|
|
|
|
|
|||||||
 |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
|
|
#1
17.01.2015, 00:02:28
|
|||
|
|||
Talharul acela nu era mort si nici in iad. Pe scurt: avem doi talhari identificati prin sintagma ,,lestai".Se aplica si insurgentilor si talharilor.Se incadrau in una din cele doua. La inceput ambii il batjocoresc.Apoi unul dintre ei brusc renunta, ii arata celui de langa el justetea pedepsei lor,isi recunoaste vina si recunoaste si nevinovatia Celui crucificat langa ei.Ulterior ii cere Mantuitorului sa-l pomeneasca in Imparatia Lui deci implicit ii recunoastea calitatea de Mesia.Raspunsul lui Iisus nu-l trimite in nici un caz in iad ci in directia opusa.Deci avem un condamnat care intr-o perioada determinata de timp, in chinuri,trece de la batjocoritor la credincios,cu pocainta intre ele.Altfel nu i-ar fi cerut ce i-a cerut si nici nu si-ar fi recunoscut vina. Pai asta este o schimbare dramatica intr-un timp foarte scurt.In Vechiul Testament nu este nici o scena similara din ce stiu.Aici nu este inca nimeni mort sau in iad dar in schimb avem un om, in viata, perfect constient, care se transforma, in decursul catorva versete, cu Mantuitorul in viata langa el. Si ii si recunostea calitatea. Eu chiar nu inteleg unde este legatura cu VT....
Intrebare: ce anume a determinat atat de brusc schimbarea acelui talhar, pocainta lui? Cum a trecut atat de radical de la batjocoritor la credincios? Si mai este un aspect.La acel moment evreii aveau o cu totul alta opinie despre Mesia decat situatia de fata, adica nu prea se gandeau la un tanar din Galilea care intra calare pe un magarus in Ierusalim si moarte in chinuri ucis pe cruce de catre romani. Talharul nostru, prin solicitarea lui catre Iisus, isi manifesta, in mod incredibil (pt ca nu avem date ca ar fi fost vreodata un credincios) credinta in doua aspecte fundamentale: invierea si intoarcerea Mantuitorului. Altfel fraza lui nu ar avea nici un sens: omul acesta a crezut ca cel de langa el, desi va muri, va invia si se va intoarce si il va pomeni si pe el, si toate in calitate de Mesia,pt ca talharul pune fraza in contextul venirii Imparatiei in mod definitiv,odata cu Mesia. Nu exista nimeni in VT care sa sufere o asemenea transformare si asta fara sa se spuna undeva ca acestui om i-ar fi fost predicata credinta crestina.Pai este uluitor, cum de a reusit,intr-un timp scurt si in chinuri, sa aiba o asemenea revelatie complexa? Propria vina,nevinovatia celui de langa El,calitatea de Mesia,invierea si intoarcerea, odata cu Imparatia Cerurilor.. Uluitor pt un simplu talhar care nici macar nu fusese crestin vreodata,nici nu stim daca macar auzise o predica a lui Iisus.Altii au stat langa Iisus si nu au trecut prin asa ceva, o asemenea transformare. Last edited by Pelerin spre Rasarit; 17.01.2015 at 00:29:58. |
|
#2
17.01.2015, 01:21:32
|
|||
|
|||
|
Citat:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/dis...a-lui-dumnezeu Last edited by AlbertX; 17.01.2015 at 01:26:07. |
|
#3
17.01.2015, 02:03:02
|
|||
|
|||
|
Citat:
DESPRE CELE SAPTE SPUSE ALE LUI HRISTOS DE PE CRUCE Ati vrut să stiti întelesul celor sapte spuse pe care Domnul le-a rostit de pe cruce. Dar nu sunt limpezi? Prima: Părinte, iartă-le lor, că nu stiu ce fac. Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând mila Sa fată de ucigasi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe cruce; iar în al doilea rând a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap - si anume: că făcătorii de rele nu stiu niciodată ce fac. Omorându-L pe cel drept, ei se omoară în fapt pe sine, în vreme ce pe drept îl proslăvesc. Călcând legea lui Dumnezeu, ei nu văd piatra de moară ce se pogoară nevăzut asupra lor ca să îi macine. Batjocorindu-L pe Dumnezeu, ei nu văd cum îsi preschimbă propria fată în bot de animal, îmbătati de rău, ei niciodată nu stiu ce fac. A doua: Adevărat zic tie: astăzi vei fi cu Mine în Rai. Această spusă a fost îndreptată către tâlharul care s-a pocăit pe cruce. Foarte mângâietor cuvânt pentru păcătosii care se pocăiesc fie si în ultima clipă. Milostivirea lui Dumnezeu e negrăit de mare. Domnul îsi săvârseste misiunea si pe cruce. Până la ultima suflare, El mântuieste pe cei care arată fie si cea mai mică vointă de a se mântui. A treia: Femeie, iată fiul tău. Asa i-a zis Domnul sfintei Sale Maici, care stătea sub crucea iubitului ei Fiu răstignit. Iar apostolului Ioan i-a zis: iată mama ta. Cuvintele acestea arată grija de fiu, pe care oricine o datorează părintilor. Iată, Cel ce a dat porunca: să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta împlineste El însusi porunca Sa până în ultima clipă. A patra: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? Cuvintele acestea arată pe câtă neputintă a firii omenesti, pe atâta clarviziune - fiindcă omul este cel care pătimeste. Aici, însă, sub suferinta omenească se ascunde o taină. Iată, fie si doar cuvintele acestea puteau zdrobi erezia ce avea să cutremure mai târziu Biserica si care învăta gresit că Dumnezeirea a pătimit pe cruce. Însă Vesnicul Fiu al lui Dumnezeu S-a întrupat ca om tocmai pentru a putea ca om, cu trupul si cu sufletul, în clipa rânduită să pătimească pentru om si să moară pentru om; căci dacă în Hristos a pătimit Dumnezeirea, înseamnă că Dumnezeirea a murit în El - iar acest lucru e de neconceput. Adânciti-vă cât mai mult în aceste mari si înfricosătoare cuvinte: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit? A cincea: Mi-e sete. I se scursese sângele. De aici setea. Soarele care apunea îi bătea în fată, si una peste alta cu celelalte chinuri îl ardea cumplit. Fireste că Îi era sete. Dar - o, Doamne! - oare chiar ti-e sete de apă sau esti, cumva, însetat de dragoste? Esti însetat ca om sau ca Dumnezeu? Sau si una si alta? Iată, legionarul roman îti dă buretele înmuiat în otet. O singură picătură de milă pe care ai simtit-o de la oameni în trei ceasuri, cât ai fost atârnat pe cruce! Soldatul roman micsorează păcatul lui Pilat - păcatul împărătiei romane - fată de Tine, fie si cu otet. De aceea, Tu vei strica împărătia Romei, însă în locul ei vei zidi o împărătie nouă. A sasea: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. Fiul îsi dă duhul în mâinile Tatălui Său. Ca să se stie că de la Tatăl a venit, nu cu de la Sine putere, cum îl învinuiau evreii. Cuvintele acestea au fost rostite, însă, si ca să audă si să priceapă budistii, pitagoreii, ocultistii si toti acei filosofi care băsmuiesc despre sălăsluirea sufletelor celor morti în alti oameni, sau în animale, sau în plante, sau în stele si minerale. Lepădati toate aceste fantezii si priviti încotro se îndreaptă duhul Dreptului mort: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul. A saptea: Sâvârsitu-s-a. Aceasta nu înseamnă: "S-a săvârsit viata". Nu; ci înseamnă: "S-a săvârsit misiunea răscumpărării si mântuirii neamului omenesc". Săvârsitu-s-a, si s-a pecetluit cu sânge si moarte pe pământ, lucrarea cea dumnezeiască a singurului Mesia adevărat al oamenilor. Săvârsitu-s-a chinul, dar viata de-abia apare. Săvârsitu-s-a tragedia, însă nu drama. Urmează ultimul, măretul act: biruinta asupra mortii, învierea, slava! |
|
#4
17.01.2015, 02:19:36
|
|||
|
|||
|
Sf Nicolae Velimirovici - http://www.hexaimeron.ro/Hexaimeron/Raspunsuri.pdf
DESPRE FENOMENELE APOCALIPTICE DIN VREMEA NOASTRĂ V-ati cam speriat. Ati citit Apocalipsa lui Ioan, si v-a cuprins frica. Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră. Cineva v-a tâlcuit că toti acesti înfricosători balauri si fiare au venit deja în lume: si balaurul rosu în chipul socialismului, si fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, si fiara cu două coarne în chipul ereziilor. si toti acesti monstri se războiesc împotriva Crestinismului! Chiar si de-ar fi asa, fratilor. Chiar si dacă în vremea noastră iadul si-a ridicat toate ostirile împotriva lui Hristos, adevăratul crestin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credintă si nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriasei împărătii romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărătia (Luca 12, 32)? si aceste cuvinte prorocesti s-au împlinit. Următorii lui Hristos au biruit împărătia romană si multe alte împărătii de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărătie: împărătia cerurilor. Apocalipsa este o carte care, cred eu, are însemnătate prorocească pentru toate generatiile crestine, până la sfârsitul vremurilor. Ca atare, fiecare generatie a adaptat întelesul acestei cărti la epoca sa - fiindcă în fiecare epocă s-a ridicat împotriva credintei în Hristos câte un balaur, înarmat cu toate armele pământesti, cu toate armele luptei împotriva lui Dumnezeu, fiecare balaur s-a ivit, a crescut, a suierat, a scuipat otravă, dar în cele din urmă a plesnit si s-a destrămat în cenusă. si Atotputernicul Hristos a rămas totdeauna biruitor asupra fiecărui monstru apocaliptic care a apărut. Asa a fost de-a lungul tuturor veacurilor, si asa va fi si în veacul cel de pe urmă, dinaintea Judecătii lui Dumnezeu. Cititi cu luare aminte ce spune vizionarul apocaliptic: cum toate fiarele, toti serpii si toti începătorii minciunii se vor ridica împotriva Mielului lui Dumnezeu, si cum Mielul lui Dumnezeu îi va birui pe toti. Acestia vor face război cu Mielul, si Mielul îi va birui pe ei, că este Domnul domnilor si Împăratul împăratilor. Ce vreti mai mult decât această chezăsie a biruintei lui Hristos? Fiindcă Hristos este înfătisat aici ca Miel. În războaiele pământesti pentru avere si stăpânire nu s-a stiut niciodată dinainte cine va birui, si totusi multi ostasi se luptă de amândouă părtile cu vitejie si cu nădejde - iar noi ducem luptă duhovnicească, căreia i s-a chezăsuit biruinta dinainte de către însusi Dumnezeu, si i s-a prorocit, si i s-a prevestit, si i s-a întărit până în ziua de astăzi prin foarte multe biruinte ale Nebiruitului Hristos asupra tuturor apostolilor minciunii si organizatiilor întunericului. Să fie aceasta cea din urmă? Cine stie! Fiindcă El a zis: ziua si ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu. Să fie acesta cel din urmă război pentru Hristos si împotriva lui Hristos? Măcar de-ar fi! Măcar de-ar fi cel din urmă: tocmai de aceea să ne bucurăm si să ne veselim! Fiindcă desi în acest ultim război lupta va fi cea mai crâncenă, si cununile slavei vor fi cele mai strălucitoare. Cel din urmă război va însemna cea din urmă si cea mai măreată biruintă a Mielului. Care dintre crestini nu ar dori cu inima să fie părtas tocmai acestei biruinte a biruintelor? Nu vă temeti, deci: biruinta credintei lui Hristos este chezăsuită mai neîndoielnic decât temeliile lumii. El, după a Sa voie, amână biruinta cea de pe urmă - poate pentru ca s-o poată vedea, din cer si de pe pământ, un cât mai mare număr de ochi omenesti si să se poată veseli de ea un cât mai mare număr de inimi. |
|
#5
18.01.2015, 21:56:15
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
E posibil ca acel talhar, pentur ca avea o inima mai buna, cand a auzit ca si celalalt talharul batjocoreste sa i se fi inmuiat inima si sa ii para rau, astfel a primit har si a vazut si marturisit adevarul. |
|
|
Mod hibrid