Ce cautam in Consilul Mondial al Bisericilor?

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Interesantă carte. Dar cum de analiza se opreste la anii '80? În ce an e apărută cartea?
Nu mai este si un "va urma" - despre anii tulburi care ne bântuie în prezent !? :)

În altă ordine de idei, Yannaras este pro CMB ? De pe ce pozitie face analiza?

Cartea a fost reeditată, într-o ediţie a doua cu adăugiri, la începutul anilor '80, prima ediţie fiind publicată în anul 1977. La vremea respectivă a fost un best seller în lumea ortodoxă, întrucât nimeni până atunci nu îndrăznise să critice, de pe poziţii ecleziologice ferme, ecumenismul instituţionalizat promovat de "internaţionala" CMB. Anii tulburi din prezent nu sunt nici pe departe mai cenuşii comparativ cu deceniile şapte şi opt ale secolului trecut. Fiecare epocă are tulburări specifice şi poate fi evaluată corect numai în contextul ei, iar din punct de vedere a mentalităţii dominante în lumea ortodoxă, perioada în care a apărut "Adevărul şi unitatea Bisericii" nu era sub nicio formă mai limpede decât epoca noastră, ba chiar dimpotrivă: ecumenismul politizat era la modă, ideile critice întâmpinau adversităţi pasionale din partea ierarhiei, identitatea ortodoxă ajunsese o ofertă printre altele la bursa religiilor, teologii "profesionişti" dormitau într-o inerţie a formalismelor academice...pe scurt, nu era deloc o perioadă la care să ne raportăm ca nişte decadenţi.
Poziţia lui Yannaras nu este favorabilă CMB, dar el preferă abordarea ecleziologică cu argumente solide apologeticii superficiale, arătând convingător că unitatea creştinilor nu se poate realiza sacrificând adevărul credinţei revelat de viaţa teandrică Bisericii lui Hristos. Fără să fie un apărător al ortodoxismului de ghetou specific antiecumenismului contemporan, el pledează pentru iconicitatea adevărului Bisericii şi nu pe argumentele raţionaliste rigide folosite de apologeţi în dezbateri interconfesionale, avertizând că ortodoxia nu este o ideologie printre altele, ci unicul mod de existenţă în măsură să ridice ontologic umanitatea la demnitatea împărătească instituită prin Întrupare. De-a lungul timpului, tezele profesorului grec au fost confirmate cu asupra măsură de convertiţi, în marea lor majoritate atraşi de experienţa Bisericii în toate formele ei şi nu de propaganda apologetică sau de expuneri savante în măsură să satisfacă logica veacului acestuia.