![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Imi doresc sa ai dreptate. Mai trist ar fi sa n-ai!...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc) |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Nu te supăra.. poate sunt eu mai " dezghețat " la minte cum se obișnuiește să se spună de îmi permit să vin pe un forum ortodox să public așa ceva. Din păcate este o realitate pe care chiar o trăiesc. Tu ne fiind în situația mea nu ai de unde ști cum este. E foarte ușor a judeca, e foarte ușor a lua în râs pe cineva sau a face presiuni asupra lui spre al exorciza. Iar ție cred că partea cu judecatul ți se potrivește perfect. Acesta este un forum în care orice creștin (ortodox) își poate spune părerea sau cere sfaturi. Nu înțeleg ce săriți unii așa ca arși? Este trist că și pe forumuri unde ar trebuii să găsești un cuvânt bun mai sunt vreo doi trei care te iau tare că ești troll. :) Numai bine!
|
#3
|
|||
|
|||
![]()
Mda, se pare că ai greșit forumul. Aici, precum vei descoperi, scriu numai oameni de bine, fără nici un cusur, curați la inimă, săraci cu duhul, blânzi ca porumbeii, care plâng pentru păcatele lor și care însetează de dreptate etc. Forumul e plin de fericiți și, mai ales, de oameni care propovăduiesc virtutea exclusiv din experiență. De asemenea, aici se publică doar citate din sfinți, opiniile personale nu interesează pe nimeni, noi cu toții dăm oierește din cap, îhî, apoi ne aplaudăm reciproc, ne facem metanie unul altuia, ne etalăm virtuțile de care suntem plini ca salcâmul de flori, precum stupul de miere. În general pe forum nu avem timp pentru neajunsuri și lipsuri (ele aparțin mereu troll-ilor), ci numai pentru realizări triumfale, pe care le publicăm la gazeta de perete și le onorăm cu degetul mâinii drepte zvelt ridicat în sus.
Așa că, în această oază aproape cerească de inocență, puritate și virtute, e firesc să pice nu știu cum o poveste atât de, nu știu cum să-i zic, ca a ta. Altele sunt prioritățile noastre, după cum ai citit deja. Și totuși... Cum ziceai că sună gândul ăla care te ține departe de un duhovnic?.... Întreb, că poate i-am fredonat și eu cândva melodia, poate facem un duet...:) |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cind te vei infiora de pacatele tale si vei vrea cu adevarat sa te izbavesti nu vei mai fi tu cel care pune conditii si nici nu te vei mai binecuvinta singur privitor la curajul tau de a te destainui. Dar deocamdata iti este mult bine. Temerile sunt doar cerebrale, filosofice si nu existentiale. Izbavirea este numai in Hristos si numai cu Hristos, fara conditiile tale ci doar dupa ale Lui. Dar pt asta iti trebuie sa ajungi la simplitatea inimii si a cugetului care sa iti dea statornicia nestramutata in dorinta de mintuire . Simplitatea inimii nu se cladeste in socializari, in forumuri, in congregatii, asociatii, in ONG-uri, in sisteme si organisme sociale care promit sau macar presupun binele, pacea, fericirea, intr'ajutorarea . Inima se simplifica si se zideste in practica grea a virtutiilor si a vietii cit mai canonice. Pt. asta nu iti trebuie decit un batrin(duhovnic) care sa te invete sa traiesti (in Hristos) si sa te deslege de lucrarea rea a miinilor tale. Restul sunt de prisos sau uneori chiar desertaciuni. Dar cum spuneam, esti un copil mofturos si malitios. Inca nu esti un barbat, desi in sinea ta crezi....
__________________
Credinta dreapta este medicamentul cel mare si cel dintii al mintuirii !- Sf. Maxim Marturisitorul . Last edited by zaharia_2009; 21.01.2015 at 18:38:25. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In legatura cu problema ta, cred ca trebuie sa te duci mai intai la dezlegari, se fac in fiecare saptamana la biserici, de obicei vineri seara. Spunea un preot ca cei ce sunt cazuti intr-o patima sunt ajutati de dezlegari, ca sa se departeze ingerii cazuti. Dupa ce te obisnuiesti cu atmosfera din biserica te poti duce sa vorbesti cu un preot si sa te spovedesti apoi. |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro...de-vedere.html
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
![]()
Fiind atras de băieți, de când am conștientiyat lucrul acesta am avut dorința asta. Și în momentul de față o mai am puțin. Doar că mi-e frică de iad și de faptul că știu că nu voi putea să fac pocăința necesară și de aceea prefer să stau în banca mea.
|
#9
|
|||
|
|||
![]()
Iubirea, libertatea, singurătatea și celelalte despre care vorbim mai mereu sunt, în ultimă instanță, stări de spirit.
Pe care le alegem, preferîndu-le, sau pe care le respingem. Din nenumărate motive, întrețesute de-a lungul vieții noastre. Unii oameni se simt foarte singuri, iar asta le dă un aer nenorocit, chiar în mijlocul lumii. Dacă vei veni aici, în București, și vei petrece o oră în buricul târgului, de pildă la Universitate, vei remarca o mulțime de oameni a căror făptură degajă un aer indiscutabil de ființe solitare, închise, pierdute undeva într-o lume a lor... Sunt oameni triști și singuri. Deși petrec între milioane de semeni. Eu însumi mă număr printre ei, adeseori... O situație similară ai cunoscut desigur și în Cluj, că nu-i chiar un sătuc oarecare...:) Pe de altă parte, de vei avea ocazia să întâlnești vreun pustnic (eu am întâlnit unul), vei fi mirat să vezi și să auzi chipul și glasul omenescului întreg; de parcă toată omenirea ar fi adunată liniștit, în pace, înlăuntrul lui. Și vei gusta lumină, împlinire. Mereu e o legătură foarte strânsă între liniștea/pacea sufletească și celelalte: iubirea, comuniunea, libertatea. Revenind la exemplul din Piață, vei întâlni nu doar oameni lipsiți de iubire și pace, de comuniune și bucurie. Vei vedea mulțime de oameni lipsiți de libertate deși, în aparență, întrucât se mișcă slobozi în buricul târgului fără să aibă nici o opreliște (că-n București noi nici la semafoare nu oprim, spre deosebire de clujeni...:)), ei sunt liberi. Și totuși din ei (și din noi, mă rog...) răzbate un mesaj clar: sunt captivi în lanțuri interioare, în cușca propriilor ziduri formate de nevoi imperioase, cerințe și dorințe nesfârșite, nemulțumiri și dureri mereu vii, pretenții și ifose, gânduri peste gânduri, temeri peste temeri, ambiții peste ambiții, scopuri și așteptări mărețe.... Și nenumărate alte lucruri deșarte. Vane/trecătoare. Dar acolo unde pacea sufletească a fost câștigată, printr-un anume meșteșug și prin har, toate horesc și petrec în libertate, în iubire, în comuniune. Când ceva ne stingherește sau ne blochează liniștea veselă a împăcării noastre sufletești, atunci devenim prada lucrării unui duh al întunecării, al tulburării, al dezbinării, al rupturii, al iluziilor toate și al descompunerii. Respingem firescul și cultivăm nefirescul, nuntind cu moartea, cu propria moarte. Așadar, dincolo de formularea strictă a unei probleme în sfera relațiilor tale sexuale, eu cred (și îmi asum riscul să mă înșel, deci te rog să mă ierți pentru eventuala proastă cugetare) că în realitate problema principală ar putea fi reformulată în alți termeni, desemnînd alte conținuturi mai de temelie: pacea ta sufletească, dragostea ta ca răspuns la Iubirea Domnului, lucrarea ta împreună cu lucrarea Harului, cumințenia ta ca răspuns la Cumințenia Domnului, veselia ta ca pereche a Veseliei Duhului, râvna ta ca împreună-pornire cu Râvna Domnului, grija ta pentru viața ta și a celorlalți - împreună cu Pronia Domnului .... și așa mai departe. M-aș bucura să aflu că îți dai seama de importanța nu atât a problemei sexuale pe care ai semnalat-o (nu o bagatelizez, dar o consider efect, iar nu obârșie), cât mai ales de semnalul pe care îl primești prin intermediul acestei probleme de undeva din tainicele izvoare ale vieții tale. Unde apa, cine știe de ce (iar tu ar trebui să afli!) nu mai susură așa de vesel și de limpede, de curat și de proaspăt... Câtă vreme te ții departe de aprofundarea acestor lucruri cu un duhovnic, deși te numești creștin, eu cred că te ții departe de însăși calea către pacea ta și a celorlalți călători către pace. Îți spun din experiență, o amară și lungă experiență, că asta nu ajută, ci dă doar impresia că ajută, prelungind de fapt deznodământul dureros și perdant. Împărtășește frământările tale cu un duhovnic! Cu Domnul la rugăciune (adică ridică tot mai des gândul la Dumnezeu, pune pe "Doamne" la începutul fiecărui gând)! Și, eventual, chiar cu un grup de consiliere pe teme asemănătoare sau cu un consilier individual (întrucât la Cluj aveți o ofertă mare și valoroasă de psihologi care te pot ajuta să îți lucrezi propriile țarini interioare, să le desțelenești măcar, pe ici pe colo, ca lucrare pregătitoare pentru o însămânțare nouă, de mai mare calitate și rodnicie, care va veni prin Duhul, cu adevărat). Și eu am avut, când eram copil, o experiență ca a ta. Din fericire ea a rămas acolo, în trecut, ca o experiență trecătoare, una din curiozitățile copilăriei sau, mai degrabă, un joc despre care nu știam pe atunci ce înseamnă. Și totuși azi nu mai suntem copii și e potrivit să trăim la nivelul vârstei noastre, firesc. Să ne silim nițel ca să facem aceasta! Cu un strop de bunăvoință se deschid deîndată perspective nebănuite și fericite. Adică perspective firești, nimic mai mult. Ceea ce nu-i puțin, frate! Doamne ajută! |
|