Morala in afara bibliei!?

În prealabil postat de CristianR

De la Hristos a evoluat, Care este desăvârșirea Legii Vechi și care a spus: „Cine este fără păcat să arunce primul piatra”.
Nu a condamnat Legea Veche, care a avut rolul său până la acel moment. Însă de la venirea Lui în lume, a rămâne la Legea Veche înseamnă a nu-L primi pe El și a respinge legea iubirii jertfelnice pe care a adus-o.

Evolutia despre care vorbesc eu presupune abolire si schimbare la 180 grade. Societatea a facut asta cu de la sine putere.
Evolutia prin desavarsire nu presupune acest lucru. Desavarsirea vine sa adauge/completeze, nu sa aboleasca si sa trasnforme moralitatea de ieri in imoralitatea de astazi.

Ramane intrebarea: ce era moral sau nu era considerat ca fiind imoral ieri poate fi imoral astazi si viceversa?

[CristianR]

În prealabil postat de Inorogul

Evolutia despre care vorbesc eu presupune abolire si schimbare la 180 grade. Societatea a facut asta cu de la sine putere.

Eu cred că a făcut-o cu putere de la Dumnezeu. În Europa, cel puțin, puterea aceasta vine din Evanghelie, care a difuzat în toată cultura, chiar dacă aceasta a devenit ulterior laică.

Evolutia prin desavarsire nu presupune acest lucru. Desavarsirea vine sa adauge/completeze, nu sa aboleasca si sa trasnforme moralitatea de ieri in imoralitatea de astazi.

Cam asta încercam să spun mai sus: Că de la Hristos încoace, a-L refuza pe El și legea Lui, cea desăvârșită, a iubirii, este un păcat. Deci a continua acum să trăiești după legea veche, să aplici regula ochi pentru ochi, este păcat.

Legea Veche a reprezentat o trecere de la o stare și mai rea, care o precedase. În raport cu barbaria nereglementată în niciun fel, Legea Veche este bună. În raport cu Legea lui Hristos este rea.

Deci Legea Nouă nu a adăugat, ci a mers mai la adânc, în inima omului, acolo unde țintea, de altfel, și Legea Veche, însă nu într-un mod atât de direct și de evident pentru toți.

În prealabil postat de CristianR

Legea Veche a reprezentat o trecere de la o stare și mai rea, care o precedase. În raport cu barbaria nereglementată în niciun fel, Legea Veche este bună. În raport cu Legea lui Hristos este rea.

OK. Cu greu smulg astfel de citate :). Acesta observatie intra, in cartea mea, la capitolul vizuni moderate. Indiferent daca sunt sa nu de acord cu aceasta, nu doresc sa merg mai departe. Scopul meu nu este de arata ca a fi ateu este pozitia corecta, ci a de a pondera perceptiile fata de atei, care sunt vazuti extrem de prost in societatea actuala (mai rau decat altii de religii diferite; pe principiul "aia macar au un Dumnezeu"). E totusi cale lunga de la citatul de mai sus pana la comparatia dintre moralitatea fara Biblie si viata fara Soare.

Spre exemplu, pe aceasta tema, a moralitatii, avem mai multe puncte de vedere:

1. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii sunt profund imorali;
2. Indiferent de ceea ce fac sau zic, ateii nu pot fi morali;
3. Un ateu poate fi moral dar moralitatea nu este una desavarsita.

Este usor de ghicit viziunea cu care nu am nicio problema, chiar daca nu subscriu acesteia.

De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

[CristianR]

În ce mă privește, mai curând eu sunt candidat al iadului pentru că, numindu-mă credincios, nu fac faptele iubirii, în timp ce unul care cu mintea Îl refuză pe Dumnezeu, dar cu inima Îl urmează, se aseamănă celui din pilda celor doi fii:

28Dar ce părere aveţi?: Un om avea doi fii. Şi a mers la cel dintâi şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea.

Mt 20:1 Lc 15:1

29Iar el, răspunzând, a zis: Nu vreau! Dar pe urmă, căindu-se, s'a dus. 30Şi mergând la al doilea, i-a zis tot aşa. Iar acesta i-a răspuns: Mă duc, Doamne! Dar nu s'a dus.

Iz 33:31

31Care din aceştia doi a făcut voia tatălui?“ Ei i-au zis: „Cel dintâi“. Zisu-le-a Iisus: „Adevăr vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

...De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

În prealabil postat de Demetrius

Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.

Pai uite una din diferente:

În prealabil postat de Demetrius

Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

În prealabil postat de Demetrius

se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

:) Spre exemplu: in momentul in care o minune are loc, ea inceteaza sa mai fie o minune. Devine cel mult un fenomen foarte rar, fara o explicatie aparenta :).

[Demetrius]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai uite una din diferente:






Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

1-Nu e nicio diiferenta fiindca nici astazi oamenii nu-L accepta pe de-a-ntregul, ci doar cat sa-si intretina inchipuirea ca sunt si ei crestini "veritabili".
2-Eu am spus ca prin credinta rationamentul se ridica la capacitatea de a explica minunile, dar tu nu ai sesizat asta, ceea ce e rezonabil pentru mine.

În prealabil postat de Demetrius

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

1- Oricine interactioneaza cu sistemul in care-si fixeaza obiective.
Insa in sistemul terestru, in care suntem acum, se aplica, fara sa vrem, regulile Imparatiei lui Dumnezeu, care ne-au fost deja transmise; de cele mai multe ori, noi nu vrem sa acceptam "conditii" pe care simturile noastre trupesti nu le percep direct.
2-Este cel mai echitabil sistem(credinta in Dumnezeu) fiindca minunile se infatuiesc pe motiv de necesitate a iubirii.
3-Depinde de obiectivele acelor entitati. Obiectivele materiale n-au relevanta fiindca sunt trecatoare, chiar daca par principiale.