Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[sophia]

Imi plac mult postarile lui Iustin. Parca am fi frati (in credinta ma refer).
Are aceleasi chinuri ca si mine si de aceea il inteleg bine.

Referitor la greutatea sau chiar imposibilitatea de a percepe (corect) ceea ce se intampla la slujba pot sa spun si eu multe.
Cineva a spus aici pe fir un lucru intelept: ca trebuie sa ai linistea de a le trai si percepe.
S-ar putea ca din cauza grijilor si problemelor lumesti sa nu avem aceasta putere. S-ar putea ca din cauza acestora sa nu ne putem relaxa sufleteste si sa nu avem linistea respectiva si nu ni se intampla numai noua, ci si celor din jur.

Discutii ca nu se canta asa cum trebuie dupa carte, ca unul sau altul se foieste, ca se fac observatii, ca nu ai loc (destul), ca mai face si parintele observatii, ca tipa copiii, ca suna celulare, ca se "bat" unii cu altii cine sa citeasca si ce, ca vine tavita si se scotocesc toti dupa bani facand galagie si tulbura cantarile (la strana), etc. Multe, si in timpul si in afara slujbei.

Si asa se duce linistea noastra necesara slujbei si rugaciunii.

Legat de Taine - eu nu am nimic cu ele. Nu le vad ca se opun Bibliei. le vad pur si simplu ca pe slujbe speciale. Nu inteleg denumirea.
Mi se pare ca la catolici se cheama altfel, dar nu mai stiu cum si poate ca e o denumire mai corecta.
Taina inseamna in romaneste "secret", sa nu le stii, sa nu le afli.
Ah, am gasit - la catolici se numesc sacramente.

Cred ca Iustin a vrut sa spuna poate "Traditie". Nu stiu.
In ortodoxie (nu stiu la celelalte confesiuni) se pune mult accent pe Traditie, care nu este cunoscuta, pentru ca in mare parte nu este scrisa.
In ortodoxie se lucreaza cu Noul Testament, cu Traditia si cu cele "de la bunica citire" (alea legate de cum se face aia si aia in biserica, la diversele slujbe, canoane suprainterpretate si gresit preluate, la traditiile populare etc.)
Procentele va las pe voi sa le evaluati.

Si mie imi lipsesc cele mentionate de el. Imi lipseste omul. Care trebuie ajutat in biserica si de catre preoti sa inteleag si sa patrunda si slujbe, si scripturi si traditii.
Daca te duci si repeti mecanic niste cantari si rugaciuni asculti o predica uneori superba, dar alteori total ciudata si nu ai cu cine/cum s-o discuti, nu poti sa pui intrebari sa te lamruesti, pleci de la biserica mai rau decat te-ai dus.
Si asta nu este ortodoxie.

Si eu simt cumva credinta si ma stradui s-o aplic asa cum trebuie si iubesc pe Domnul, pe Maica Sa, pe sfinti etc., dar asa cum pot eu, dupa puterile mele, dar se pare ca e prea putin si simt presiunea ceea de cerinta prea multa.
Sunt convinsa ca fiecare om are un punct, un nivel undeva, de la care incepe neputinta si este "prea mult".

Pana si dsicutia asta rautacioasa cel mai adesea legata de confesiuni mie mi se pare prea mult. Mereu ne preocupa lucruri care nu au depins de oamenii obisnuit, nu le-a cerut nici Mihnea nici Cezar, nici eu. Unii au facut candva o prostie, mai ales fata de Dumnezeu si de atunci tot platesc altii care n-au nici o vina: Mihnea, Cezar, Francisc, Piere, Johann si cum ii mai cheama pe alti oameni.