi, lucrul cel mai important: acele reprezentări nu aveau scop de închinare, cum e cazul icoanelor; ori porunca a II-a din Decalog tocmai acest lucru îl interzice - facerea de reprezentări în scop de închinare slujire.

Interesant este faptul că al doilea argument al dumneavoastră (șarpele de aramă), deși în simbol Îl reprezenta pe Hristos, prin închinare și slujire (tămâiere) înaintea lui a devenit un detestabil idol, atrăgând astfel dezaprobarea divină. Atenție mărită deci chiar la reprezentarea (icoana) lui Iisus! Cei care se închină înaintea ei și-i aprind candelă, ori o tămâiază, se situează sub blestemul călcării Legii lui Dumnezeu!

[stefan florin]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Grea misiune v-ați asumat domnule Paslusnik, ca între două îndemnuri la pace să provocați război și încă un război prin Cuvântul care vă stă împotriva intențiilor iconodule!

Cele două reprezentări (heruvimii și șarpele de aramă) la care vă referiți, au fost făcute la porunca expresă a lui Dumnezeu, poruncă ce nu există și în dreptul icoanelor. Și apoi, lucrul cel mai important: acele reprezentări nu aveau scop de închinare, cum e cazul icoanelor; ori porunca a II-a din Decalog tocmai acest lucru îl interzice - facerea de reprezentări în scop de închinare slujire.

Interesant este faptul că al doilea argument al dumneavoastră (șarpele de aramă), deși în simbol Îl reprezenta pe Hristos, prin închinare și slujire (tămâiere) înaintea lui a devenit un detestabil idol, atrăgând astfel dezaprobarea divină. Atenție mărită deci chiar la reprezentarea (icoana) lui Iisus! Cei care se închină înaintea ei și-i aprind candelă, ori o tămâiază, se situează sub blestemul călcării Legii lui Dumnezeu!

bine ai revenit amice osutafaraunu!
ps: evreii nu ingenuncheau in fata chivotului atunci cand se rugau la Dumnezeu?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de stefan florin

bine ai revenit amice osutafaraunu!
ps: evreii nu ingenuncheau in fata chivotului atunci cand se rugau la Dumnezeu?

Doamne ajută, Ștefane!
Evreii nu aveau acces în camera (Sfânta Sfintelor) chivotului. Nici măcar preoții de rând nu intrau acolo, doar singur marele preot intra o singură dată pe an.

[stefan florin]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Doamne ajută, Ștefane!
Evreii nu aveau acces în camera (Sfânta Sfintelor) chivotului. Nici măcar preoții de rând nu intrau acolo, doar singur marele preot intra o singură dată pe an.

amice, batranii poporului evreu au facut acest lucru

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de stefan florin

amice, batranii poporului evreu au facut acest lucru

Dacă au făcut-o fără a fi mare preot și ziua mare a ispășirii din an, au murit sigur. Nimeni nu avea voie să intre în încăperea chivotului.
Chiar și marele preot, când intra în ziua specială din an și avea cumva păcate nemărturisite, ieșea ”cu picioarele înainte”, fiind tras afară cu sfoara legată de picior.

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Dacă au făcut-o fără a fi mare preot și ziua mare a ispășirii din an, au murit sigur. Nimeni nu avea voie să intre în încăperea chivotului.
Chiar și marele preot, când intra în ziua specială din an și avea cumva păcate nemărturisite, ieșea ”cu picioarele înainte”, fiind tras afară cu sfoara legată de picior.

Ca sa vezi.
Pai de ce domnule un obiect fizic sa poarte atata sacralitate si atentie din partea lui Dumnezeu incat sa merite chiar si o viata de om?
Care era problema?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Ca sa vezi.
Pai de ce domnule un obiect fizic sa poarte atata sacralitate si atentie din partea lui Dumnezeu incat sa merite chiar si o viata de om?
Care era problema?

Sacralitatea era dată de Prezenț›a lui Dumnezeu în acel loc, nu de niș™te obiecte din lemn de salcâm aurit.
Iar problema, era chiar.... problema dumneavoastră... adică încălcarea Legii lui Dumnezeu care era săpată în pietrele din acel chivot. Această nesocotire a Poruncii Divine, cerea moartea păcătosului ș™i să nu credeț›i că pedeapsa e mai mică astăzi... doar că se va aplica la Ziua de Apoi... deci cu atât mai neprăznică va fi pentru cei ce calcă voinț›a Domnului!

L.E. Scuze pentru caracterele cehe, probabil e o eroare a softului, nu se salvează corectura.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Ca sa vezi.
Pai de ce domnule un obiect fizic sa poarte atata sacralitate si atentie din partea lui Dumnezeu incat sa merite chiar si o viata de om?
Care era problema?

Problema e ascultarea ori nu de porunca expresă a lui Dumnezeu. Poruncile Lui nu sunt facultative. Crezi că făurirea imaginilor în scop de închinare și slujbele speciale care li se fac, sunt o joacă? Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită nicio încălcare a principiilor Lui.

[stefan florin]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Dacă au făcut-o fără a fi mare preot și ziua mare a ispășirii din an, au murit sigur. Nimeni nu avea voie să intre în încăperea chivotului.
Chiar și marele preot, când intra în ziua specială din an și avea cumva păcate nemărturisite, ieșea ”cu picioarele înainte”, fiind tras afară cu sfoara legată de picior.

Nu amice. Citeste in Cartea lui Iosua Navi, cap 7 si ai sa vezi ca tu gresesti

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de stefan florin

Nu amice. Citeste in Cartea lui Iosua Navi, cap 7 si ai sa vezi ca tu gresesti

Nu știu cine greșește, oricum e irelevant din moment ce bătrânii s-au închinat Domnului, nu chivotului - așa cum apare în Septuaginta:

”Iar Iosua şi-a sfâşiat hainele; şi a căzut Iosua cu faţa la pământ înaintea Domnului până seara, el şi bătrânii lui Israel, şi şi-au pus cenuşă pe cap.” (Iosua 7,6 - versiunea IPS Bartolomeu Anania)