o parere din exterior si o cerere de ajutor

[gardfield]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Stai linistit, in ziua de azi, am observat ca majoritatea oamenilor tind sa
sa devina paranoici. Cica e trendy.


Nu inteleg, cum de la 100 de oameni in subordine sa ajungi sa nu te bage
nimeni in seama ?
In ce domeniu esti inginer ?

Am fost in domeniu naval, am fost coordonator

Adica ?


Ti-a golit buzunarul fata ?


Aceiasi infectie are si fata ?

Nu,fata nu are nimic,

In ce sens sa fii bagat in seama ?

Pur si simplu sunt subestimat, in relatia profesionala cat si in relatiile personale

Si psihologul ce a zis ?

psihologul ar fi raspuns casunt pur si simplu normal,ideea e ca nu imi pot explica de ce orice incercare de comunicare cu o alta persona se termina brusc fara un motiv

Si tu de ce crezi asta ?

Eu nu stiu ce sa cred....pur si simplu nu stiu....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de gardfield

Eu nu stiu ce sa cred....pur si simplu nu stiu....

Eu am o idee care este problema ta, dar numai daca imi raspunzi punctual la intrebarile de mai sus
Iar problema ta este una clasica.

[gardfield]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Eu am o idee care este problema ta, dar numai daca imi raspunzi punctual la intrebarile de mai sus
Iar problema ta este una clasica.

Fata nu are probleme medicale, am tinut legatura cu ea toata vara trecuta, ma suna mereu.

Am fost si pe coordonare in domeniu naval in echipe pe trei schimburi. Am inceput sa fiu ajutor apoi am trecut direct pe coordonare.In mare jobul meu: faceam vapoare. 60 de zile afara cu 10 zile in Romania timp de 6 ani.

Ceea ce nu ii explic cel mai mult: stau de vorba cu o persoana, indiferent care ar fi ea, a doua zi sigur nici salut nu primesc (si nu am o problema de comunicare sau de integrare clasica in societate), nu sunt cu nasul pe sus etc etc etc
De multe ori amintrat in vorba din nou pentru a intreba daca am deranjat cu ceva primid un raspuns gen : " esti suspect " "e ceva cu tine ce nu miroase a bine" "liniste, spunand ca nu prezint incredere" etc etc etc

Psihologul a spus ca sunt ok, nu as avea probleme de comunicare si nu as avea probeleme de integrare.

Asa am spus si eu prima data, clasic, tipic nu ma mai pot integra in societatea de unde am plecat...

Toti prietenii au disparut pe nu stiu ce motiv, pur si simplu nu au mai raspuns la telefon, nu au mai sunat....

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de gardfield

Fata nu are probleme medicale, am tinut legatura cu ea toata vara trecuta, ma suna mereu.
Am fost si pe coordonare in domeniu naval in echipe pe trei schimburi. Am inceput sa fiu ajutor apoi am trecut direct pe coordonare.In mare jobul meu: faceam vapoare. 60 de zile afara cu 10 zile in Romania timp de 6 ani.

Pai una din cauzele depresie tale o reprezinta faptul ca odata-candva
aveai in subordine N oameni, si acum nu mai poti sa ai in subordine
propria persoana, drept urmare orgoliu propriu este ranit.

Acum tu aveai in subordine acei oameni, pt ca acei oameni erau obligati
sa fie in subordinea ta dpdv contractual.Insa acei oameni nu erau in
subordinea ta dpdv al leadership-ului. Asta inseamna ca in realitate
nu aveai pe nimeni in subordine, ci firma respectiva avea in subordine
pe toti(desi tu credeai in sinea ta, ca esti seful lor).De aici primul soc.
Pe cat de mare era parerea despre sine(persoana prorprie) pe atat de
mare este depresia.

Atunci cand se instaleaza despresia, practic se pune in miscare un mecanism
de auto-distrugere.Asta este foarte periculos, pt ca acest mecanism de
auto-distrugere (generat de depresie) are ca scop auto-distrugerea finala
a propriei persoane.

Ceea ce nu ii explic cel mai mult: stau de vorba cu o persoana, indiferent care ar fi ea, a doua zi sigur nici salut nu primesc

De multe ori n-are nici o legatura cu prorpria ta persoana.In ziua de azi
multi oameni sunt chinuiti de duhurile intunercului, pur si simplu multi
oameni au problemele lor si le pare rau intr-un fel cand vad ca altii
nu acelasi probleme pe care le au ei.

De multe ori amintrat in vorba din nou pentru a intreba daca am deranjat cu ceva primid un raspuns gen : " esti suspect " "e ceva cu tine ce nu miroase a bine" "liniste, spunand ca nu prezint incredere" etc etc etc

Chestia asta poate parea paradoxal, dar in ziua de azi multi oameni, nu
sunt obisnuiti cu adresarea prin politete, din moment ce ei la locul de munca
sunt tratati ca sclavi, automat le scade respectul de sine, drept pt care
atunci cand cineva li se adreseaza politicos, incep sa creada ca urmareste
altceva, si devin suspiciosi, pt ca fara sa stie ei insusi au devenit
paranoici.

Psihologul a spus ca sunt ok, nu as avea probleme de comunicare si nu as avea probeleme de integrare.

Pai da, nu-s probleme mari la tine, sunt probleme mari cu lumea.

Asa am spus si eu prima data, clasic, tipic nu ma mai pot integra in societatea de unde am plecat...

Posibil sa fie adevarat, insa in sensul ca lumea in care te-ai intors ai gasit-o
schimbata in mai rau, fata de cum o stiai .Si atunci da, este un soc, este
cam greu sa intregrezi intr-o societate pe care ai gasit-o si mai rea si mai
decadenta, fata de societatea pe care o stiai cand ai plecat in alte tari.

Adica tu practic nu ti-ai fi putut imagina cat de rea a devenit societatea
romaneasca in ziua de azi si atunci automat(normal) ca te miri de ce:

Toti prietenii au disparut pe nu stiu ce motiv, pur si simplu nu au mai raspuns la telefon, nu au mai sunat....

E simplu. Ei cred ca tu ai fost cumva privelegiat de soarta, fata de ei.
Si au prins un fel de gelozie.Ei te vad ca pe un strain, deoarece cred ca
tu nu esti la fel ca ei, in sensul ca nu ai acelasi probleme pe care le au ei.

Tot ce trebuie sa faci este ai grija de aceea depresie.Pt asta duhul depresiei
se trateaza cu spovedanie la duhovnic, urmata de canon, apoi de impartasanie.

Cat despre lume, las-o in treaba ei sa-si vada de propriile probleme.
Cat despre prieteni, lasa-i in probleme lor sa-si rezolve probleme lor.
Cat despre femei, n-a ramas balta fara peste si cerul fara pasari.(Muhaha )

Deci du-te la duhovnic, spune-i ca te roade duhul depresiei, duhul parerii de
sine si ca lumea nu te mai place.Si iti da duhovnicul tratamentul protrivit pt asta.

Si dupa ce termini tratamentul duhovnicesc, lasa lumea cu drumul ei si tu
tine de propriul tau drum, printre dumurile lumii.
(Ca oricum duhul lumii, nu place pe nimeni. Hihi )

[tabitha]

Multa sănătate, credintă si sperantă în suflet.

Să te rogi Maicii Domnului si Sfintei Parascheva de la Iasi să te scoată din starea asta. Doamne ajută!

[Demetrius]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai una din cauzele depresie tale o reprezinta faptul ca odata-candva
aveai in subordine N oameni, si acum nu mai poti sa ai in subordine
propria persoana, drept urmare orgoliu propriu este ranit.

Acum tu aveai in subordine acei oameni, pt ca acei oameni erau obligati
sa fie in subordinea ta dpdv contractual.Insa acei oameni nu erau in
subordinea ta dpdv al leadership-ului. Asta inseamna ca in realitate
nu aveai pe nimeni in subordine, ci firma respectiva avea in subordine
pe toti(desi tu credeai in sinea ta, ca esti seful lor).De aici primul soc.
Pe cat de mare era parerea despre sine(persoana prorprie) pe atat de
mare este depresia.

Atunci cand se instaleaza despresia, practic se pune in miscare un mecanism
de auto-distrugere.Asta este foarte periculos, pt ca acest mecanism de
auto-distrugere (generat de depresie) are ca scop auto-distrugerea finala
a propriei persoane.


De multe ori n-are nici o legatura cu prorpria ta persoana.In ziua de azi
multi oameni sunt chinuiti de duhurile intunercului, pur si simplu multi
oameni au problemele lor si le pare rau intr-un fel cand vad ca altii
nu acelasi probleme pe care le au ei.


Chestia asta poate parea paradoxal, dar in ziua de azi multi oameni, nu
sunt obisnuiti cu adresarea prin politete, din moment ce ei la locul de munca
sunt tratati ca sclavi, automat le scade respectul de sine, drept pt care
atunci cand cineva li se adreseaza politicos, incep sa creada ca urmareste
altceva, si devin suspiciosi, pt ca fara sa stie ei insusi au devenit
paranoici.


Pai da, nu-s probleme mari la tine, sunt probleme mari cu lumea.

Posibil sa fie adevarat, insa in sensul ca lumea in care te-ai intors ai gasit-o
schimbata in mai rau, fata de cum o stiai .Si atunci da, este un soc, este
cam greu sa intregrezi intr-o societate pe care ai gasit-o si mai rea si mai
decadenta, fata de societatea pe care o stiai cand ai plecat in alte tari.

Adica tu practic nu ti-ai fi putut imagina cat de rea a devenit societatea
romaneasca in ziua de azi si atunci automat(normal) ca te miri de ce:

E simplu. Ei cred ca tu ai fost cumva privelegiat de soarta, fata de ei.
Si au prins un fel de gelozie.Ei te vad ca pe un strain, deoarece cred ca
tu nu esti la fel ca ei, in sensul ca nu ai acelasi probleme pe care le au ei.

Tot ce trebuie sa faci este ai grija de aceea depresie.Pt asta duhul depresiei
se trateaza cu spovedanie la duhovnic, urmata de canon, apoi de impartasanie.

Cat despre lume, las-o in treaba ei sa-si vada de propriile probleme.
Cat despre prieteni, lasa-i in probleme lor sa-si rezolve probleme lor.
Cat despre femei, n-a ramas balta fara peste si cerul fara pasari.(Muhaha )

Deci du-te la duhovnic, spune-i ca te roade duhul depresiei, duhul parerii de
sine si ca lumea nu te mai place.Si iti da duhovnicul tratamentul protrivit pt asta.

Si dupa ce termini tratamentul duhovnicesc, lasa lumea cu drumul ei si tu
tine de propriul tau drum, printre dumurile lumii.
(Ca oricum duhul lumii, nu place pe nimeni. Hihi )

Cred ca ai maare dreptate.