Un subiect mai delicat. AJUTOR!

[AdisAdina]

Buna ziua. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Doresc sa clarific ca prin acest mesaj am cerut o opinie obiectiva unor oameni necunoscuti prin simplul fapt ca necunoscandu-ma pe mine sau pe tatal meu pot fi cu adevarat obiectivi si nicidecum sa imi "spal rufele" in public. Apreciez fiecare raspuns pe care mi l-ati dati, caci cu adevarat eu nu mai stiu cum sa ma comport fata de el pentru ca nu este normal sa te impui in fata cuiva prin agresiune sau amenintari si sa il faci "nebun".
Problema lui nu este faptul ca sunt credincioasa eu, acelasi dispret il manifesta spre toti care sunt credinciosi. Din pacate, nu ma pot apropia de el, decat atunci cand imi da el voie.
Pe de alta parte, sunt si eu om cu bune si cu rele si cred ca intr-o familie trebuie sa existe dragoste si respect reciproc chiar daca mai exista conflicte de opinii care nu este cazul sa degenereze in lucruri mai grave. Pe tata nu-l urasc, ma gandesc cat rau isi face si singur prin comportamentul lui si imi este mila de el.
Probabil ca asta e crucea mea si trebuie sa o indur cu un scop.
O zi cu pace si binecuvantare tuturor!

[iustin10]

Daca il accepti cu nebunia lui,si el o sa te accepte cu 'nebunia' ta. O sa fie un status quo intre voi,si aceasta inseamna ca ai reusit sa iti impui personalitatea in familie. Secretul insa e sa il accepti si sa nu il provoci,si va ajunge sa te accepte si el, si se va mai impaca poate putin si cu ceiulalti.
Cu ocazia asta,poate o sa afli ce l-a invrajbit asa impotriva Bisercii
Nu uita nici o clipa pasajul de la Corinteni :
"Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. "

Acest fel de a fi stinge si cele mai aprinse sageti ale urii celorlalti.

[AdisAdina]

În prealabil postat de iustin10

Daca il accepti cu nebunia lui,si el o sa te accepte cu 'nebunia' ta. O sa fie un status quo intre voi,si aceasta inseamna ca ai reusit sa iti impui personalitatea in familie. Secretul insa e sa il accepti si sa nu il provoci,si va ajunge sa te accepte si el, si se va mai impaca poate putin si cu ceiulalti.
Cu ocazia asta,poate o sa afli ce l-a invrajbit asa impotriva Bisercii
Nu uita nici o clipa pasajul de la Corinteni :
"Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. "

Acest fel de a fi stinge si cele mai aprinse sageti ale urii celorlalti.

Aveti dreptate. Va multumesc. O zi cu pace si binecuvantare!

În prealabil postat de AdisAdina

Buna ziua. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Doresc sa clarific ca prin acest mesaj am cerut o opinie obiectiva unor oameni necunoscuti prin simplul fapt ca necunoscandu-ma pe mine sau pe tatal meu pot fi cu adevarat obiectivi si nicidecum sa imi "spal rufele" in public. Apreciez fiecare raspuns pe care mi l-ati dati, caci cu adevarat eu nu mai stiu cum sa ma comport fata de el pentru ca nu este normal sa te impui in fata cuiva prin agresiune sau amenintari si sa il faci "nebun".
Problema lui nu este faptul ca sunt credincioasa eu, acelasi dispret il manifesta spre toti care sunt credinciosi. Din pacate, nu ma pot apropia de el, decat atunci cand imi da el voie.
Pe de alta parte, sunt si eu om cu bune si cu rele si cred ca intr-o familie trebuie sa existe dragoste si respect reciproc chiar daca mai exista conflicte de opinii care nu este cazul sa degenereze in lucruri mai grave. Pe tata nu-l urasc, ma gandesc cat rau isi face si singur prin comportamentul lui si imi este mila de el.
Probabil ca asta e crucea mea si trebuie sa o indur cu un scop.
O zi cu pace si binecuvantare tuturor!

Nu sunt in masura sa dau sfaturi pentru ca nu am intelepciunea necesara. Pe acest forum se gasesc lucruri utile dar si multe lucruri care smintesc.

Iti recomand sa cauti un duhovnic bun pentru ca lucrul acesta nu se compara nici cu 10000 de forumisti care dau sfaturi, printre care ma numar si eu.

Nu uita de post si rugaciune; nu uita nici ca, cununile se dobandesc greu, prin suferinta aducatoare de smerenie.

Doamne ajuta.