Mi-e frica!

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Da, acesta e sensul larg al termenului. Războiul e elementul comun, însă de aici pornesc nenumărate diferenţe.
Apoi, nu prea ştiu în România antrenori şi cluburi de trântă. Ce păcat! (oricum, îţi mulţumesc că mi-ai furnizat în sfârşit dezlegarea enigmei care mă chinuia de-o viaţă - cum au reuşit plăvanii noştri să învingă mulţime de roboţi de luptă cum au fost orcii ăia de turcaleţi? Acum am aflat: prin arta naţională a războiului, trânta!)
În schimb, pe străzi sunt nenumărate afişe cu tot felul de artişti orientali ai războiului. Şi apoi, când am dus copilul la Aikido, m-am trezit că se închină la Sensei O (adică zero). La Morihei Ueshiba, marele luptător.
Dintr-odată apar în scenă, odată cu practica, alte elemente - care ţin de spiritualitatea şcolii respective, de filosofia de viaţă şi, desigur, de credinţele poporului de unde provin formatorii.
Părintele Aldea (parcă aşa îl cheamă) ne va asigura, evident, că nu-i problemă să te închini dimineaţa la Hristos şi seara la Morihei Ueshiba. Şi, nu-i aşa, creştinului îi şade bine în kimono şi cu lunceagul atârnat de gât, ca un stetoscop.....:)

BA nu crestinului ii sta bine apucandu-se de box! Doar ii vedem in icoane reprezentati astfel!

Eu zic sa stergeti toate mesajele de la box incoace si sa va revizuiti entuziasmul copilaresc;macar lasati-i pe astia care inca nu va discrediteaza sa va considere in continuare un dascal serios(de care mai putem invata unele,altele).

Si va atentionez sa nu veniti cu jigniri, sa ma faceti de ocara si troc de porci ca am indraznit sa va chestionez!

[AndIov]

Doamne, cum puteti sa va certati de la sporturi? A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.

Ce legatura este intre a face box si a fi crestina? Nu bat pe nimeni, deci nu incalc nicio regula. La fel si cu artele martiale. Daca lumea pe acolo poarta kimono, ce? Unde e greseala? Din ce stiu, sensei i se zice instructorului, n-am auzit pe nimeni sa se roage la sensei pana acum.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndIov

Doamne, cum puteti sa va certati de la sporturi? A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.

Ce legatura este intre a face box si a fi crestina? Nu bat pe nimeni, deci nu incalc nicio regula. La fel si cu artele martiale. Daca lumea pe acolo poarta kimono, ce? Unde e greseala? Din ce stiu, sensei i se zice instructorului, n-am auzit pe nimeni sa se roage la sensei pana acum.

Bineînţeles, nu e nici o legătură. Nu ştiu cum s-a iscat dintr-odată un duh de ceartă. Tocmai că asta şi făceam, glumeam, după cum se vede limpede din text.
Hîm, nu ştiu ce-o fi cu Yasmina de s-a supărat aşa. Îmi pare rău.
*
Nu e nici o problemă cu kimonoul, evident că am scris în ton de glumă, cred că se percepe uşor mesajul.
*
Cu plecăciunea înaintea pozei Maestrului (de parcă ar fi o icoană, de parcă ar fi viu şi prezent acolo) însă e o treabă destul de serioasă.
Eu auzisem şi citisem că nu e doar un simplu salut (cum îmi place mie să cred şi azi - un salut care exprimă respect) ci pentru mulţi sportivi e mult mai mult - e un act de venerare. Dar nu-mi era foarte clar, până ce nu am asistat la câteva antrenamente de Aikido. Ei bine, ne convine ori nu, adevărul este exact aşa: sportivii fac o închinăciune la Sensei 0, un fel de metanie mare, pentru a rămâne în duhul lui, pentru a primi putere de la el, pentru a fi pe placul/în graţia lui.
Desigur, unii fac exact aşa cum am făcut şi noi: neluînd în serios ritualul ăsta (adică nu l-am văzut ca pe o închinăciune propriuzisă la un alt dumnezeu), i-am explicat copilului că e doar un element de conduită sportivă, o formă de respect acordată maestrului care a fondat acea şcoală de arte marţiale. Şi aşa a rămas pentru copil până azi. Eu însumi percep la fel acest salut. E "ca şi cum" mi-aş exprima respectul şi recunoştinţa pentru Maestru.
Totuşi, am cunoscut mulţi practicanţi de Aikido sau alte arte marţiale care, fie au căpătat o credinţă eclectică, pestriţă, amestecînd elemente de ici şi colo după cum li s-a părut interesant; fie au renunţat cu totul la credinţa creştină şi au devenit budişti sau au îmbrăţişat alte credinţe orientale, funcţie de şcoala în care intraseră.

În definitiv e treaba fiecăruia ce face şi cum face; boxul şi artele marţiale mi se par absolut ok, dacă rămân în limitele sportului, desigur. Dacă ajung să devieze pe om de la credinţa lui, atunci devine discutabil.
Nu doresc să supăr pe nimeni când descriu ce am văzut şi cum înţeleg lucrurile. Îmi cer iertare de la cei pe care opiniile mele i-au făcut să se gândească la cine ştie ce implicaţii pe care, evident, nu le-am avut în vedere.
Am precizat doar ce mi se pare nepotrivit, nu am dorit să insult pe nimeni, cu atât mai puţin pe forumişti.

[Yasmina]

În prealabil postat de AndIov

Doamne, cum puteti sa va certati de la sporturi? A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.

Ce legatura este intre a face box si a fi crestina? Nu bat pe nimeni, deci nu incalc nicio regula. La fel si cu artele martiale. Daca lumea pe acolo poarta kimono, ce? Unde e greseala? Din ce stiu, sensei i se zice instructorului, n-am auzit pe nimeni sa se roage la sensei pana acum.

Imi cer scuze ,nu vreau sa te sperii de la primele mesaje pe forum!
Cu aceasta ocazie,bine ai venit!

Nu am sa ma supar pe Cezar numai din atata lucru cu toate ca am folosit un ton mai afectat.

[iustin10]

În prealabil postat de AndIov

A fi crestin e pur si simplu o alegere. Crestinismul e o religie, nu Legiunea Straina si nici munca pe vapor, sa te dedici 100% sau s-o lasi balta.
.

Crestinismul nu este o simpla alegere , care sa o faci sau nu , eventual presat cand ai de rezolvat o problema stringenta . Dumnezeu nu se poate inchiria pe termen limitat , daca imi rezolva problema bine,daca nu,incerc cu altceva.
Crestin devii la botez ,prin care MORI cu intreaga viata a ta de pana atunci, pentru a renaste in Hristos. Nu este nicidecum ceva temporar sau la care sa poti renunta.
Crestinismul este cunoasterea Adevarului "Eu sunt calea Adevarul si viata "
Odata cunoscute acestea ,nu te mai poti intoarce la invataturile incepatoare ale lumii
Crestinismul este regasirea de sine a omului, asa cum se zice in popor "si a venit in fire"
Inainte de el,este ratacirea , dupa el este fie Viata fie neantul vesnic

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Crestinismul nu este o simpla alegere , care sa o faci sau nu , eventual presat cand ai de rezolvat o problema stringenta . Dumnezeu nu se poate inchiria pe termen limitat , daca imi rezolva problema bine,daca nu,incerc cu altceva.
Crestin devii la botez ,prin care MORI cu intreaga viata a ta de pana atunci, pentru a renaste in Hristos. Nu este nicidecum ceva temporar sau la care sa poti renunta.
Crestinismul este cunoasterea Adevarului "Eu sunt calea Adevarul si viata "
Odata cunoscute acestea ,nu te mai poti intoarce la invataturile incepatoare ale lumii
Crestinismul este regasirea de sine a omului, asa cum se zice in popor "si a venit in fire"
Inainte de el,este ratacirea , dupa el este fie Viata fie neantul vesnic

Foarte bine spus, Iustin! Mulţumesc pentru împărtăşire.

[oaie_cugetatoare]

https://www.youtube.com/watch?v=ZsA7GXIXC2U
https://www.youtube.com/watch?v=vhjVvbQLfvs

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

BA nu crestinului ii sta bine apucandu-se de box! Doar ii vedem in icoane reprezentati astfel!

Eu zic sa stergeti toate mesajele de la box incoace si sa va revizuiti entuziasmul copilaresc;macar lasati-i pe astia care inca nu va discrediteaza sa va considere in continuare un dascal serios(de care mai putem invata unele,altele).

Si va atentionez sa nu veniti cu jigniri, sa ma faceti de ocara si troc de porci ca am indraznit sa va chestionez!

Yasmina, te rog frumos, după ce îţi mai trece supărarea (îmi pare rău că te-am supărat aşa)
să îmi comunici motivul supărării tale.
Ajută-mă să înţeleg cu ce am greşit faţă de tine, te rog. Spune-mi ce afirmaţie supărătoare am făcut, ca să îmi înţeleg maniera în care te-am iritat. Mulţumesc!

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Yasmina, te rog frumos, după ce îţi mai trece supărarea (îmi pare rău că te-am supărat aşa)
să îmi comunici motivul supărării tale.
Ajută-mă să înţeleg cu ce am greşit faţă de tine, te rog. Spune-mi ce afirmaţie supărătoare am făcut, ca să îmi înţeleg maniera în care te-am iritat. Mulţumesc!

M-am iritat putin dar nu m-ati suparat rau sau in tot cazul,nu intr-o maniera in care trebuie sa ne revizium prietenia sau sa-mi cereti scuze!
Chiar si mie imi pare rau ca m-a aprins subiectul atat de tare!

Mai pe scurt,eu insami am practicat Taekwondo si doresc sa ma reintorc la aceasta practica din motive de siguranta,aparare cat si pt forta fizica.
Nu inteleg cum aceasta alegere ma face mai putin crestina? mai putin ortodoxa?
De ce boxul e ok insa artele martiale sunt diavolesti?
Spuneti ca in artele martiale ucenicii trebuie sa I se inchine lui Sensei...este un obicei care subliniaza respectul pt dascal,pt cel care are mai multe cunostiinte si-si pierde timpul invatandu-te. Nu inseamna ca-l preamarim ca pe un dumnezeu.
Mai ales ca budistii se saluta si intre ei sau pe altii(din alte neamuri) foarte respectuos-adica salutul,inchinarea intre oameni nu este in cultura lor un lucru de mandrie sau slava desarta ci o maniera de politete.
Nici in cultura noastra nu cred ca ar fi nociv sa ne salutam mai mult sa ne aratam unii altora ca suntem stimati si iubiti de aproapele nostrum.
Eu cam atat am avut de spus...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

Spuneti ca in artele martiale ucenicii trebuie sa I se inchine lui Sensei...este un obicei care subliniaza respectul pt dascal,pt cel care are mai multe cunostiinte si-si pierde timpul invatandu-te. Nu inseamna ca-l preamarim ca pe un dumnezeu.
Mai ales ca budistii se saluta si intre ei sau pe altii(din alte neamuri) foarte respectuos-adica salutul,inchinarea intre oameni nu este in cultura lor un lucru de mandrie sau slava desarta ci o maniera de politete.
Nici in cultura noastra nu cred ca ar fi nociv sa ne salutam mai mult sa ne aratam unii altora ca suntem stimati si iubiti de aproapele nostrum.

Aşa este, sunt de acord. Chiar scrisesem ceva mai sus, dacă ai sesizat, că eu văd salutul ca pe o formă de respect acordat Maestrului.
Am adăugat mai apoi că sunt şi oameni care, practicînd arte marţiale, au părăsit credinţa creştină sau au dobândit o credinţă eclectică. Acesta e un fapt, pe care doar l-am consemnat. Nu am acuzat, nu am deplâns, nu am evaluat - doar am precizat.
Şi uite, ca dovadă şi ca mesaj pentru toţi cei care citesc aici:
Eu am avut 4 prieteni buni care au practicat arte marţiale. Nu i-am mai văzut de mult, de ani şi ani, dar vreme de 15 ani cel puţin eram aproape nedespărţiţi. Voi scrie pe scurt despre fiecare, numindu-i A,B,C,D. Să zicem că facem un tur de cunoaştere prin fenomenul artelor marţiale de la noi (aceşti oameni au trăit aici, în mediul românesc bucureştean, respectiv brăilean), ca şi cum am folosi metoda studiului de caz. Aşa, de dragul artei (marţiale?), nu neapărat că aş emite vreo ipoteză la care ţin.
Ei bine, A provenea dintr-o familie foarte evlavioasă (mama, îndeosebi, era credincioasă) şi, după ce s-a îmbolnăvit de o boală severă, din care a scăpat ca prin minune, a început să practice Aikido la recomandarea unui medic. Pentru fortifiere şi pentru alte avantaje. Treptat, an după an, micul creştin dintr-o familie practicantă, a început să fie atras de religiile orientale. Când l-am cunoscut avea deja o credinţă eclectică, amesteca idei de colo-colo şi nu înţelegeam de fapt cine era Dumnezeu în care credea el şi cum anume credea... Mai târziu, avînd relaţii cu oameni din domeniul altor arte marţiale, a virat spre chestii gen acupunctură, Reiki, fenShui, pase energetice şi nu mai ştiu ce. Era atât de entuziasmat că a reuşit să devină de folos oamenilor, prin diverse inrtervenţii în plan energetic, subtil, lucrînd şi prin spitale, benevol. În fine, ultima dată când l-am văzut, era un om care părea foarte ok, se ocupa mai departe cu treburi orientale şi, desigur, nu mai era creştin obişnuit. Ne-am despărţit cordial, eu cu oarecare părere de rău că evoluase aşa, dar fără să îi port pică în vreun fel. Mi-a fost un bun prieten, avea o inimă de aur! Şi o minte brici. E un sociolog valoros şi bun antropolog, îl stimez foarte mult.
B - a făcut arte marţiale în copilărie, temeinic. S-a apropiat treptat de ocultism, magie, cărţile de "spiritualitate" erau digerate una după alta, an după an. Era un depozit viu de cunoştinţe din şi despre alte religii, mai ales orientale. Pomenea pe Dumnezeu dar, evident, într-un mod diferit de cel creştin. Avea mereu un mod diferit de a înţelege, aş spune că Oreste îi seamănă cel mai bine. Cam aşa ceva era, un Oreste.
C - budist, membru ani buni în echipa lui Bivolaru, practica mai multe arte marţiale, ducea o viaţă de ashram împreună cu alţi membri ai Missei. Familia era creştină, oameni simpli, de la ţară. El a avansat foarte mult în practici orientale până când, lucrînd foarte mult anumite exerciţii Yoga (artele marţiale trecuseră în plan secund în acea perioadă) a suferit un accident şi era să moară. Am mai povestit asta pe forum, într-o zi a simţit că moare dintr-o dată şi doctorii de la urgenţe nu ştiau ce are, pur şi simplu se scurgea viaţa din el... Vorbeşte despre Hristos ca despre un înţelept oarecare iar pe creştini îi priveşte de sus. În rest e un om cumsecade, harnic, politicos etc. Practică şi azi arte marţiale, din câte am auzit de la un amic comun, la Yoga a renunţat după accident.
D - nepot de preot, cu care a avut o relaţie excelentă în copilărie (îl evoca şi mai târziu cu multă dragoste), cunoaşte în adolescenţă spiritualitatea orientală prin intermediul artelor marţiale. Face mai mult Aikido, cu vremea devine complet detaşat de credinţa creştină, avînd o credinţă nouă, "superioară", ceva eclectic de factură orientală. E şi el un om cu mult bun-simţ, foarte serios şi studios, performant în domeniul lui profesional.
La sfârşit o precizare suplimentară, de care îmi dau seama abia acum: nici unul dintre ei nu este căsătorit, nu au familie, nu au copii. Excepţie face B, care are un copil din prima tinereţe, când nu se cufundase încă în "spiritualitate".

Am scris toate acestea pentru că în mod real aşa sunt oamenii pe care îi cunosc din domeniul artelor marţiale. Desigur, 4 persoane e o cifră mică (nesemnificativă statistic) pe lângă numărul total al practicanţilor, dar dacă 4 din 4 (adică 100%) au practicat arte marţiale şi au devenit credincioşi ne-creştini, asta îmi pare că spune ceva.

Totuşi, nu emit nici o ipoteză. Doar am consemnat faptul. Să judece aceia care sunt în măsură, eu nu mă pricep la arte marţiale.