Ce cautam in Consilul Mondial al Bisericilor?

În prealabil postat de Dalian

Si tu palama, nu mai judeca!


Parintele Cleopa: Sa nu judecam preotii !
„In anul 1954, am fost invitat la Bucuresti la un profesor universitar, Alexandru Mironescu, sa vorbesc intr-o sala, unde erau peste 50 de persoane, numai ministri, generali, colonei, profesori, doctori, ingineri , farmacisti, numai oameni din clasa de sus. Era si parintele Daniil Tudor. El a aranjat ca sa predic, impreuna cu parintele Benedict Ghius si parintele Petroniu Tanase.

Dupa ce-am intrat acolo, intalnirea religioasa a inceput, asa cum se cuvenea, cu rugaciune. La un moment dat, se ridica o doamna si spune :
- Prea Cuvioase parinte, eu nu pot pune in acelasi cantar pe toti preotii !

- Dar cine esti dumneata de cantaresti preotii ? Ai stat pe scaunul lui Hristos ?

- Dar, Prea Cuvioase, parintele cutare-i sfant, parintele cutare, care a fost la inchisoare, a fost un sfant, dar ceilalti preoti care nu poarta uniforma, care se barbierese, care fumeaza, eu nu-i pot pune in acelasi cantar.

- Dar, cine ti-a dat voie sa-i pui in acelasi cantar dumneata si sa cantaresti preotii ? Ca n-ai voie sa cantaresti pe nimeni, ca zice asa Scriptura : Nu judecati, si nu veti fi judecati ( Matei 7, 1 ). Eu pe nimeni n-am voie sa judec, pentru ca judecatorul nostru este Hristos.

- Vreau sa va spun, ca eu mi-am pierdut evlavia la unii preoti si eu cred ca n-au toti acelasi har.

- Rau ai gandit ! Dumneata trebuie sa stii e daca ar fi asa cum zici, n-ar mai fi preoti pe fata pamantului, fiindca toti gresesc. Dar nu-i asa. Zic Sfantul Ioan Gura de Aur : " A preotului este numai a deschide gura, si harul lucreaza ".

De vei vedea preot beat, cazut in sant, du-te si-i saruta mana si indata te-ai umplut de harul lui Dumnezeu !”

Superstitii tribale.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Superstitii tribale.

Citeste despre donatism, o invatatura gresita dinaintea arianismului: http://ro.wikipedia.org/wiki/Donatism

În prealabil postat de catalin2

Citeste despre donatism, o invatatura gresita dinaintea arianismului: http://ro.wikipedia.org/wiki/Donatism

Cata, e fara legatura. Eu vorbesc de respectul exagerat dat in BO si Bc, mai ales la tara, preotilor si episcopilor. NU contest harul preotesc. Ar insemna sa calc pe succesiunea apostolica.

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Cata, e fara legatura. Eu vorbesc de respectul exagerat dat in BO si Bc, mai ales la tara, preotilor si episcopilor. NU contest harul preotesc. Ar insemna sa calc pe succesiunea apostolica.

Respectul e din traditie. In perioada medievala, preotul era indrumatorul satului.

[Ioan_Cezar]

Nu numai din asta. E chiar minor acest aspect, îmi pare.
Important cu adevărat este că omul credincios, care a înţeles şi experiat rolul DUHOVNICESC al preotului, vede în acesta pe Hristos. Ţăranii nu stau în genunchi la Liturghie atunci când preotul, rostind psalmul 50, cădeşte - din respect pentru un îndrumător în ale satului, ci din convingerea cutremurătoare că printre ei UMBLĂ Smeritul Hristos. Babele din satul meu nu au nici o îndoială că în Biserică le vorbeşte Hristos, prin preot. Când se spovedesc, ele vorbesc cu Dumnezeu. Când spun la Spovedanie "Părinte..." ele se adresează Părintelui Ceresc. La fel, când sărută mâna popii, ele sărută Dreapta lui Dumnezeu.

Cândva pentru mine aceste lucruri păreau încadrabile la capitolele propuse de isteţii lumii (filosofii şi ateii, în genere necredincioşii, adică risipitorii de minte): superstiţii şi băbisme.
Între timp, am căutat şi caut mai departe să învăţ de la moşii şi babele satului meu (şi nu numai) cum poate prinde în suflet deschiderea tot mai largă a inimii către aceste porţi strămoşeşti spre o lume despre care cuvântul nu mai poate să vorbească.

Harul lui Dumnezeu lucrează în cel mai bicisnic om, deschizîndu-i noi ferestre ale sufletului cu alte lumini şi tâlcuri, atunci când acel om voieşte să îşi pună în paranteză măreaţa iubire de sine, de propria minte, pentru a privi dincolo de ea. (Precum a făcut un tâlhar din cei doi crucificaţi.)

Curios lucru, uneori trăim zeci de ani privind şi contemplînd cu încântare geamul prin care trece lumina (geamul fiind mintea) în loc să primim ceea ce vine prin geam: lumina. Şi să ne împlinim, hrănindu-ne, prin Ea.
(Comentăm la nesfârşit semnul văzut - persoana preotului, în loc să ne contopim cu Cel de dincolo de semn - Hristos. Astfel, din Trandafir, prin istorii, a rămas doar ... Numele. "Numele Trandafirului", cum ar zice Umberto Eco, de pildă.)