Transformarea de dupa pocainta

În prealabil postat de iustin10

"Fericiti cei ce plang ,caci aceia se vor mangaia "
Bucuria este plansul , faptul ca esti capabil sa plangi pentru pacatele tale.Nu toti ajung la acest har ,si multi suntem oarecum indiferenti ,calduti,dupa ce ne spovedim, in loc ca de abia de atunci incolo ,sa se trezeasca si mai mare durere pentru pacatele noastre . caci odata ce am gusytat din Hristos, si mai mare este ura fata de viata desfranata si netrebnica cu care I-am murdarit chipul sau in noi.
Este darul de care vorbea si Mihaela ,ca urmeaza adevaratei spovedanii.
Desigur ,pot fi si momente de liniste si de bucurie in fata frumusetii lumii, nu trebuie sa umblam mereu tristi
dar cu cat gustam mai mult frumusetea fapturii lui Dumnezeu,cu atat mai mult ne apuca sfasierea ca nu am daruit atata frumusete cat am fi putut ,si ne am murdarit viata in patimi joase
Tristetea aceasta nu vine din suparare ci din prea multa dragoste si admiratie de faptura si armonia lui Dumnezeu ,in care noi si vointa noastra parem ca o musca neagra si urata intr-o mare de dantela alba

Pocainta inseamna constientizarea pacatelor insotita de parere de rau si spovedanie si angajarea pe drumul ingust ce duce la Viata.
Transformarea dupa pocainta, da, conduce si mai profund la umilinta si la constientizarea nimicniciei si pacatoseniei noastre si totodata se cauta indreptarea personala si lucrarea virtutilor.

Insa eliberarii obtinute prin ruperea lanturilor grele care ne-au tinut atata timp departe de Dumnezeu, nu-i poate urma decat un sentiment de mare usurare, de libertate si bucurie. :)

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Doriana

Nu este vorba de trairile crestinilor dintr-un anume cult ci de trairea cu Hristos. In orice cult sunt crestini transformati de intalnirea cu El si crestini care vorbesc din auzite; plus cei pe care nici nu ii intereseaza aspectul. Cele din urma categorii sunt responsabile in general cu pietrele, dar au si pietrele rostul lor.

Intalnirea cu Hristos transforma deoarece deschide o viziune noua. E ca si cum ai intelege in sfarsit cum gandeste Dumnezeu (cel putin in cazul tau), ca si cum ai privi de sus "the big picture". Esti in sfarsit impacat cu tine si cu Dumnezeu si hotarasti sa asculti orice ar spune si sa Il urmezi oriunde va merge. Esti implinit pentru ca in sfarsit ai gasit ce ai cautat si intri in odihna de care spune in Evrei 4, caci vei uita de oboseala pricinuita de pacatul atat de greu de purtat, pe care l-ai lasat la picioarele crucii Lui. Esti ca o apa linistita, plin de pace si bucurie in Duhul Sfant. Inima este atinsa si ea cu o dulce pocainta, cu nepretuita mangaiere de a fi alaturi de Hristos, de a-L simti langa tine, de a-i vorbi deschis, stiind ca asculta si ca nu te judeca, ci te intelege. De acum stii ca nu mai esti singur, ca Dumnezeu are privirea indreptata asupra ta ca sa-ti faca bine, stii ce vei face maine si ce drum vei apuca, deoarece El ti l-a aratat. Este atingerea unei tinte de mult cautate si in acelasi timp inceputul unui drum cu mult mai frumos si maret; este intalnirea cu Adevarul.

Mai bine te-ai spovedi unui preot.
Cu texte din astea rasuflate, ai jumulit de bani biserici de naivi, pe care i-ati rupt de Domnul Iisus Hristos si i-ati scos din Biserica Sa, cooptandu-i in secta voastra penticostala.

[Cornel Urs]

În prealabil postat de Doriana

Nu In orice cult sunt crestini transformati de intalnirea cu El

Cu alte cuvinte, toate cultele sunt la fel de bune. MINCIUNĂ!