Faptele bune - in lumina ortodoxiei

[Corinusha]

Fallen cred ca toti care lucram sau am lucrat in domeniul comertului, indiferent de care, ne-am confruntat cu client care au venit sa ceara banii inapoi pe marfa, fie pentru ca erau nemultumit, fie pentru ca au gresit marfa, ca sa zic asa. Din cate stiu eu, noi, vanzatorii, avem obligatia ca in termen de nu mai stiu care zile, daca vine omul cu produsul si bonul fiscal inapoi suntem obligati fie sa ii schimbam produsul, fie sa ii dam banii inapoi. Parca si pentru mdicamente era vorba de 30 de zile, zile in care poti inapoia produsul.
Treaba este ca suntem oameni, si sigur am patit si noi ceva de genul, sau vom pati laun moment dat. In strainatate, daca cineva nu e multumit de un produs, mai degraba merge sa-l schimbe sau sa-si recupereze banii pe el; romanii au prostul obicei sa nu faca nimic si sa se planga, sau, cum a patit intr-un magazin de papuci, samerg si sa-mi zica tipa de-acolo ca ea e obligata saimi dea alt produs la schimb si nu poate sami dea banii inapoi, chiar daca i-am venit cu bonul si garantia si tot. Pana la urma am vorbit si acolo cu managerul, i-am explicat ca nu era prima daacand patisem asemenea grozavii cu papucii lor, si i-am zis ca eu imi vreau banii inapoi, ca pur si smplu nu vreau altceva din magazin si ca el, conform legii, e obligat sa imi restituie banii. Si mi-i i-a dat daca am stiut sa insist pe ce trebuia. Stiu foarte bine ca bonurile se pot anula, indiferent de casa de marcat si cand aud pe cate unul/una ca nu se poate anula un bon ma apuca damblalele; pana si biletele de loto se pot anula...

Mi se pare in regula sa schimbi sau sa dai marfa inapoi unui client nemultumit, in cazul in care nu el a defectat produsul, sau nu aduce cutia goala :)), sau sa ii dai banii inapoi. Eu cu faptul ca am facut asta mi-am castigat clienti, desi eram convinsa ca o sa pierd clienti. Si adevarul ca si pe mine m-au casigat magazinele care respecta legea, implicit imi schimba marfa sau imi da banii inapoi pe un produs neconform sau chiar care l-am luat fara sa consult eticheta.
Conditia generala la asemenealucruri mi se pare a fi omenia; nici tu ca si client sa nu profiti de treaba asta, dar nici vanzatorul sa nu refuze acest lucru (schimbarea marfii/returnarea banilor pentru marfa).

[fallen]

Sunt intru totul de acord, nsa 1) eu nu stiu cum sau nu am posibilitatea sa bat inapoi pe casa adica cu - , doar sa anulez daca nu am apucat sa dau total; nu am casa dinaia smechere unda scanezi produsul dupa cod de bare, si el iese automat din gestiune sau intra inapoi, dupa caz...si nu stiu dc ati vazut, si la hipermarket daca te razgandesti la un produs nu poate intodeauna casierul sa ti-l scada, tre sa vina una cu o cheie sa faca returul; si 2) la mne nu raman banii din vanzari toti in casa, sa am de unde sa-i dau inapoi la care cum vine, ci la mne banii circula, se platsc facuri, salarii, etc, si e foarte posibil la momentuk cand vii cu produsul inapoi sa nu mai am ce sa iti dau pe el...
Si apoi nu stiu cat de clara e legea in acest sens, am vazut in multe magazine ca produsele se pot schimba, dar nu se pot returna banii, doar in astea mai mari, mai de firma...
Acum depinde si cum ai gestiunea, la unele firme e toata pe calculator, care e conectat cu casa de marcat, si cand vinzi, bati bon si a iesit automat din gestiune; dar mai ai si avantajul ca poti sa ii modifici pretul, daca vrei sa faci cuiva un discount, sau chiar sa-l dai cadou... ei bne, la mine nu se poate nici asta ; mi-a spus contabilul clar ca daca vreau sa reduc pretul la un produs, trebuia de la inceput sa il ntroduc in gestiune cu pretul respectiv, ca la mine nu e computerizat, fac eu de mana intrarile...
Iar daca vrea cineva banii inapoi, singura modalitate ( nelegala, de altfel ), neputand sa anulez bonul de acum trei zile, e sa ii dau si gata, numai fac bon la urmatorul client...dar asta presupune desigur un risc si pentru mine..( dar pentru mamaia ametita nu conteaza, important e ca si'a luat ea banii inapoi si poa sa cumpere altcva aiurea cu ei...)
Scuze, astazi chiar nu snt intr-o dispozitie marinimoasa ...

[Corinusha]

De fapt, ai si tu dreptate :) si nu e vina ta sau a celor care au gestinunea manuala ca sa-i zic asa.

Pentru ca totul sa functioneze "ca la carte" ar trebui ca statul sa ofere oricarei firme care se ocpa cu comert, deci care implicit au casa de marcat si toate alea, sa ofere, gratis, tehnologia necesara. Eu cat am lucrt in comert nu am fost nevoita de mult eori sa dau banii inapoi; de obicei clientii cereau alt produs, si ntr-adevar era destul de triky sa -l schimb in cazl in care aveam memoria slaba. Desi se putea anula bonul, si reface pe produsul nou, faceam rar asta pentru ca nu eram pra familiarizata cu procedeul; nici sefa nu era tot timpul acolo sa imi explice; Asa ca schmbam produsul, eventual ii dadeam diferenta sau imi platea diferenta, ramaneam cu + sau - pe casa (noroc ca nu aveam produse scumpe si faceam asta strict cand era vorba de diferente de cativa lei (pana in 5 -10 lei), poi cand venea civeva si cumpara produsul care i l-am dat la schimb celei careia i-am schimbat produsul, bateam in casa produsul pe care i-am facut bonul persoanei nemultumite (nu stiu daca se intelege ce vreau a zic). La produsele scmpe, intr-adevar o sunam pe sefa sa imi explice procedeul de anulare bon, dar la inchidere iarasi batai de cap... si, intr-adevar, in general, am lucrat cu case de marcat cnectate la calculator; la micro iesea automat din gestiune ce vindeam si ea muuult ma usor si de facut un mini inventar inainte sa ies din tura, in alt loc produsele ieseau dupa 24 sau 48 de ore din gestiune (lucru care era al naibii - sorry - de nasol, pentr ca licram cu tigari si nu-m puteam prelua stocul corect de tigari de la colega si nu-l puteam face nici cand ieseam din tura, ceea ce era nasol, pentru ca am avut sute depachete de tigari lipsa cat am lucrat acolo, si stiu sigur ca eu nu le-am furat - dar am platit destul pentru furtisagurile colegei). si in ultimul, de fapt primul magazin am lucrat cu casa de marcat simpla, fara calculator si scanner si alte alea, dar avea o cheita cu care, in cazuri de urgenta, o bagam in aparat si puteam anula un bon, scriam anulat pe bonul original, il capsam de bonul cu minus si ramanea in magazin, impreuna cu raportul z, rapoarte care ramaneau in magazin, in dosarul magazinului (pentr contabilitate sau nu stiu pentr ce).

Deci e nevoie de tehnologie ca sameara lucrurile conform asteptarilor si legislatiei. Tehnologiecae ar trebui oferita de catre stat, gratis. Sau sa schimbe legea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

Sau sa schimbe legea.

Da. De ASTA e nevoie.

Lumea a functionat, timp de secole, fara case de marcat electronice. Facturi exista din antichitate, dar bonurile sunt o nascocire mult mai recenta.
Si nu e deloc evident ca acuma, dupa generalizarea caselor de marcat fiscale, se fura mai putin ca inainte.
De fapt, statul e foarte preocupat ca nu cumva sa rateze vreo suma de cativa lei pentru impozit. Motiv pentru care orice contribuabil este considerat aprioric a fi un hot.

[Corinusha]

^Asa e. Been there, done that, not good. De asta am zis ca nu mai lucrez in veci in comert.

[fallen]

Totul e comert, pana la urma :)

E " comica" uneori insa viziunea consumatorului : ce ma intereseaza pe mine ca asa e legea?!? S-o ia na*** de lege, eu nu sunt de acord cu aceasta lege, asadar, nu am de gand sa o respect...si ar fi bine sa n o faceti nici dvs, daca vreti sa-mi faceti pe plac...

Stiti, se spune ca nu poti sa afirmi ca-L iubesti pe Dumnezeu, daca nu ii iubesti pe oameni...ceea ce e trist ..... . Ca ar trebui in oameni, sa vezi pe Dumnezeu.... . Ce te faci nsa cand ajungi sa vezi in ei mai degraba pe diavol ? Unii chiar asta-ti lasa impresia, ca au venit la tine trimisi de dracu, ca sa te ispiteasca si sa iti puna rabdarea la grea incercare...

[CristianR]

Înseamnă că între tine și el s-a interpus un diavol, care-și suprapune chipul peste al omului din fața ta, ca o mască; o mască pe care, de fapt, o proiectezi tu asupra lui, cu lumina din inma ta... care este întuneric.
Sună rău, dar așa și este. Prea adesea îi demonizăm pe ceilalți, individual sau în masă, pe categorii, considerându-i responsabili de răul nostru personal sau al lumii în care trăim.

Ce să facem ca să vedem în ceilalți, toți, chipul lui Dumnezeu? Să ne curățăm inima, prin spovedanie și rugăciune, prin împărtășanie, primindu-L pe Hristos în ea, și atunci vom putea reflecta asupra altora lumina Lui. Fără El nimic (bun) nu putem.

E o mare taină a Lui aici, că El este cel care Se recunoaște în fiecare dintre noi; El este cel care descoperă în celălalt chipul Său, potențându-l, totodată.

Adică dacă El te locuiește, lumina și dragostea Lui îl învăluie pe cel pe care tu îl întâlnești, iar acela recunoaște această lumină și dragoste în adâncul lui, care intră în comuniune cu chipul lui Hristos din el, trezindu-l, măcar pentru un moment, la adevărata viață.

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Totul e comert, pana la urma :)


Stiti, se spune ca nu poti sa afirmi ca-L iubesti pe Dumnezeu, daca nu ii iubesti pe oameni...ceea ce e trist ..... . Ca ar trebui in oameni, sa vezi pe Dumnezeu.... . Ce te fae ci nsa cand ajungi sa vezi in ei mai degraba pe diavol ? Unii chiar asta-ti lasa impresia, ca au venit la tine trimisi de dracu, ca sa te ispiteasca si sa iti puna rabdarea la grea incercare...

Din dialogul destul de tehnic despre case de marcat nu am resusit sa inteleg ce te-a suparat asa tare la oameni : cei care insista producandu-ti de fapt tie paguba fortandu-ti mana sa le returnezi bani ?
Orcum , stadiul in care te -au adus combinat cu stresul e destul de neplacut, si cred ca de aia ajungi sa ai pozitii total opuse dragostei si invataturii crestine
Orcum ,nu deznadajdui ,multi avem astfel de ispite ,in care efectiv ne e sila de oameni.
Aceste ispite ar trebui sa aiba si un rol benefic, sa ne ajute sa ii acceptam pe ceilalti, sa ne educam cum sa invingem respingerea instinctiva care o avem fata de ceilalti cand suntem afectati puternic de ei
Imprejurarile respective ar trebui sa fie o scoala , si ar trebui sa ii multumim lui Dumnezeu pt ca ne ajuta sa ne invingem egoismul natural si , mai scrasnind,mai cu mila Lui ,sa ne deschidem in cele din urma sufletul. E la fel de greu , ca si cum am muri , sa recunoastem asta , caci orgoliul nostru este infinit de mare .

Cand simtim aceasta repulsie extrema, iubirea devine un cuvant greu si nesuferit, si imposibil de urmat . E ca un semnal ca fortele raului pot patrunde adanc in noi .Dar niciodata nu pot sa ne departeze de speranta ca Dumnezeu ajuta ,chiar daca suntem cazuti in cea mai negra disperare si nedreptate

[fallen]

Da, mi-e clar de-acum ca diavolul lucreaza prin mine ...

Seminar - partea practica si smerita a milosteniei - destainuirea unui amic

Imi povestea un prieten cum ca a ales sa faca milostenii mai mult in bani, fiind mai comod de felul lui... I se parea greu sa pregateasca cate un pachetel acolo .. si sa-l care dupa el era exclus, haine uzate zicea ca n-avea decat "jerpelituri", cu mancarea se descurca ad-hoc, neavand pe cineva care sa-i gateasca... asa ca banii i s-au parut lui cei mai la indemana. Numai ca dupa cum marturisea, dupa un timp, incepuse sa faca contabilitate, cat si cui dadea (avea el cativa clienti..), ba se mai si mandrea.
Pentru ca nu-l lasa inima sa dea doar 1 leu, alegea 1-2 persoane carora le punea in mana banii pe care dorea sa-i dea de pomana dar, neavand prea multi bani, ajungea sa-i refuze pe altii care asteptau si ei ceva. Azi asa, maine asa ... mandria tot acolo, il insotea ori de cate ori dadea milostenie...
Ce s-a gandit el?! Stia ca nu-l lasa inima sa dea de pomana doar 1 leu, de fapt zicea el ca-i era rusine sa-i puna omului in mana atat de putin. Dar ca sa scape de diavolul mandriei, si-a calcat pe inima si a inceput sa imparta doar cate 1 leu.
Stateam si-l ascultam cum imi povestea bucuros ca de atunci n-a mai fost nevoit sa refuze pe mai toti saracii pe care-i intalnea si din cauza rusinii de a face o atat de mica milostenie a scapat si de mandrie.

Nostima mi s-a parut atunci lectia asta a lui, dar cred ca oricand se poate dovedi eficienta pentru "smerenia mandra" din noi.

Sa ne smerim, asadar, oferind cat mai multor semeni nu cat ne-ar da noua clasa ci cat nu ne lasa mandria din noi! Si numai dupa ce inima noastra va creste smerita, sa oferim cat ne sta in putere si chiar mai mult de atat...!