Crucea fiecăruia şi nădejdea în Dumnezeu

[forever...]

Nădejdea în Dumnezeu nu rămâne fără răspuns :-)

S-a întâmplat o "schemă" de care am mai auzit: cineva are un şef mai dificil/ exigent, se spovedeşte şi primeşte canon să se roage pentru şef, iar după un timp şeful e mutat/ promovat :-)

Sper să fie mai bine şi de folos pentru toată lumea!

Postul acesta (al Crăciunului) îmi aduce multe bucurii - ceea ce vă doresc tuturor!

[Monnis]

Când mă copleşesc problemele, tot rugăciunea rămâne sprijin de bază, iar dacă trec şi pe la moaştele Sfinţilor, toate problemele îşi găsesc rezolvarea, de parcă aş lăsa o cerere scrisă şi ar fi aprobată, de multe ori în regim de urgenţă.
Cu ceva timp în urmă, tot de pe acest site, dintr-o postare a lui cristiboss (căruia îi mulţumesc) am aflat că există un acatist care se numeşte Acatistul Atotputernicului Dumnezeu, la năvălirea ispitelor http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=808. Mie, pe lângă alte rugăciuni, îmi este de mare folos!

[gpalama]

În prealabil postat de Monnis

Când mă copleşesc problemele, tot rugăciunea rămâne sprijin de bază, iar dacă trec şi pe la moaştele Sfinţilor, toate problemele îşi găsesc rezolvarea, de parcă aş lăsa o cerere scrisă şi ar fi aprobată, de multe ori în regim de urgenţă.
Cu ceva timp în urmă, tot de pe acest site, dintr-o postare a lui cristiboss (căruia îi mulţumesc) am aflat că există un acatist care se numeşte Acatistul Atotputernicului Dumnezeu, la năvălirea ispitelor http://www.crestinortodox.ro/comunit...p?group_id=808. Mie, pe lângă alte rugăciuni, îmi este de mare folos!

Bun si adevarat raspuns. Cum a zis si Hristos: Biruiti, asa cum si eu am biruit.

Daca vin navala ispitele si bolile inmulteste rugaciunea; mai multe rugaciuni la sfinti, acatiste, mers la sfinte moaste, la Biserica la slujbe.

Citeste rugaciuni dupa rugaciuni, sa mori in rugaciune, dar nu cedand sub greutatea necazurilor. Sa mori cu rugaciunea pe buze.

[forever...]

Duminica aceasta am ascultat la Sfânta Liturghie fragmentul din Evanghelie despre grijile vieţii. Mai exact despre cum nu trebuie sa ne îngrijorăm despre ce vom mânca sau vom bea, despre ce vom îmbrăca... ci să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă.
Şi totuşi simt că duhul lumii mă sufocă.
Numesc "duhul lumii" mediul în care trăiesc:
 --> muncă de dimineaţa până seara – desi scrie în Psalmi “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. “, deci nu ar trebui să mă plâng, totuşi este greu …
 --> competiţie, război al nervilor (nu spirit de conlucrare)–cine are argumente mai multe şi mai bune în favoarea părerii proprii – pe mine mă obosesc controversele şi lupta pentru a avea dreptate
 --> mândrie pentru realizări personale sau ale copiilor
 --> fuga după plăceri de diverse feluri.

Părintele Stăniloaie scria că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie. Iar cine, singur fiind, se crede liber, se înşeală, căci nu există libertate adevărată în izolare şi niciodată nu-ţi asiguri propria libertate dominând.
A nu se înţelege că eu sunt străină de cele de mai sus. Din ce în ce mai rar mă aşez la rugăciune, din ce în ce mai rar mă bucur.
Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Voi cum vă simţiţi, în raport cu cele descrise mai sus? Cum putem să Îl vedem pe Dumnezeu în lume şi în semeni?
Poate e şi o urmă de akedie/plictiseală în ceea ce simt. Iar în cartea lui Gabriel Bunge despre akedie în învăţătura lui Evagrie Ponticul am găsit idea că în aceste situaţii (de saturaţie) trebuie totuşi să stăruim în coordonatele în care ne aflăm, ca şi un călugăr în chilia sa.

[Copacel]

În prealabil postat de forever...

Duminica aceasta am ascultat la Sfânta Liturghie fragmentul din Evanghelie despre grijile vieţii. Mai exact despre cum nu trebuie sa ne îngrijorăm despre ce vom mânca sau vom bea, despre ce vom îmbrăca... ci să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă.
Şi totuşi simt că duhul lumii mă sufocă.
Numesc "duhul lumii" mediul în care trăiesc:
 --> muncă de dimineaţa până seara – desi scrie în Psalmi “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. “, deci nu ar trebui să mă plâng, totuşi este greu …
 --> competiţie, război al nervilor (nu spirit de conlucrare)–cine are argumente mai multe şi mai bune în favoarea părerii proprii – pe mine mă obosesc controversele şi lupta pentru a avea dreptate
 --> mândrie pentru realizări personale sau ale copiilor
 --> fuga după plăceri de diverse feluri.

Părintele Stăniloaie scria că lipsa de comuniune între oameni, precum şi lipsa de comuniune între oameni şi Dumnezeu echivalează cu o agonie. Iar cine, singur fiind, se crede liber, se înşeală, căci nu există libertate adevărată în izolare şi niciodată nu-ţi asiguri propria libertate dominând.
A nu se înţelege că eu sunt străină de cele de mai sus. Din ce în ce mai rar mă aşez la rugăciune, din ce în ce mai rar mă bucur.
Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Voi cum vă simţiţi, în raport cu cele descrise mai sus? Cum putem să Îl vedem pe Dumnezeu în lume şi în semeni?
Poate e şi o urmă de akedie/plictiseală în ceea ce simt. Iar în cartea lui Gabriel Bunge despre akedie în învăţătura lui Evagrie Ponticul am găsit idea că în aceste situaţii (de saturaţie) trebuie totuşi să stăruim în coordonatele în care ne aflăm, ca şi un călugăr în chilia sa.

O metoda este sa incerci de exemplu sa poti reusi ca in decursul unei zilei
sa poti face cele 7 laude.(Evident ca n-o sa-ti iasa din prima, nici din a doua...,poate din a treia).
In felul asta alungi akedia si stii ca mai tot timpul ai un obiectiv.
Cand ma refer la 7 laude ma refer sa le faci exact cum au fost ele stabilite:

miezonoptica:fix la miezul-noptii
utrenia + ceasul 1: dimineata devreme;
ceasul 3 :intre 9-12
ceasul 6 :intre 12-15
ceasul 9:intre 15-17
Vecernia: dupa orele 17
Pavecernita Mica: dupa orele 19:00

Asa cum vezi daca ai incerca sa respecti un astfel de program liturgic n-ai mai putea sa te plictisesti.Ca n-ai mai avea cum, caci imediat cum s-a terminat o etapa a programului liturgic trebuie sa te pregatesti pt cealalta.

[CristianR]

Deci de 4-5 ori pe zi, la serviciu, pui pe birou ceaslovul, aprinzi lumânarea, tămâia și începi rugăciunile, fără să-i mai bagi în seamă pe colegi. Dacă nu vei fi dat afară după asta, sigur nu te va mai deranja nimeni. Asta e ideea, Copăcel?

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

Deci de 4-5 ori pe zi, la serviciu, pui pe birou ceaslovul, aprinzi lumânarea, tămâia și începi rugăciunile, fără să-i mai bagi în seamă pe colegi. Dacă nu vei fi dat afară după asta, sigur nu te va mai deranja nimeni. Asta e ideea, Copăcel?

Neaparat. O sa-ti dea si citate din Scriptura pentru asta.

El asa face.
Si nu deranjeaza nimeni, cel mult asistenta cand trebuie sa-si ia tratamentul

[forever...]

Mulţumesc pentru răspuns, Copăcel!
Mă şi apucasem să caut pe net Ceasul al 9-lea... şi răsfoiam electronic un ceaslov...

Mulţumesc şi lui Cristian pentru mesaj, m-a distrat cu adevărat şi m-a făcut să mă întorc la primul meu gând: cel puţin canonul primit de la duhovnic să mi-l fac, seara/dimineaţa, când sunt acasă.

[Copacel]

În prealabil postat de CristianR

Deci de 4-5 ori pe zi, la serviciu, pui pe birou ceaslovul, aprinzi lumânarea, tămâia și începi rugăciunile, fără să-i mai bagi în seamă pe colegi. Dacă nu vei fi dat afară după asta, sigur nu te va mai deranja nimeni. Asta e ideea, Copăcel?

Ceaslovul digital in format pdf bre.Si pe tel si pe pc.Care-i problema ?

În prealabil postat de forever...

Dumnezeu mi- a dat şi momente când mă simţeam mai aproape de El, dar atunci nu eram capabilă să-mi îndeplinesc îndatoririle “din lume” şi uneori nu s-a sfârşit bine.

Oare?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.


38. Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.
39. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. 40. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.
41. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;
42. Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.


Cu discernamant, in cele lumesti, pe cele pe care le poti lasa, lasa-le, iar pe cele pe care trebuie sa le faci, fa-le. In felul asta, te vei elibera de unele treburi inutile si vei avea posibilitatea sa faci mai multe pentru sufletul tau, pentru mantuire.

Personal, incerc sa ma multumesc cu ce am, sa nu umblu dupa lucruri care nu-mi sunt neaparat necesare si sa ma axez mai mult pe partea duhovniceasca. Ea e prioritara si pentru e aducatoare de adevarata liniste si bucurie.
Restul sunt conexe - le tin in stare de functionare dar nu tin musai sa fac performanta in directia asta, pentru ca m-as obosi si stresa inutil.