Cum ne dam seama de prezenta lui Dumnezeu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Wryetui

cum sa stiu ca o decizie ar fi placuta lui Dumnezeu si care ganduri imi vin de la El. Si atunci cand ma rog pentru a sti ce cale sa urmez nu stiu cum sa interpretez mesajul de la El...

Cu alte cuvinte, ceea ce va intereseaza sunt criterii de deosebire a duhurilor. In acest caz, chestiunea este complexa si, cumva, periculoasa. Ma tem ca nu am destul timp sa raspund acum si nici nu stiu daca un forum e cel mai nimerit loc de raspuns la aceasta problema fundamentala in viata de credinta.

Totusi, doua criterii am sa va dau. Primul e foarte practic si foarte simplu. Al doilea necesita un pic de antrenament, care in mod ideal se face cu un indrumator spiritual.

Primul criteriu: daca o decizie presupune incalcarea unei porunci a lui Dumnezeu, ea nu poate veni de la Dumnezeu. Este ceva evident, ca sa nu spun chiar o platitudine. Dar, adesea, oamenii uita acest lucru...

Al doilea criteriu: cand luam o decizie placuta lui Dumnezeu simtim o mare liniste sufleteasca, o stare de impacare interioara. Nu inseamna ca nu avem griji. Ci e o stare in inima noastra care vine din afara noastra. Este arvuna fericirii infuze a lui Dumnezeu.
Dimpotriva, cand luam o decizie care e placuta diavolului, se lasa intotdeauna cu tulburare. Dar sunt posibile doua situatii:
1) e posibil sa fim tulburati imediat
2) se poate si intampla ca initial sa simtim o stare de multumire aparenta (dar nu e deloc aceeasi senzatie ca mai sus). Nu dupa mult timp apare tulburarea. Si cu cat trece timpul, tulburarea aceasta nu dispare, ci chiar se poate amplifica.

Cu cat inainteaza cineva mai sus pe drumul spiritual, cu atat e mai probabil ca o alegerea rea sa genereze in suflet un raspuns de tipul 1, adica tulburarea data de pacat (sau doar de o decizie neinteleapta) apare mai devreme, eventual imediat.

Si invers: cu cat cineva e mai cocarjat de pacate si are mai multi solzi pe suflet ( = "induratio cordis" in limbajul misticii apusene, "sklerocardia" in limbajul misticii rasaritene) cu atat se va simti, la inceput, multumit de o decizie pacatoasa. Tulburarea va veni, dar mai tarziu. Si cu cat trece timpul, cu atat tulburarea va creste. Si abia dupa ani de zile isi va da cu pumnii in cap.