Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 17.11.2014, 21:10:41
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit Cum să mă eliberez de păcat, când sunt atât de pătimaș?

Această transformare a părții pătimitoare a sufletului, precum și reîntoarcerea sa la o viață firească, au constituit obiectul unei controverse dogmatice între Sfântul Grigorie Palama și filosoful Varlaam, în secolul al XIV-lea. Varlaam, care condamna rugăciunea practicată de isihaști, considera că nepătimirea este o mortificare a părții pasionale a sufletului și nimic mai mult.
Sfântul Grigorie însă, care avea experiența personală a rugăciunii isihaste și exprima întreaga experiență a Bisericii, a respins această interpretare: „Dar noi, o, filosofule, am fost învățați că libertatea de patimi nu este omorârea părții pasionale, ci îndreptarea ei de la cele rele la cele bune, spre cele dumnezeiești”. Astfel, liber de patimi „este cel ce a lepădat obiceiurile rele, dar e bogat în cele bune, cel care-și supune partea irascibilă și concupiscentă – care la un loc formează partea pasională – părții cugetătoare a sufletului, așa cum cei pătimași își supun partea cugetătoare celei pasionale”. Omul nepătimitor este „plin de virtuți”, iar cel pătimitor e „covârșit de plăceri păcătoase”.
Cu ajutorul părții cugetătoare a sufletului și a înțelegerii duhovnicești a lucrurilor create, omul dobândește cunoștința despre Dumnezeu, în timp ce, cu ajutorul părții pasionale, omul „câștigă virtuțile, în concupiscență [înclinare către plăceri senzuale, trupești] sădind iubirea curată, iar în partea irascibilă – răbdarea”.
Astfel, nepătimirea înseamnă transformarea părții pasionale a sufletului, cucerirea sa de către rațiune, care este prin fire menită să conducă în așa fel încât „să evite tot ce e rău, cultivând amintirea lui Dumnezeu și împlinind poruncile Lui – calea spre desăvârșita iubire de Dumnezeu”, înțelegem deci că partea pasională a sufletului nu e defel mortificată, ci se bucură de viață și de o putere deosebită.


(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 344-345)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 02.12.2014, 19:56:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Cum să înfrângem gelozia din noi? Ce atitudine are Biserica față de acest păcat? Ce rugăciuni este mai bine să citesc? Sunt sleită cu totul de puteri. De curând, soțul meu a plecat în concediu în Egipt cu fratele și fiul nostru, dar fără mine. După ce a ajuns acasă, am aflat că ei au stat la soare împreună cu o femeie, s-au plimbat cu ea, ea s-a dus la el în cameră (așa mi-a spus fiul). Am bănuieli. Ce să fac? Cel mai grav este că nu-l mai cred. Suntem căsătoriți de 13 ani, cununați. Vă cer rugăciunile dumneavoastră.
Gelozia și zavistia sunt doi șerpi care sug sânge din inima omului, iar în momentul acela relațiile dintre oameni nu se construiesc pe încredere și respect, ci pe suspiciuni permanente; soții se prind unul pe altul cu minciuna și își fac viața ca un fel de chin prelungit.
Gelozia este una din părțile întunecate, părtinitoare ale sentimentelor, care se numește incorect iubire. Acest sentiment trebuie eliminat sau limpezit prin iubire duhovnicească. Soția creștină trebuie să vadă în soț, nu doar un soț, dar și un prieten al său și să creadă că acesta nu o trădează, să vadă în el chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să vadă în același timp și personalitatea predispusă la slăbiciuni omenești; să încercați cu răbdare, blândețe, fără supărare să îl ajutați să își îndrepte greșelile și să se lupte cu păcatele. Când soțul este vinovat de ceva, uitați-vă la el ca la un bolnav, arătați-i mai multă căldură. Reproșurile pot atrage doar enervare și minciună; dar iubirea întotdeauna ajunge la inima celuilalt. Domnul să vă ajute!


Arhim. Rafail Karelin
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 04.12.2014, 22:19:01
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

STARETUL TADEI
- Care este cel mai important lucru în viața duhovnicească?
- Cel mai important lucru, cred că este paza păcii inimii. Să nu vă tulburați sub nici un chip. În inimă trebuie să domnească pacea, liniștea, tăcerea, liniștirea.
Haosul gândurilor este starea duhurilor căzute – (demonii, duhurile căzute de la Dumnezeu). Mintea noastră, între altele, trebuie să fie adunată, unită, atentă. Numai în mintea unită se poate sălășlui singurul Dumnezeu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 05.12.2014, 23:27:16
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

„Pocăința se leagă de teologie. Întotdeauna există pocăință în om, dar își schimbă forma. La început, este pocăință din pricina depărtării de Dumnezeu, a lipsei dumnezeiescului har, și apoi e pocăință pentru a găsi mai mult har. Când cineva se pocăiește, primește har de la Dumnezeu; când primește harul, lumina, atunci își vede mai mult păcatele, de vreme ce ajunge în lumină și devine el lumină. În vederea luminii vede stricăciunea, deșertăciunea, mortalitatea proprie și-și sporește cu mult mai mult pocăința. Astfel, pocăința conduce la teologie și primește însuflețire din aceasta. Pocăința nu se oprește niciodată.” (Părintele Sofronie de la Essex)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 06.12.2014, 13:56:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit Există oameni binecuvântați și nebinecuvântați?

Firește că există. Căci dacă nu ar exista, nici nu ar avea rost să cerem binecuvântare ori să vorbim despre binecuvântare. Binecuvântat sau nebinecuvântat: aceasta face marea deosebire între oameni. Legătura nedespărțită cu Dumnezeu aduce binecuvântare, iar despărțirea de Dumnezeu înseamnă nebinecuvântare. Asta ne învață și istoria evanghelică despre fiul ascultător și cel risipitor. De la un ins binecuvântat, întreaga casă poate spori în toate, iar de la unul nebinecuvântat întreaga casă poate da înapoi în toate. Ai citit în Sfânta Scriptură minunata povestire despre Iosif cel binecuvântat, pe care frații pizmași l-au vândut negustorilor egipteni? Potrivit bunei Pronii a lui Dumnezeu, care întotdeauna apără pe cel drept, Iosif a fost revândut lui Pentefri, dregătorul împăratului egiptean. Iar acest dregător, dându-și seama de cinstea lui Iosif, l-a pus peste toată averea sa. Și după ce l-a pus pe el peste toată casa sa și peste toate câte avea el, a binecuvântat Domnul casa egipteanului pentru Iosif, și a fost binecuvântarea Domnului întru toată avuția lui, în casă și în țarina lui (Facere 39, 5). Așa-i în Sfânta Scriptură, așa e și în viață, acum și totdeauna. Sau nu ai auzit niciodată în satul tău pe cineva zicând: „De când mi-a intrat omul ăsta în casă, binecuvântarea lui Dumnezeu mi-a intrat în casă?” Pătrunzătoarea înțelegere a poporului, insuflată de Duhul lui Dumnezeu, pătrunde mai adânc în tainele existenței și al celor ce se întâmplă în lume decât „creierele obosite ale celor care măsoară și judecă în afara Duhului Dumnezeiesc.
La fel sunt pe lume și persoane nebinecuvântate, sau, cum ar spune turcii, ghinioniste. Sufletul necredincios și moralmente necurat este întotdeauna ghinionist. „Dacă se apucă de pom verde, și pe acela îl usucă.” Proorocul Iona a fugit de la fața lui Dumnezeu și s-a împotrivit poruncii Dumnezeiești. Prin aceasta, el s-a rupt de binecuvântarea lui Dumnezeu. Drept aceea, aproape că a pierit în urma furtunii corabia pe care călătorea, îndată ce l-au îndepărtat pe Iona de pe corabie, furtuna a încetat. Pe de altă parte, datorită binecuvântatului Pavel s-a mântuit de furtună altă corabie, care plutea spre Roma, și pe acea corabie, 276 de suflete, după cuvântul îngerului lui Dumnezeu care i-a spus în vis lui Pavel: Nu te teme, Pavele! Trebuie să te înfățișezi cezarului; și iată că ți s-au dăruit ție de către Dumnezeu toți cei ce sunt în corabie cu tine (Fapte 27, 24).
Mai ales în vreme de război se gândește și se vorbește mult despre oameni norocoși și nenorocoși. Aceștia sunt oamenii cu binecuvântare sau fără binecuvântare. Isus Navi a pierdut o bătălie lângă cetatea Gai din pricina ghinionului unui hoț oarecare, Ahan Ben-Harmia.
Sau nu ai auzit pe nimeni zicând: „De când mi-a intrat în casă acel om” sau: „De când m-am întovărășit cu acel om, toate îmi merg pe dos?” Când se întovărășesc un om de rău și un om de bine, cum să înainteze când unul trage înapoi, iar celălalt înainte? Câtă vreme împăratul Solomon slujea singurului Dumnezeu Adevărat, a fost bine pentru el și pentru casa lui și pentru poporul lui. În cele din urmă, împăratul Solomon și-a luat ca soții însă și câteva egiptence păgâne, care au adus ghinion și lui, și casei lui, și împărăției lui. Fiindcă din pricina acelor femei a rămas Solomon rușinat pentru totdeauna: casa lui a fost înroșită cu sânge frățesc, iar împărăția lui s-a fărâmițat. Așa-i în Sfânta Scriptură, așa e și în viață, acum și totdeauna.
Tu, însă, nu te teme, numai să asculți acele cuvinte ale părintelui lui Solomon, pe care Solomon n-a vrut să le asculte până la capăt: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor, și în calea păcătoșilor n-a stătut, și în scaunul pierzătorilor n-a șezut (Psalmul 1).
Episcop Nicolae Velimirovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 06.12.2014, 23:47:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Părintele Stăniloae relatează despre ținta omului spre care trebuie să tindă în această viață: „Omul este făcut pentru a înainta continuu, dar pentru a înainta în singura infinitate a existenței și a bunătății, care nu dezamăgește și care este Dumnezeu.
Această înaintare a omului în Dumnezeu răspunde și trebuinței lui, convine și modelului ființei lui. Omul nu-i făcut să înainteze prin el însuși, într-o lume finită, circumscrisă, monotonă.
Unde poate să înainteze într-o astfel de lume? Nu înaintează nicăieri. I se pare numai. Și aici se petrece și iluzia. Toată așa-zisa civilizație modernă nu a adus nici o noutate de înțelegere oamenilor. Toate filosofiile, ideologiile și toată literatura, deci toate progresele omului, nu știu dacă sunt progrese, nu știu dacă mai degrabă nu sunt o continuă diminuare a înțelesurilor omului” (7 dimineți cu Pr. Stăniloae, p. 168).
Filosofia, în decursul istoriei, într-adevăr, nu a delușit lucrurile neînțelese ale omului, ci, dimpotrivă, a deschis alte orizonturi, fără înțelesuri și fără sensuri. În loc să descurce enigmele Universului și să le împuțineze, le-a încurcat mai mult și le-a înmulțit. Atunci, dacă nu ne scoate la liman, ci ne duce în mijlocul mării și ne depărtează din ce în ce mai mult de țărm, ce rost mai are să mergi cu această corabie, căci în loc să-ți salvezi viața, ți-o vei pierde.
Protosinghelul Ioachim Pârvulescu
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 07.12.2014, 21:11:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit Despre prezicere

La mănăstire vin de multe ori credincioși care ar vrea să le spunem viitorul. Bineînțeles că nu li-l spunem pentru că nu putem să ne spunem nici viitorul nostru. N-avem cum să li-l spunem. Este totuși o practică prin unele locuri ca, pentru a cunoaște viitorul cuiva să deschizi o carte. Sau să-și deschidă el o carte, cartea pe care i-o prezintă cel care urmează să o interpreteze. O fac și unii treaba asta și omul își deschide cartea și după aceea, desigur, el nu citește nimic de acolo, ci cartea este doar un pretext și-i spune anumite lucruri care privesc trecutul, în înțeles de influențe negative. La mine vin destui oameni care la urmă, după ce stau de vorbă cu ei, zic: „Părinte, da’ cartea nu mi-o deschideți?”.
Bineînțeles că le spun tuturor că nu. Totuși mi-a venit odată în minte o idee pe care, bineînțeles că dacă aș pune-o în practică nu ar aduce nici o rezolvare pentru cei care ar dori să le deschid cartea. Și anume, m-am gândit că ar fi tare bine să le deschid Sfânta Evanghelie de la Matei la capitolul 25, de la versetul 31 pană la 46, despre Judecata de apoi. E ceva sigur din viitor. Toată lumea o să meargă la Judecată. Este mai sigur decât orice altceva ce le-ai putea spune oamenilor în legătură cu viitorul, căci acolo se arată cum trebuie să se pregătească omul ca veșnicia să-i fie bună. M-am gândit că ar fi bine să le deschid cartea totdeauna oamenilor la acest text, și încă la un text, și anume la cel despre spălarea picioarelor. Este ceva extraordinar de frumos, de instructiv.
Arhimandritul Teofil Părăian
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 18:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 13:43:12