Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

UNIRE!

Mi-a plăcut întotdeauna ziua de 1 Decembrie. Era ziua când bunicul, veteran de război, arbora tricolorul la balcon. Era ziua când, copil fiind, vedeam oamenii mari renunţând la dispute şi reamintindu-şi că sunt fraţi. Până şi vecinul cu care ne certam mereu venea să discute cu tata la o bere. Aşa se face că 1 Decembrie mi s-a întipărit în minte ca o sărbătoare a înfrăţirii.

Şicanele pe care ni le facem reciproc, faptul că unii dintre noi sunt prea sărăci şi unii prea bogaţi, nedreptăţile, lipsurile nu trebuie să ne facă să uităm că suntem toţi români. Să depăşim, fie şi numai o zi pe an, momentele când suntem dezbinaţi, când suntem dezorientaţi, când nu mai ştim la ce să visăm, când considerăm cinismul inteligenţă, când indiferenţa ni se pare înţelepciune!

Pierdem prea mult timp vorbind despre ce ne desparte. Să vorbim, măcar de Ziua Naţională şi despre ce ne uneşte. Despre tot ce e frumos în această viaţă pe care ne-o construim la noi în Ţară, despre aceşti bărbaţi tineri care au devenit taţi excepţionali, despre aceste femei strălucitoare, curajoase, devenite mame iubitoare, despre tot ce ne poate îndreptăţi să spunem „A noastră-i lumea!”

Suntem un Popor generos, blând şi dârz. Suntem un Popor inteligent şi talentat. Suntem Popor ce poartă în inima lui mare căldura verii şi feeria albă a iernii. Vocea noastră trebuie auzită şi n-o putem face auzită decât dacă vom construi punţi între noi, nu garduri.

Tomescu Ionuţ

[Parascheva16]

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NOI, VREMEA ŞI VREMURILE

La noi vremea şi vremurile sunt importante. Ele ne-au modelat un pic după chipul lor, iar noi le-am modelat un pic după chipul nostru.

Ne place iarna pentru că pe pagina ei albă ne putem schiţa viitorul, pentru că liniştea întinderilor acoperite de zăpadă ne permite reflecţia, pentru că putem face lucrurile pe îndelete, temeinic.

Uneori suntem la fel de tăcuţi ca iernilor noastre. Uneori iarna ne pare atât de lungă că nici nu observăm venirea primăverii. Nimeni nu se simte totuşi mai bine ca românul primăvara. Nu mai e frig, seva curge, dă frunza, apele se transformă în torente. Tumultul apelor stârneşte ecouri în noi. Totul ne pare uşor, ne simţim liberi, puternici şi mândri.

Iubim vara pentru că ne putem mişca voie. Vorbim vecinilor, plecăm în concedii sau vacanţe.

Toamna suntem viguroşi şi hotărâţi. Toamna încercăm afaceri noi, confruntăm idei, spunem răspicat ce ne doare. În toamna aceasta inima şi înţelepciunea au vorbit. Nu contează cu cine am votat, important e că am realizat un echilibru al puterii care împiedică orice derapaje. Prin fiecare din elanurile noastre, prin fiecare din realizările noastre, prin fiecare din crizele noastre ne manifestăm şi arătăm ce înseamnă să fii român.

Vulnerabili prin numărul nostru relativ mic, prin poziţia noastră geografică, a trebuit să fim timp de două mii de ani când lei, când vulpi după împrejurări. Aşa am reuşit ca la 1 Decembrie 1918 să transformăm iarna într-o primăvară românească. Aşa vom reuşi să înfruntăm tot ce ne va sta împotrivă. Plăpânda ramură de salcie se pleacă în furtună, dar nu se frânge.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

O POSIBILĂ CATASTROFĂ UMANĂ

Ne pândeşte o posibilă catastrofă umană. Societatea se transformă treptat în opusul ei prin distrugerea legăturilor sociale, prin exacerbarea rivalităţilor dintre oameni, prin egoism, prin excludere.

Descompunerea societăţii în elementele sale componente, indivizii, se bazează pe o concepţie contrară firii umane. Nevoia de a fi alături de semenii săi e vitală pentru om. El cade repede pradă narcisismului, desfrâului şi consumului excesiv de bunuri, dacă e izolat de ceilalţi.

S-ar impune curăţarea gândirii moderne de prejudecăţile sale şi revenirea la valori care dau nobleţe existenţei ca responsabilitatea, onoarea, curajul, credinţa în Dumnezeu, altruismul, respectul reciproc, patriotismul şi ataşamentul faţă de Familia tradiţională.

Mihail Gheorghe Bujor (Ghebu)

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CASA PĂRINTEASCĂ
de Léon-Pamphile Lemay

Când am albit, când am îmbătrânit,
Am mai trecut o dată pe la ţară
Ca să văd căsuţa unde am copilărit,
Plopii zvelţi şi livada ce-o-nconjoară.

Sufletul mi-e încă în acele locuri frumoase
Unde am dus un timp o viaţă liniştită.
Am răscolit cenuşa în vatra de fum înnegrită
Şi amintiri uitate au ţâşnit radioase.

Purtarea mea părea de neînţeles
Şi nepoţii râdeau. Nimeni nu le-a povestit
Că-n umila lor casă cândva am locuit.

Iar când am plecat, întorcând capul ades,
I-am auzit spunând pe cei mici:
- De ce-a venit tataie să plângă pe aici?

Traducere Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

LUAŢI CUVÂNTUL!

Ne clădim Ţara cu mintea, cu sudoarea frunţii, cu bătăile inimii, o creăm zi de zi pe ogoare, în fabrici, în amfiteatre, o reinventăm iar şi iar din visele noastre.

În ciuda vicisitudinilor prezentului care macină sufletul Naţiunilor, arde în noi mândră şi vie o scânteie care ne dă puterea să mergem mai departe. Suntem români, creştini şi avem vocaţie de creatori. În ciuda tuturor evenimentelor potrivnice, a sărăciei şi a lipsei de perspective am dat lucrurilor existente un alt sens. Pentru că să tăcem nu ştim. Facem din dureri, doine, din singurătăţi, poeme, din şicane, glume. Să tăcem? Niciodată! Să plecăm ochii, să încetăm să mai fim noi înşine? Niciodată!

Am 20 de ani! Am scris un poem. Am 20 de ani! Sunt mamă. Am 20 de ani! Am făcut un program pentru calculator. Am 20 de ani! Am inimă de haiduc. Cânt cântece patriotice. Escaladez munţii. Învăţ legile fizicii cuantice.

Fiecare din realizările noastre aduce un plus de frumuseţe României şi această frumuseţe se conjugă în româneşte. Limba pe care o vorbim, fragilă în fiecare din gesturile noastre zilnice, în fiecare pas pe care-l facem spre celălalt are nevoie de toată creativitatea noastră.

Compatrioţi, ţărani lucrători răbdători ai pământului chinuiţi de ierni uscate şi veri toride. Compatrioţi, muncitori care vă câştigaţi existenţa onest prin truda voastră de zi cu zi. Compatrioţi, magicieni ai spiritului descurcăreţi în faţa veşniciei. Compatrioţi, oameni de afaceri curajoşi, cinstiţi şi plini de iniţiativă. Români şi românce din toată Ţara luaţi cuvântul!

Pârvu Ana Maria

[TINERI PENTRU ROMANIA]

BAZA…

Baza sunt credinţa noastră creștin ortodoxă, limba română, obiceiurile noastre, trăsăturile caracteristice ancestrale ale Naţiunii noastre. Organizarea Statului, a societăţii, a instituţiilor trebuie să se facă pornind de la ele. Statul, societatea, instituţiile trebuie să fie reflecţia firească a sufletului românesc.

Mihail Gheorghe Bujor (Ghebu)