Convertiri la ora de religie

[Mena59]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ma adresez in primul rand profesorilor de religie. Dar si celorlalti care au experienta didactica, precum si actualilor si fostilor elevi.

Ma gandeam zilele acestea la oportunitatea mentinerii religiei in curicula de scoala/liceu. Gasesc si argumente pentru, si argumente contra. Este departe de a fi o chestiune al carei raspuns sa imi para evident.

Dar, mi-am dat seama ca nu stiu un lucru. Eu, unul, nu am intalnit, nici auzit de vreun caz al unui copil care sa fi devenit credincios practicant in urma orelor de religie. Am auzit de unii ca au devenit matematicieni in urma orelor de matematica, de altii ca au facut primii pasi in pictura la ora de desen. Dar, de vreun convertit la scoala si de catre scoala, eu nu am auzit.

Acuma, concret: aveti cunostinta de astfel de cazuri ? Dumneavoastra insiva, ori un cunoscut (frate, nepot, etc) v-a povestit o experienta de convertire in care ora de religie de la scoala a avut un rol hotarator ?

Da, eu cunosc cazul unui baiat care este acum la seminarul teologic din Brasov. Stiu sigur ca in familia lui, oameni de treaba, de altfel, nu este niciun ortodox practicant. Nu a fost dus la biserica de parintii lui si nici de bunici. Nu cunosc in amanunt pasii lui spre Biserica insa stiu ca la scoala, la orele de religie a prins drag de Dumnezeu si de Biserica.
Si chiar daca ar fi numai acest caz tot s-a aratat folosul orelor de religie la scoala.

[sophia]

Nu am exemple de acest fel in jur, dar eu sunt convinsa ca este posibil ca un copil sa indrageasca religia daca la scoala are un profesor/preot priceput si care sa stie sa umble cu copiii si sa le-o faca placuta.
Apare insa aici alta intrebare:

Ce se intampla daca un copil da peste un profesor bun si prinde drag si se duce in credinta, dar parintii se impotrivesc?
Ce va alege copilul si cum trebuie sa procedeze?
Ma tem ca sunt multe cazuri din astea.

Este ca si cu orice alta materie. Un profesor priceput te poate face s-o indragesti, altul nepriceput te poate face s-o urasti.
La fel si cu preotii din biserica.
Din pacate stiu cazuri de oameni (inclusiv ortodocsi) care au parasit biserica din cauza unor probleme din biserica, sau a unor preoti.
Procesul de a intra intr-o credinta este mai sensibil si mai dificil.

Legat de pilda semanatorului (si la noi tot asta a fost citita duminica), noua ne-a spus preotul ca semanatorul a fost insusi Iisus (alta data ne spunea ca preotul).
In fine. Indiferent cine este semanatorul, succesul semanarii depinde de mai multi factori:

1. samanta - aceasta ar fi aici credinta, dogma, care este buna
2. semanatorul - daca este Iisus, nu se discuta, daca sunt preotii, e mai delicat
3. terenul pe care cade - aici nu conteaza numai unde se arunca samanta, dar si cum ingrijesti dupa. Daca o arunci pe un teren bun si nu te preocupi mai departe si nu ingrijesti mladitele, plantele mor.
La fel si inversul - daca arunci pe un teren mai nepotrivit, unde mai cresc si scaieti, sau mai vin alte pericole si te ocupi putin si curati si uzi, ai sanse sa obtii si acolo recolta.

Samanta singura, fara iubire si ingrijire nu va rodi, sau mladitele vor muri.

Eu sunt foarte curioasa sa aflu (de asta si citesc multe biografii) cum au ajuns oameni de mare credinta la ea? In ce punct al vietii? Din pruncie, sau nu, au avut indrumare, au avut dintr-o data o revelatie, sau a fost un proces mai lung si greu, au avut indoieli, piedici vreodata.
Nu prea am gasit asa informatii. Se pare ca la toti a fost perfectiune.
La multi s-a intamplat totul mai la maturitate: vezi Sfintii Apostoli, Saul/Paul, etc.

[DragosP]

Dacă nu crezi în Hristos ci în preoți, da, ajungi să părăsești (vremelnic, poate) Biserica.

[lucinf]

Sunt contra opiniei tale ... Cum ca religia nu e folositoare.
Pe mine ca elev ma ajuta foarte mult .. Si m-a ajutat din clasa I pana acum. Sunt multe cazuri in care religia a avut efecte benefice... Cum zici si tu " Doamne, pe toate le sti"