![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Eu zic sa stergeti toate mesajele de la box incoace si sa va revizuiti entuziasmul copilaresc;macar lasati-i pe astia care inca nu va discrediteaza sa va considere in continuare un dascal serios(de care mai putem invata unele,altele). Si va atentionez sa nu veniti cu jigniri, sa ma faceti de ocara si troc de porci ca am indraznit sa va chestionez!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Doamne, cum puteti sa va certati de la sporturi? A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.
Ce legatura este intre a face box si a fi crestina? Nu bat pe nimeni, deci nu incalc nicio regula. La fel si cu artele martiale. Daca lumea pe acolo poarta kimono, ce? Unde e greseala? Din ce stiu, sensei i se zice instructorului, n-am auzit pe nimeni sa se roage la sensei pana acum. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Hîm, nu știu ce-o fi cu Yasmina de s-a supărat așa. Îmi pare rău. * Nu e nici o problemă cu kimonoul, evident că am scris în ton de glumă, cred că se percepe ușor mesajul. * Cu plecăciunea înaintea pozei Maestrului (de parcă ar fi o icoană, de parcă ar fi viu și prezent acolo) însă e o treabă destul de serioasă. Eu auzisem și citisem că nu e doar un simplu salut (cum îmi place mie să cred și azi - un salut care exprimă respect) ci pentru mulți sportivi e mult mai mult - e un act de venerare. Dar nu-mi era foarte clar, până ce nu am asistat la câteva antrenamente de Aikido. Ei bine, ne convine ori nu, adevărul este exact așa: sportivii fac o închinăciune la Sensei 0, un fel de metanie mare, pentru a rămâne în duhul lui, pentru a primi putere de la el, pentru a fi pe placul/în grația lui. Desigur, unii fac exact așa cum am făcut și noi: neluînd în serios ritualul ăsta (adică nu l-am văzut ca pe o închinăciune propriuzisă la un alt dumnezeu), i-am explicat copilului că e doar un element de conduită sportivă, o formă de respect acordată maestrului care a fondat acea școală de arte marțiale. Și așa a rămas pentru copil până azi. Eu însumi percep la fel acest salut. E "ca și cum" mi-aș exprima respectul și recunoștința pentru Maestru. Totuși, am cunoscut mulți practicanți de Aikido sau alte arte marțiale care, fie au căpătat o credință eclectică, pestriță, amestecînd elemente de ici și colo după cum li s-a părut interesant; fie au renunțat cu totul la credința creștină și au devenit budiști sau au îmbrățișat alte credințe orientale, funcție de școala în care intraseră. În definitiv e treaba fiecăruia ce face și cum face; boxul și artele marțiale mi se par absolut ok, dacă rămân în limitele sportului, desigur. Dacă ajung să devieze pe om de la credința lui, atunci devine discutabil. Nu doresc să supăr pe nimeni când descriu ce am văzut și cum înțeleg lucrurile. Îmi cer iertare de la cei pe care opiniile mele i-au făcut să se gândească la cine știe ce implicații pe care, evident, nu le-am avut în vedere. Am precizat doar ce mi se pare nepotrivit, nu am dorit să insult pe nimeni, cu atât mai puțin pe forumiști. Last edited by Ioan_Cezar; 28.12.2014 at 02:06:47. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cu aceasta ocazie,bine ai venit! Nu am sa ma supar pe Cezar numai din atata lucru cu toate ca am folosit un ton mai afectat.
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Crestin devii la botez ,prin care MORI cu intreaga viata a ta de pana atunci, pentru a renaste in Hristos. Nu este nicidecum ceva temporar sau la care sa poti renunta. Crestinismul este cunoasterea Adevarului "Eu sunt calea Adevarul si viata " Odata cunoscute acestea ,nu te mai poti intoarce la invataturile incepatoare ale lumii Crestinismul este regasirea de sine a omului, asa cum se zice in popor "si a venit in fire" Inainte de el,este ratacirea , dupa el este fie Viata fie neantul vesnic |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#7
|
|||
|
|||
![]() Last edited by oaie_cugetatoare; 28.12.2014 at 18:07:51. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
să îmi comunici motivul supărării tale. Ajută-mă să înțeleg cu ce am greșit față de tine, te rog. Spune-mi ce afirmație supărătoare am făcut, ca să îmi înțeleg maniera în care te-am iritat. Mulțumesc! |
#9
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Chiar si mie imi pare rau ca m-a aprins subiectul atat de tare! Mai pe scurt,eu insami am practicat Taekwondo si doresc sa ma reintorc la aceasta practica din motive de siguranta,aparare cat si pt forta fizica. Nu inteleg cum aceasta alegere ma face mai putin crestina? mai putin ortodoxa? De ce boxul e ok insa artele martiale sunt diavolesti? Spuneti ca in artele martiale ucenicii trebuie sa I se inchine lui Sensei...este un obicei care subliniaza respectul pt dascal,pt cel care are mai multe cunostiinte si-si pierde timpul invatandu-te. Nu inseamna ca-l preamarim ca pe un dumnezeu. Mai ales ca budistii se saluta si intre ei sau pe altii(din alte neamuri) foarte respectuos-adica salutul,inchinarea intre oameni nu este in cultura lor un lucru de mandrie sau slava desarta ci o maniera de politete. Nici in cultura noastra nu cred ca ar fi nociv sa ne salutam mai mult sa ne aratam unii altora ca suntem stimati si iubiti de aproapele nostrum. Eu cam atat am avut de spus...
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Am adăugat mai apoi că sunt și oameni care, practicînd arte marțiale, au părăsit credința creștină sau au dobândit o credință eclectică. Acesta e un fapt, pe care doar l-am consemnat. Nu am acuzat, nu am deplâns, nu am evaluat - doar am precizat. Și uite, ca dovadă și ca mesaj pentru toți cei care citesc aici: Eu am avut 4 prieteni buni care au practicat arte marțiale. Nu i-am mai văzut de mult, de ani și ani, dar vreme de 15 ani cel puțin eram aproape nedespărțiți. Voi scrie pe scurt despre fiecare, numindu-i A,B,C,D. Să zicem că facem un tur de cunoaștere prin fenomenul artelor marțiale de la noi (acești oameni au trăit aici, în mediul românesc bucureștean, respectiv brăilean), ca și cum am folosi metoda studiului de caz. Așa, de dragul artei (marțiale?), nu neapărat că aș emite vreo ipoteză la care țin. Ei bine, A provenea dintr-o familie foarte evlavioasă (mama, îndeosebi, era credincioasă) și, după ce s-a îmbolnăvit de o boală severă, din care a scăpat ca prin minune, a început să practice Aikido la recomandarea unui medic. Pentru fortifiere și pentru alte avantaje. Treptat, an după an, micul creștin dintr-o familie practicantă, a început să fie atras de religiile orientale. Când l-am cunoscut avea deja o credință eclectică, amesteca idei de colo-colo și nu înțelegeam de fapt cine era Dumnezeu în care credea el și cum anume credea... Mai târziu, avînd relații cu oameni din domeniul altor arte marțiale, a virat spre chestii gen acupunctură, Reiki, fenShui, pase energetice și nu mai știu ce. Era atât de entuziasmat că a reușit să devină de folos oamenilor, prin diverse inrtervenții în plan energetic, subtil, lucrînd și prin spitale, benevol. În fine, ultima dată când l-am văzut, era un om care părea foarte ok, se ocupa mai departe cu treburi orientale și, desigur, nu mai era creștin obișnuit. Ne-am despărțit cordial, eu cu oarecare părere de rău că evoluase așa, dar fără să îi port pică în vreun fel. Mi-a fost un bun prieten, avea o inimă de aur! Și o minte brici. E un sociolog valoros și bun antropolog, îl stimez foarte mult. B - a făcut arte marțiale în copilărie, temeinic. S-a apropiat treptat de ocultism, magie, cărțile de "spiritualitate" erau digerate una după alta, an după an. Era un depozit viu de cunoștințe din și despre alte religii, mai ales orientale. Pomenea pe Dumnezeu dar, evident, într-un mod diferit de cel creștin. Avea mereu un mod diferit de a înțelege, aș spune că Oreste îi seamănă cel mai bine. Cam așa ceva era, un Oreste. C - budist, membru ani buni în echipa lui Bivolaru, practica mai multe arte marțiale, ducea o viață de ashram împreună cu alți membri ai Missei. Familia era creștină, oameni simpli, de la țară. El a avansat foarte mult în practici orientale până când, lucrînd foarte mult anumite exerciții Yoga (artele marțiale trecuseră în plan secund în acea perioadă) a suferit un accident și era să moară. Am mai povestit asta pe forum, într-o zi a simțit că moare dintr-o dată și doctorii de la urgențe nu știau ce are, pur și simplu se scurgea viața din el... Vorbește despre Hristos ca despre un înțelept oarecare iar pe creștini îi privește de sus. În rest e un om cumsecade, harnic, politicos etc. Practică și azi arte marțiale, din câte am auzit de la un amic comun, la Yoga a renunțat după accident. D - nepot de preot, cu care a avut o relație excelentă în copilărie (îl evoca și mai târziu cu multă dragoste), cunoaște în adolescență spiritualitatea orientală prin intermediul artelor marțiale. Face mai mult Aikido, cu vremea devine complet detașat de credința creștină, avînd o credință nouă, "superioară", ceva eclectic de factură orientală. E și el un om cu mult bun-simț, foarte serios și studios, performant în domeniul lui profesional. La sfârșit o precizare suplimentară, de care îmi dau seama abia acum: nici unul dintre ei nu este căsătorit, nu au familie, nu au copii. Excepție face B, care are un copil din prima tinerețe, când nu se cufundase încă în "spiritualitate". Am scris toate acestea pentru că în mod real așa sunt oamenii pe care îi cunosc din domeniul artelor marțiale. Desigur, 4 persoane e o cifră mică (nesemnificativă statistic) pe lângă numărul total al practicanților, dar dacă 4 din 4 (adică 100%) au practicat arte marțiale și au devenit credincioși ne-creștini, asta îmi pare că spune ceva. Totuși, nu emit nici o ipoteză. Doar am consemnat faptul. Să judece aceia care sunt în măsură, eu nu mă pricep la arte marțiale. |
|