|
|
|
|
|
|
|
#2
17.10.2014, 01:54:48
|
|||
|
|||
Nu stiu exact sa iti zic ceva util , cale sigur o vei descoperi tu, asta sa nu te indoiesti.
Stiu doar sa iti spun ca ambele atitudini sunt rele : si retragerea si ascunderea , dar si afirmarea prea curajoasa si folosita ca arma de opozitie ,mai ales ca esti inca la inceput cu credinta . Nu iti mai fa probleme ce sa spui . Fa-ti o singura problema: cum sa il iubesti mai mult pe Dumnezeu. Orice alta atitudine care nu stii acum sa o ai,iti va veni singura la timpul potrivit. Noi,ca prieteni ai tai care incercam sa iti fim,si ca unii ce trecem prin experiente asemanatoare cu ale tale ,iti spunem ca nu sunt bune extremele . Daca ar fi sa aleg intre cele 2 atitudini as alege totusi afrimarea credintei ,dar , sa nu te certi niciodata pentru aceasta ,sa preferi umilinta decat sa te certi vreodata din cauza credintei. "El nu se va lua la cearta nu va striga ,si nimeni nu ii va auzi glasul pe uliti " spune Dumnezeu despre preaiubitul Sau 
|
|
#3
17.10.2014, 02:00:05
|
|||
|
|||
|
Nu lumea ne mantuieste, ci Dumnezeu. Daca aruncam cu pietre in El sau daca îi intoarcem spatele prin comportamentul nostru, atunci este firesc sa nu-Si mai poata face salas in sufletele noastre. Si tot la fel de firesc este sa nu ne primeasca nici El in împaratia Sa. Mai pe romaneste, cum ne asternem aici pe pamant, asa dormim. Aici si in vesnicie.
Pacatul e pacat, indiferent de epoca, de loc si de rangul persoanei care-l savarseste. Sa profitam de pocainta care ne este accesibila prin jertfa Mantuitorului.
|
|
|
Mod hibrid