Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

În prealabil postat de iuliu46

"Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia Fiului Lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima Mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima Lui si si-a incheiat viata pamanteasca cerand de la Tata-Sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe Sine pentru semenii Sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". - Ieminescu :)

Din asta reiese ca incurajeaza mesajul de iubire al tuturor religiilor. Inca o data, din ce am postat nu reiese ca nu era credincios, doar ca nu era religios.

Normal ca religia este o mare parte din cultura romanilor. Normal ca el o sustine, fiind un om al culturii.

[iuliu46]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din asta reiese ca incurajeaza mesajul de iubire al tuturor religiilor. Inca o data, din ce am postat nu reiese ca nu era credincios, doar ca nu era religios.

Normal ca religia este o mare parte din cultura romanilor. Normal ca el o sustine, fiind un om al culturii.

Ce ai postat tu sunt ideile lui CTP care de cand l-a luat pe Mandruta pe langa el s-a tampit de tot. Inainte avea si el un pic de respect pentru chestiile astea chiar daca nu credea. Da e bine ca l-au prins acu cu cearli si ii sparg capul.

Si tocmai ca si Eminescu si Einstein si Tesla si cine mai vrei tu fac diferenta intre celelalte invataturi si crestinism. Daca nu ai inteles asta nu am ce sa-ti fac.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din asta reiese ca incurajeaza mesajul de iubire al tuturor religiilor. Inca o data, din ce am postat nu reiese ca nu era credincios, doar ca nu era religios.

Normal ca religia este o mare parte din cultura romanilor. Normal ca el o sustine, fiind un om al culturii.

Religia este limitarea pe care omenirea ti-o impune in relatia ta cu creatorul, pe cand credinta este tamaia ce izvoraste din inima si comunica Tatalui iubirea cu care vei fi ridicat din mormant la a doua venire a Fiului.

"Vad vise-ntrupate gonind dupa vise,
Pân' dau în mormintele ce-asteapta deschise"

În prealabil postat de EzioAuditore

Religia este limitarea pe care omenirea ti-o impune in relatia ta cu creatorul, pe cand credinta este tamaia ce izvoraste din inima si comunica Tatalui iubirea cu care vei fi ridicat din mormant la a doua venire a Fiului.

Cred ca cativa de aici n-o sa fie de acord cu aceasta afirmatie...

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din asta reiese ca incurajeaza mesajul de iubire al tuturor religiilor. Inca o data, din ce am postat nu reiese ca nu era credincios, doar ca nu era religios.
Normal ca religia este o mare parte din cultura romanilor. Normal ca el o sustine, fiind un om al culturii.

A fost atras de ideile filozofice, inclusiv cele orientale. Avea si momente de indoiala in privinta credintei.
Cu trei ani inainte de sfarsit, intr-o perioada de luciditate, a stat o scurta perioada la manastire: "De altfel, o marturie mult mai tarzie, de prin 1886, din perioada ultima a bolii, vine sa confirme intoarcerea definitiva la credinta izbavitoare. Incurajat de Creanga sa incerce si un tratament la bolnita Manastirii Neamt, Eminescu accepta sugestia. Tratamentul nu s-a dovedit eficace, dar aura locului sacru l-a inconjurat pe bolnav cu clipe de liniste binefacatoare pentru sufletul sau. Caci, asa cum a consemnat un duhovnic al manastirii pe un Ceaslov, poetul a cerut sa fie spovedit si impartasit (era ziua de 8 noiembrie 1886, ziua Sfintilor Voievozi Mihail si Gavriil, ziua lui Mihai). Si, dupa ce a primit Sfanta Impartasanie, a sarutat mana preotului si i-a spus: "Parinte, sa ma ingropati la tarmul marii, langa o manastire de maici si sa ascult in fiecare seara, ca la Agafton, cum canta Lumina lina ".

Printre poeziile sale se numara si cateva religioase, de genul:

Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;
O, Maica Sfanta, pururea fecioara,
In noaptea gandurilor mele vina.

Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Desi al meu e un noian de vina.
Privirea ta de mila calda, plina,
Induratoare - asupra mea coboara.

Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din cerul tau de stele,
Ca sa te ador de-acum pe veci, Marie!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iuliu46

"Sunt doua mii de ani aproape de cand ea (Evanghelia) a ridicat popoare din intuneric, le-a constituit pe principiul iubirii aproapelui, doua mii de ani de cand biografia Fiului Lui Dumnezeu e cartea dupa care se creste omenirea. Invataturile lui Buddha, viata lui Socrate si principiile stoicilor, cararea spre virtute a chinezului La-o-tse, desi asemanatoare cu invatamintele crestinismului, n-au avut atata influenta, n-au ridicat atata pe om ca Evanghelia, aceasta simpla si populara biografie a blandului nazarinean a carui inima a fost strapunsa de cele mai mari dureri morale si fizice, si nu pentru el, pentru binele si mantuirea altora. Si un stoic ar fi suferit chinurile lui Iisus Hristos, dar le-ar fi suferit cu mandrie si dispret de semenii lui; si Socrate a baut paharul de venin, dar l-a baut cu nepasarea caracteristica virtutii civice a Antichitatii. Nu nepasare, nu dispret: suferinta si amaraciunea intreaga a mortii au patruns inima Mielului simtitor si, in momentele supreme, au incoltit iubirea in inima Lui si si-a incheiat viata pamanteasca cerand de la Tata-Sau din ceruri iertarea prigonitorilor. Astfel, a se sacrifica pe Sine pentru semenii Sai, nu din mandrie, nu din sentiment de datorie civica, ci din iubire, a ramas de atunci cea mai inalta forma a existentei umane". - Ieminescu :)

Aceasta este o aprofundare a unui text semnat de Nicolae Bălcescu. Pe alocuri pare o cosmetizare... În alte părţi dezvoltă un alt fir.
Dacă voi găsi textul original, îl voi posta - spre lămurire deplină.
Desigur, amănuntul acesta nu îl scade pe Eminescu în ochii noştri (apropos de libertatea de expresie!), din două motive:
a) ca şi Bălcescu, Eminescu şi-a iubit patria şi L-a iubit pe Hristos. Era conştient că datora totul lui Dumnezeu şi neamului în limba căruia se exprima, se rostuia, se ruga, iubea şi se mărturisea. Presupun că îl preţuia şi pe Bălcescu...
b) anumite idei sunt împărtăşite în mod firesc de anumiţi oameni, iar aceştia nu găsesc nimic nepotrivit în asta; aşa cum Duhul Se oferă tuturor într-o Sfântă Liturghie, aşa şi ideile înălţătoare sunt deopotrivă împărtăşite de minţile înălţătoare. Ei nu şi le revendică, egoist, pentru fiecare ci se bucură că le-au împărtăşit, simultan sau după o vreme, cu alţi oameni. Altminteri singurătatea geniului ar fi insuportabilă... Bănuiesc...:)

P.S. Textul lui Bălcescu apare, îmi amintesc acum, şi într-o lucrare de-a lui Vianu. Cred că în "Arta prozatorilor români". Textul lui Eminescu apare într-o carte extraordinară, pe care eu o preţuiesc cel puţin cât pe oricare altă parte a operei eminesciene, o carte care conţine majoritatea articolelor publicate de Eminescu în presa vremii. Acolo îl găsim pe jurnalistul de geniu, pe care, o spun în treacăt, mai toate facultăţile din Vest îl studiază temeinic, ca pe un Părinte al jurnalismului modern, în timp ce la noi e, cel mult, pomenit ca o curiozitate, pe ici pe colo...

[AlbertX]

Charlie - întrebări si răspunsuri naive
Autor: Cristi Pantelimon
Extras din http://activenews.ro/charlie-intreba...e_1880344.html

Întrebare: După uciderea celor din redactia Charlie, a murit (fie si simbolic) libertatea de expresie în Franta?

Răspuns: Nu, dimpotrivă, libertatea de expresie abia de aici înainte are sansa de a apărea, dar ca adevărată libertate, ca libertate spirituală, a unei credinte religioase. Redactia respectivă nu era altceva decât un instrument în mâna unor interese geopolitice. Indiferent care erau acelea, ca orice instrument, la un moment dat, redactia a trebuit să fie înlocuită. Din păcate pentru cei care au murit, înlocuirea s-a făcut pe cale violentă.

Întrebare: Ce rol a jucat blasfemia în tragicul eveniment?

Răspuns: Blasfemia a jucat un rol hotărâtor. În ce sens? În sensul în care ea a atras după sine o răzbunare divină. Chiar dacă se va dovedi că "răzbunarea" (cea reală, faptică, aparentă) vine dintr-un interes geopolitic (asa cum par lucrurile la acest moment), chiar dacă se va dovedi că cei trei teroristi eliminati înainte de a fi ascultati (oare se vor arăta corpurile lor, sau vor avea destinul post-mortem al lui Osama bin Laden?) erau doar niste tapi ispăsitori, scenariul divin nu poate fi exclus aici. Blasfemia lucrează indiferent de orientarea geopolitică a fortelor care intră în contact. Proba este că ea nu alege între religiile celor morti sau între calitatea sau cantitatea vinovătiei lor.

Întrebare: Care este gradul la care realitatea nu mai suportă falsul si minciuna si apar astfel de tragedii?

Răspuns: Aceasta este una dintre cele mai tulburătoare probleme de teologie politică si merită un tratament aparte. Cu alte cuvinte, de ce acum si de ce nu până acum? Care erau semnele care prevesteau acest dramatic eveniment? Poate cineva exclude, în acest sens, ideea unei clarviziuni? Evident, nu. De altfel, filmul evenimentelor, dacă va fi derulat în sens invers, va arăta că au fost semne clare ale acestui deznodământ. Problema omului de azi este că nu mai crede în astfel de semne. În general, pragul critic al minciunii fardate în orice altceva este simtit de cei care stiu să-si cultive sentimentul sau încă mai cred că Dumnezeu actionează în lume.

Dacă în redactia de la Charlie ar fi fost un om religios adevărat, probabil acesta ar fi reusit să salveze întreaga redactie. Din păcate, se pare că niciunul dintre ei nu mai era un om ales, în sensul divin. Când Dumnezeu nu mai găseste într-un loc niciun credincios, El poate abandona locul respectiv. Atunci răul poate invada, ca într-o implacabilă lege a termodinamicii, vidul de bine. "Si a mai zis Avraam: "Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi încă o dată: dar de se vor găsi acolo numai zece drepti?" Iar Domnul i-a zis: "Pentru cei zece nu o voi pierde" (Facerea, 18:32)

Întrebare: Pot fi evitate în viitor astfel de evenimente?

Răspuns: Astfel de evenimente se întâmplă în fiecare zi în lumea în care trăim. Nu neapărat ca ambuscade violente sau extrem de sângeroase, ca cel de fată. Dar în fiecare zi redactiile ziarelor sunt "sacrificate" în numele unei minciuni mai mari sau mai mici, în numele unui interes meschin. Ziaristii sunt ucisi zilnic, non-violent, devreme ce nici unul nu are libertatea de a crede ceea ce ar fi bine să creadă.

Întrebare: Poate fi ceva mai rău decât uciderea acestor jurnalisti pentru lumea presei?

Răspuns: Lumea presei se termină, nu începe cu Charlie. În fata acestei redactii stătea pustiul minciunilor si blasfemiilor trecute si pustiul minciunilor si blasfemiilor viitoare. Or, viata în centrul pustiului nu este posibilă. Viata omului nu valorează, la limită, mai mult decât credinta în Dumnezeu, chiar dacă azi, ca urmasi ai umanismului, ne grăbim să îmbrătisăm frenetic ideea contrară. Dovada este că cei din redactie au fost sacrificati ca niste animale de forte pe care, probabil, nu le vom cunoaste niciodată. Dar cert este că aceste forte nu sunt de la Dumnezeu. Dacă omul (ziarist sau profesionist de oricare altă factură) va învăta că profesia sa este mai întâi de toate o slujire a lui Dumnezeu (si abia apoi a oamenilor, iar când este o slujire a oamenilor este a oamenilor ca reflectare a lui Dumnezeu, creatie a Lui), astfel de tragedii nu vor mai apărea. Cu alte cuvinte, dacă omul ar sti să treacă peste plafonul de nori care-i întunecă privirea si l-ar vedea pe Dumnezeu, ar avea o sansă să nu mai cadă în astfel de capcane ale răului. Altfel, nu se va opri valul de rău.

Întrebare: Cât de important este acest eveniment pentru presă în general?

Răspuns: Niciun eveniment nu este important în sine. El devine important dacă reflectă o stare spirituală. Cu alte cuvinte, evenimentele împrumută importanta si nu o au de la sine. Problema delicată a omului zilelor noastre este că nu stie să caute unde să împrumute această importantă. Nefiind capabil să caute unde trebuie, el merge să împrumute importanta la bancă, acolo de unde se împrumută cu totul altceva, anume falsa apreciere. si deoarece lumea toată îsi împrumută importanta de la bănci, rezultatul este o lume de false aprecieri, un dublu de minciuni care satisfac mereu alte minciuni, la infinit. Din păcate, într-o astfel de lume, Dumnezeu nu mai poate interveni decât rar si în stil dictatorial. De aceea, probabilitatea unui dezastru este cu atât mai mare cu cât lantul acestor slăbiciuni umane este mai lung.

Întrebare: Ce putere mai are presa în conditiile în care, iată, este amenintată la modul fizic?

Răspuns: Puterea adevărată a presei nu este puterea despre care se vorbeste în tratatele de filosofie politică. "A patra putere în stat" nu înseamnă nimic dacă această asa-zisă putere este doar o functie a altei puteri, aflată în altă parte. La fel este cu toate "puterile" statului. Nu există putere în rolul "functiei". Principala conotatie a puterii este autonomia fată de interesele lumii si ancorarea în rolul divin. Regii care nu făceau voia Domnului erau pedepsiti în scenariile traditionale. De ce am crede că lucrurile s-au schimbat azi, doar pentru că avem mai multe mijloace tehnice pentru a putea să ignorăm aceste idei simple? Dar, iată că mijloacele tehnice nu ajută, dimpotrivă, sporesc confuzia si drama lumii. si nu este vorba numai de dramele fizice, ci si de cele spirituale, în care aparent ne-am prins fără sanse de a ne reveni. Întrebarea poate fi adresată, de altfel, tuturor "puterilor" statului: ce mai sunt ele, dacă sunt "functii"? Răspunsul este: nimic.

___________

Un text foarte bun si o abordare ortodoxa echilibrata. Felicitari autorului !

P.S.
AVERTISMENT: IMAGINI care va pot AFECTA EMOTIONAL!
Doua saituri atee din Romania "Pro Charlie" propaga "liber" pe facebook "caricaturi" despre credinta ortodoxa:
- https://www.facebook.com/pages/Atei-...53500528079223
- https://www.facebook.com/iisushristosul