![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
![]() |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Cu trei ani inainte de sfarsit, intr-o perioada de luciditate, a stat o scurta perioada la manastire: "De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: "Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina ". Printre poeziile sale se numara si cateva religioase, de genul: Rasai asupra mea, lumina lina, Ca-n visul meu ceresc de-odinioara; O, Maica Sfanta, pururea fecioara, In noaptea gandurilor mele vina. Speranta mea tu n-o lasa sa moara Desi al meu e un noian de vina. Privirea ta de mila calda, plina, Induratoare - asupra mea coboara. Strain de toti, pierdut in suferinta Adanca a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic si n-am tarie. Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta Si reapari din cerul tau de stele, Ca sa te ador de-acum pe veci, Marie! |
|
|