Lumanarea

Am citit, doar că noi punem preotul pe un piedestal, uitând că sunt şi ei oameni şi nu înţelegem că noi, împreună cu ei, suntem împreună slujitori, nu doar preotul este slujitorul. Sf Liturghie nu se poate ţine numai de preot, la fel şi invers, noi formăm un tot unitar, bineînţeles, fiecare cu rolul lui în Biserică. Preotul este capul adunării, mijlocitorul nostru; el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii, nu este un mijlocitor rupt de trup (de oameni).

Revenind la întrebare pe care am pus-o, aştept un răspuns concret.

În prealabil postat de ovidiu b.

Am citit, doar că noi punem preotul pe un piedestal, uitând că sunt şi ei oameni şi nu înţelegem că noi, împreună cu ei, suntem împreună slujitori, nu doar preotul este slujitorul. Sf Liturghie nu se poate ţine numai de preot, la fel şi invers, noi formăm un tot unitar, bineînţeles, fiecare cu rolul lui în Biserică. Preotul este capul adunării, mijlocitorul nostru; el nu este altceva decât parte din trupul Bisericii, nu este un mijlocitor rupt de trup (de oameni).

Revenind la întrebare pe care am pus-o, aştept un răspuns concret.

Daca ai citit, atunci lasa preotul pe un piedestal ca acolo ii este locul, chiar daca el ramane smerit si ne pare noua a fi un om de rand.

Crezi ca stii tot ce face preotul? El din smerenie poate sa-ti dea un raspuns acceptabil, dar lucrurile sa stea cu totul altfel.

Noi sa ascultam de duhovnici! Fiecare om are masura si nivelul lui si nu trebuie sa generalizam.

Asta nu e un răspuns, dar dacă tu îl consideri, eu îl accept ca atare.
Eu ştiu un lucru foarte clar: că Biserica impune ca zile de post Miercurea şi Vinerea...restul, da, e măsura fiecăruia. Deci, cine generalizează?

În prealabil postat de crinrin

Daca ai citit, atunci lasa preotul pe un piedestal ca acolo ii este locul, chiar daca el ramane smerit si ne pare noua a fi un om de rand.

Preotul face parte din noi şi noi facem parte din el, precum şi noi facem parte unul din altul, împreună formăm trupul. Trupul fără o mână, fără un deget e hadicapat, aşadar, preotul nu stă pe nici un piedestal, rupt de noi. Aşa cum Adam o vedea pe Eva ca parte din el (înainte de cădere în păcat), "os din oasele mele", tot aşa şi noi ar trebui se ne vedem unii pe alţii. Cum spune Sf. Porfirie: Prima Biserică este Sfânta Treime. Cum e Sfânta Treime? Sunt trei Persoane şi o singură Fiinţă. Tot ce are Tatăl are Fiul, tot ce are Fiul are Duhul Sfânt, tot ce are Duhul Sfânt are Fiul şi Tatăl. Adică, ce diferă între Ei? Persoanele. Noi nu putem înşelege cu mintea lucrurile astea. Practic este vorba de unitate şi în acelaşi timp respectând specificul fiecăreia.

[zaharia_2009]

Daca incepem noi ortodocsii, desigur, din multa mindrie dosita, sa avem, sa credem si sa si invatam pe altii idei sau concepte neoprotestante, atunci putem sa ne impartasim si cu miez din galaxia Andromeda ca tot iadul ne maninca.
Preotimea si preotia, sensul in care Hristos a infintat preotia si ierarhia bisericeasca, nu are nimic in comun cu mireanul de rind.
Cele mai simple lucruri lumesti, sociale, cultural-instructionale ne arata ca preotul este aha, hat, mult departe de mireni.
Preotul nu se amesteca in sarcini si in drepturi cu enoriasul decit in bisericile care nu sunt biserici.
Instruirea, pregatirea, trairea vietii, indatoririle preotului nu sunt nici pe departe de ale mireanului. Nu se confunda niciodata.
Mireanul daca este a doua zi dupa sex, la ciclu, nici nu ii este ingaduit sa aduca ofranda la altar si nici sa se atinga de cele sfinte.
Preotul chiar daca la ora 22.00 se impreuneaza cu preoteasa iar la ora 23.00 este chemat sa spovedeasca si sa impartaseasca la domiciliu pt moarte grabnica, o face, pt ca el este rinduit pt aceasta slujire.
Datorita vietii permanent dupa poruncile canoanelor si mai ales dupa exemplul lui Hristos el savirseste liturghia mincind dupa cum spune calendarul bisericesc (in poat, cu post, inafara, fara post) considerat fiind ca duhovniceste, spititual, sufleteste este in permanenta comuniune cu Hristos.
Dar noi mirenii suntem asa? Pai ce a ajuns Hristos din sf. potir sa fie privit ca pe Cola-Duhovniceasca? Pai care este rostul postului ? De regim alimentar? Nu ca sa ne intareasca puterile sa putem lupta si birui pacatele? nu ca sa avem spor duhovnicesc la facerea canonului, nu ca sa subtieze trupul si sa nu mai traga in jos mintea lasindu-o libera pt sfinta si permanenta cugetare ?
Tu fratele asta care te rasvratesti cu cugetul, ce canon faci ? Cite ORE petreci pe zi in canon, cite luni la rind nu ai intrerupt in ruptul capului canonul ?
Si altfel fiind decit am enumerat eu aici, indrasnesti sa te apropii de Hristos nepregatit?
Pai ce spune Sf. Ioan Hrisostom despre cine este impartasania si cum trebuie sa ne apropiem de ea?
Dar hai sa zicem ca pe sfinti nu iti place sa ii citesti dar canonul/rugaciunile dinaintea si dupa spovedanie ca si mai ales cele ale impartasirii ce spun in ele ?
Vai de cei care cred ca la masa imparatului poti veni fara haina de nunta! Nu stiu ca sunt scosi afara? Si asta nu se refera la a avea itari/bluji de firma ! Daca nici macar la evangheliile duminicale nu luam seama, atunci ce mai cautam prin biserica?
Nenumarate sunt izvoarele invataturii care arata mirenilor cum trebuie sa se pregateasca pt unirea cu Hristos? Si noi nu vrem sa vedem asta considerindu-l pe Mintuitor, cumva, cumatrul nostru, nu ?
Preotul este slujitorul lui Dumnezeu si pt. asta, cit traieste este prezent in salile cu nunta. Bine ar fi sa ramina acolo si dupa adormire, sa nu fie atunci scos afara.
La fel de atenti trebuie sa fim si cu momentul impartasirii. Daca suntem sanatosi si pe picioarele noastre atunci nu ne vom impartasi la orice moment vrem noi ci vom participa la intreaga liturghie si vom astepta cu iubire timpul, intrind in duhul si trairea slujbei astfel ca la momentul impartasirii mirenilor sufletul nostru sa traiasca incordarea, sa fie cu totul patruns si strapuns de clipa unirii cu Hristos.

Trista si periculoasa idee ca un mirean sa se considere deopotriva in indatoriri, in traire, in profunzimea trairii, in vietuirea insasi, cu un preot.
Nu stiti ce spune Hristos la maslu: toata dreptatea noastra este inaintea Ta ca o cirpa lepadata.
Si chiar nu v-au sucit nasul pina acum putoarea pacatelor individuale ?
Si atunci cum sa te apropii de Focul nemuririi orisicum? Chiar nu ti-e teama ca te arzi? Ce te bazezi numai pe spovedanie ? Ia sa cautati si sa cititi pe linga canoanele specificate si despre necesitatea si virtutiile postului !
Reciteste frate, deoarece este clar ca pina acum nici nu te-ai atins de rugaciunile pt spovedanie si impartasanie si pune-ti trairile, cugetul in ordine !

Desigur , daca vrei... ca de obligat nu te obliga nimeni !

Asemenea idei la un ortodox, practicant sau nu, arata proasta calitate a pastorului, a duhovnicului, lucru care este si mai grav decit primul.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Asemenea idei la un ortodox, practicant sau nu, arata proasta calitate a pastorului, a duhovnicului, lucru care este si mai grav decit primul.

Aici nu știu ce să spun, frate Zaharia. Într-un fel ai dreptate, în alt fel, nu. Tot cu tristețe observăm în jurul nostru că deși avem același duhovnic, avem trăiri diferite. Ba mai mult, unii nici nu se mulțumesc să aibă duhovnic un preot mirean, ci își aleg unul "mai cu har" după unele opinii demne de luat în seamă, și acolo merg regulat să se spovedească. Dacă o fac asa cum trebuie nu știm noi. Si nici ce înțeleg ei din glasul plin de blândețe al bătrânului monah, dar rezultatul este total diferit de la un credincios la altul. Oare nu se roagă duhovnicul la fel pentru toți?
Am văzut deasemenea și preoți oarecum controversați, având anumite metehne... Si în timp ce unii ii judecă și ii evită, alții spun cu mâna pe inima că au simțit mare ajutor prin rugăciunile lor. Eu cred că ține de ce-i inima fiecăruia, pentru a ajunge să se bucure de tot ce-i oferă Dumnezeu. Dacă avem (încă) un anumit duhovnic, probabil ne este îndeajuns pentru strădania, osteneala și smerenia noastră. Dar de cele mai multe ori nici măcar nu merităm duhovnicul pe care îl avem, întrucât nu-l "vedem" cu inima, ca pe un real slujitor al lui Dumnezeu, ci ca pe un seamăn al nostru cu care eventual ne putem întâlni la plajă sau la fitness.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Aici nu știu ce să spun, frate Zaharia. Într-un fel ai dreptate, în alt fel, nu. Tot cu tristețe observăm în jurul nostru că deși avem același duhovnic, avem trăiri diferite. Ba mai mult, unii nici nu se mulțumesc să aibă duhovnic un preot mirean, ci își aleg unul "mai cu har" după unele opinii demne de luat în seamă, și acolo merg regulat să se spovedească. Dacă o fac asa cum trebuie nu știm noi. Si nici ce înțeleg ei din glasul plin de blândețe al bătrânului monah, dar rezultatul este total diferit de la un credincios la altul. Oare nu se roagă duhovnicul la fel pentru toți?
Am văzut deasemenea și preoți oarecum controversați, având anumite metehne... Si în timp ce unii ii judecă și ii evită, alții spun cu mâna pe inima că au simțit mare ajutor prin rugăciunile lor. Eu cred că ține de ce-i inima fiecăruia, pentru a ajunge să se bucure de tot ce-i oferă Dumnezeu. Dacă avem (încă) un anumit duhovnic, probabil ne este îndeajuns pentru strădania, osteneala și smerenia noastră. Dar de cele mai multe ori nici măcar nu merităm duhovnicul pe care îl avem, întrucât nu-l "vedem" cu inima, ca pe un real slujitor al lui Dumnezeu, ci ca pe un seamăn al nostru cu care eventual ne putem întâlni la plajă sau la fitness.

Si daca de multe ori pe duhovnic nu il vedem cu inima(fara ghilimele deloc!), atunci cind este doar in postura de preot slujitor si trebuie sa se impartaseasca fara post, fata de mireni care trebuie sa tina post, cum il mai vedem ?
Ca pe cumatrul nostru sau ca pe cumatrul de cuscru vitreg ?
De la emulatia simandicoasa si ochii dati peste cap si pina la pacatul invederat nu este decit o palma de timp si gind !

În Biserică suntem toţi una, iar Hristos este capul ("Ne vorbeşte părintele Porfirie" pag. 151 - 153)

"Hristos se descoperă în unirea dintre noi şi în iubirea Lui, în Biserică. Biserica nu sunt sunt numai eu, ci voi împreună. În trupul Bisericii sunt cuprinşi toţi. Suntem toţi una, iar Hristos capul. Un trup, trupul lui Hristos: voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte. (I Cor. 12, 27). Suntem cu toţi una, pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru şi este pretutindeni. Când trăim aceasta, suntem înlăuntrul Bisericii. Aceasta cere Domnul în rugăciunea Sa arhierească, ca toţi să fie una, penru mădularele Bisericii. Ei, aceasta numai prin har o poate înţelege cineva. Trăim bucuria unităţii, a iubirii. Şi devenim una cu toţi ceilalţi. Nu există ceva mai frumos!"

"Când ne separăm pe noi înşine, nu suntem creştini. Creştini adevăraţi suntem atunci când simţim adânc că suntem mădulare ale tainicului trup al lui Hristos, ale Bisericii, într-o necurmată legătură a iubirii. Atunci când trăim uniţi în Hristos, adică atunci când trăim unitatea înlăuntrul Bisericii Sale, cu simţământul că suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roagă Tatălui ca toţi să fie una. O spune şi o repetă, iar Apostolii stăruie asupra acestui lucru pretutindeni. Este adâncimea cea mai mare, cel mai înalt înţeles pe care îl are Biserica. Aici se află taina: să se unească toţi precum un singur om în Dumnezeu. O altă asemenea religie nu există. Nici o religie nu spune astfel de lucruri. Spun ceva, dar nu această taină, această subţirime a tainei pe care o cere Hristos, zicându-ne că aşa trebuie să devenim, că voieşte să fim ai Lui."

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Si daca...

Printr-un exercitiu de imaginatie, doar atat: cand primim sfanta impartasanie, ce-ar fi sa spunem... "Si daca..."