Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Personal consider că depresia este şi trufie.

Interesanta ipoteza aceasta. Imi dau seama ca este sustenabila.
Dar, personal, consider ca depresia este rodul necredintei. De aceea o si vedem, astazi, mai raspandita decat in orice epoca anterioara. Repet, eu, care am tratat si tratez sute de depresivi, nu am intalnit niciodata un depresiv care sa fie crestin practicant. Duhul acesta al depresiei este incompatibil cu entuziasmul caracteristic tuturor celor carora flama credintei le-a cuprins inima si aripa "nebuniei intru Cristos" le-a atins intraga viata, facandu-i sa fie nascuti din nou.

Nu trebuie considerat drept contra-argument faptul ce vedem depresivi care merg la biserica. Exista o tendinta de a-L cauta pe Dumnezeu sadita in inima omului si cel mai tare Il cauta cei care sufera. Un depresiv poate fi, si este adesea, un om care il cauta pe Dumnezeu. Dar nu L-a gasit, inca. Transformarea in Cristos nu a avut loc, chiar daca merg la biserica, bat matanii si fac semnul sfintei cruci, uneori mai ceva decat ceilalti.

Dar cum stim ca, intr-un om, transformarea in Cristos a avut loc ? Dupa roade ii vom cunoaste. Iar cele 12 roade ale Duhului Sfant sunt: iubirea, BUCURIA, PACEA, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea, credinta, castitatea.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Interesanta ipoteza aceasta. Imi dau seama ca este sustenabila.
Dar, personal, consider ca depresia este rodul necredintei. De aceea o si vedem, astazi, mai raspandita decat in orice epoca anterioara. Repet, eu, care am tratat si tratez sute de depresivi, nu am intalnit niciodata un depresiv care sa fie crestin practicant. Duhul acesta al depresiei este incompatibil cu entuziasmul caracteristic tuturor celor carora flama credintei le-a cuprins inima si aripa "nebuniei intru Cristos" le-a atins intraga viata, facandu-i sa fie nascuti din nou.

Nu trebuie considerat drept contra-argument faptul ce vedem depresivi care merg la biserica. Exista o tendinta de a-L cauta pe Dumnezeu sadita in inima omului si cel mai tare Il cauta cei care sufera. Un depresiv poate fi, si este adesea, un om care il cauta pe Dumnezeu. Dar nu L-a gasit, inca. Transformarea in Cristos nu a avut loc, chiar daca merg la biserica, bat matanii si fac semnul sfintei cruci, uneori mai ceva decat ceilalti.

Dar cum stim ca, intr-un om, transformarea in Cristos a avut loc ? Dupa roade ii vom cunoaste. Iar cele 12 roade ale Duhului Sfant sunt: iubirea, BUCURIA, PACEA, răbdarea, bunăvoinţa, bunătatea, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea, credinta, castitatea.

Deh, Mihnea, fiecare cu lotul lui...:)
Mă aflu exact la polul opus faţă de experienţa ta: lucrez mai mereu cu oameni credincioşi, oameni care se ţin din copilărie de cele bisericeşti şi care au diverse tulburări psihice - de la atacuri de panică la consum abuziv de substanţe, de la depresie cu tentative de suicid până la tulburări psihotice cronice, de la tulburări banale din sfera stresului până la tulburări structurate de personalitate, de la divorţ la doliu etc. Majoritatea sunt creştini.

De aici două concluzii posibile:
a) ori diagnosticul de depresie este pus greşit sau nu e pus când ar trebui;
b) ori depresia, cum spuneam, nu cruţă pe nimeni (aşa cum nici gripa, nici vărsatul de vânt, nici paralizia pleoapei ochiului stâng, nici Alzheimerul, diabetul ori moartea), indiferent de credincioşie.

Sper că nu susţii, cum îmi pare că am sesizat printre rânduri, că pacienţii tăi nondepresivi sunt ... catolici, iar cei depresivi sunt neoprotestanţi, musulmani, budişti şi, evident, ortodocşi!......:)

Daca vrei sa fii depresiv, in fiecare minut poti sa fii. Te poti considera o victima pentru N motive mai mult sau mai putin importante. In plus, necuratul, care ne lupta prin patimile noastre, nu prin altceva, e foarte inventiv. In fiecare minut ne poate trimite ganduri nocive despre aproapele sau chiar despre Dumnezeu. Scopul final al lucrarii lui este acesta: sa ne vare in deznadejde.

Un crestin trebuie sa lupte sa nu ajunga in aceasta stare, sa aiba trezvie si sa citeasca pentru a deosebi gandurile care-i vin de la Dumnezeu de cele care vin de la vrajmasul. Daca nu face acest lucru, desigur poate sa apeleze la metode care nu-i cer nici post, nici rugaciune si, mai ales, nu-i cer smerenie!

Cine e capabil sa se smereasca in fata lui Dumnezeu si sa-si recunosaca pacatele pe care le face zilnic cu vorba, cu fapta si mai ales cu gandul nu mai trebuie sa se umileasca in fata psihiatrilor si a psihologilor.

[forever...]

Oare de unde aceste reacţii radicale la adresa psihologilor şi a psihiatrilor?

De unde ideea că în faţa lor te umileşti?

Desigur, Dumnezeu este doctorul sufletelor şi al trupurilor, iar Biserica şi preoţii ne ajută să fim sănătoşi. Asta nu înseamnă că nu vom mai avea nevoie de medici, sau unii dintre noi chiar de psihologi şi psihiatri.

Dar dacă părintele duhovnic îţi recomandă să urmezi şi sfaturile, respectiv tratamentele unor specialişti în domeniul acesta mult controversat, veţi zice că acest preot greşeşte? Sau n-o fi bun slujitor al lui Hristos... Doamne iartă-mă!

Părerea mea este că nu ştim noi căile prin care lucrează Domnul. Personal nu sunt pentru a merge la un medic etc. pentru orice fleac, dar nici să cădem în extrema cealaltă nu mi se pare sănătos.

A se mai citi fragmentul din Părintele Nicolae Steinhardt...

A SE UMILÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pune în mod voit într-o situație de inferioritate față de cineva (pentru a-și atinge anumite scopuri); a deveni umil; a se înjosi. 2) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate față de cineva sau de ceva. /<sl. umiliti
Sursa: NODEX (2002)

Orice boala ne poate face sa devenim umili. Iar cand cerem ajutorul de la Dumnezeu sau de la un medic, automat o facem de pe pozitia celui care cere ajutor, nu de pe a celui care il da.