Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

@cuvant
Bineinteles ca multe din faptele sfintilor te ung pe suflet. Si abtinerea si postul peste limitele umane tradeaza credinta lor . Dar ma asteptam sa vad mai multe cuvinte si fapte ale lor , care sa imi arate rodul desavarsirii la care au ajuns ,si care sa arate chipul lui Hristos in oameni. In Biblie nu pare a se pune accentul primordial pe asceza vazuta , ci mai degraba
pe faptele izvorate din autocunostere. Daca as vedea acest fel de exemple de iubire,totul mi s-ar parea mai usor si mai posibil . Dar daca mi se arata sfinti care nu maninca ani intregi ,si nu dorm , si nu se imbraca iarna ,pe mine ma sperie putin ca vad ce departe sunt ,si cand stiu ca eu daca stau o zi fara mancare mi se pare ca am facut ceva extraordinar.
In schimb ,daca mi se arata mila fata ceilalti , dragoste de oameni, incredere in Hristos asa cum il stim , atunci incep sa mai prind si eu putin curaj,caci acolo simt vocea Domnului, care se indura de neputintele noastre.
Nu zic ca nu imi place Patericul,dar prima impresie cand l-am citit,dupa ce citisem firesc inainte Biblia , a fost de soc, ca nu regaseam nimic din Biblie. Foarte rar era cate o pilda care sa semene putin cu invatatura lui Hristos. Foarte multa asceza, dar putina dragoste am vazut aratata explicit . Ea poate va fi fost in sufletul acelor nevoitori , dar , cum modul de exprimare e prin cuvinte , nu o vedeam concret. Acum ,daca ma gandesc, nu se poate sa faci atata asceza fara o mare dragoste fata de Dumnezeu. Probabil ca alti parinti au explicat ulterior mai bine legatura dintre asceza si iubire , si de ce este suficienta singuratatea .
Aparent,citind Biblia,toti se mantuiesc in mijlocul multimilor : si Zaheu, si femeia cu pilda despre painea aruncata la caini, si sutasul, si talharul
Acum se propune o altfel de mantuire ,in singuratatea chiliei,cu un set nou de reguli ,pentru care nu suntem pregatiti .Nu mai este valabila simpla iubire , trebuie sa o exerciti intr-o forma sofisticata ,singur, si despre ea nu exista detalii prea multe ,dar roadele ei se vad
Nu contrazic nimic, caci cu sufletul aprob si iubesc pe sfinti, incerc doar sa explic reactiile care le am avut ,ca sa ma inteleg si sa inteleg mai bine. Si nu consider ca nu trebuie sa intelegem,si sa luam totul ca atare, pentru ca acel soi de credinta ,care nu patrunde pina in ultima fibra a indoielilor noastre,nu are stabilitate . Daca nu am indoieli ,foarte bine , Dumnezeu m-a fericit cu un suflet care crede usor. Dar daca am indoieli provenite din neintelegere, mi se pare firesc sa le recunosc, si sa vreau sa vad unde gresesc ,sau sa inteleg mai bine tema in discutie

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Rolul nedumeririlor mele nu e de a combate suprematia ortodoxiei, ci de a intelege legatura cu Biblia,care unoeri pare ignorata sau contrazisa

Cred ca aici e "cheia" nedumeririlor tale: faptul ca n-ai reusit inca sa descoperi simplitatea ortodoxiei curate, care urmeaza intocmai fiecare Cuvant al Sfintei Scripturi, fara sa se contrazica vreodata. Contradictia consta in slaba noastra credinta.

În prealabil postat de iustin10

Cred tot ceea ce scrie in Biblie , dar nu reusesc mereu sa fac legatura cu ortodoxia.
Pe de o parte ,nici Biblia singura nu e suficienta, caci nu imi zice ce sa fac mai departe ,in viata, pe de alta parte ,ortodoxia da aceste indrumari practice, dar nu e mereu asa credibila ca si Biblia. Sau cel putin ,nu e asa de simplu sentimentul aderarii la orotodoxie, ca si credinta in Biblie.

Ceea ce spui este un paradox. Sfintii Parinti au trait ortodoxia exact asa cum ar trebui ea sa fie traita dupa cele scrise in Sfanta Scriptura. Practic, noi, ortodocsii, nu credem in "biblie", ci in invataturile ei. Nu "biblia" ma apara si ma vegheaza, fiindca eu ca om nu am nicio putere sa ma conduc dupa propriul rationament pe care il descopar acolo fara ajutorul Duhului Sfant. Mintea mea, da propriile interpretari, iar eu sustin sus si tare ca urmez cu sfintenie cele scrise acolo (vezi sectarii!), dar e o ratacire si o auto-orbire in acelasi timp.

Sunt multe lucruri contradictorii ,greu de inteles, reci in ortodoxie , desi aceasta poate fi o parere subiectiva, a mea , venita din neintelegerea legaturii lor cu Adevarul,sau din nepracticarea lor.

Daca esti sau nu subiectiv, cred ca nu e cazul sa mai vorbim. Cat despre "rece"-le din ortodoxie, e foarte trist sa aflu ca cineva gaseste astfel singura credinta blanda si calda din lume, care nu cere altceva decat iubire curata si iertare pentru tot cel care-ti greseste.

Sentimentul cu care inchizi Biblia este urmatorul : dragostea fata de Dumnezeu , datorata lui Hristos, si dragostea fata de oameni ,datorata tot lui Hristos.

Aceasta este o simpla teorie, cand doar credem ca ne-am lumintat. Daca ar fi asa, n-ar mai exista nicio contradictie, ci doar dorinta clara de a merge la biserica, de a avea un duhovnic, de a ne spovedi la timp si de a primi pe cat se poate de curati si vrednici, Sfintele Taine, astfel sa devenim cu adevarat parte din Trupul lui Hristos, adica Biserica Ortodoxa in sine, la care facea referire ca o va ridica in trei zile.

Cum regasim mai departe aceste sentimente si invataturi in Ortodoxie ?
As vrea sa enumar cateva din principalele nelamuriri care le am:
- De ce se da un rol asa mare Tainelor ,incat se ajunge mai mult la excluderea altor persoane care nu le indeplinesc , decat la a arata care e semnificatia lor ? Porunca a fost sa iubim , nu sa intelegem niste taine ,care prin insasi semantica acestui cuvant sunt abstracte,iar daca nu,sa fim condamnati.

Nu e vorba de o excludere, ci de o auto-excludere. Fara sa fi absolvit facultatea de medicina, nu poti avea trupeul sa fii acceptat medic in cadrul unui spital. Fara sa urmezi pasii necesari, fara a-ti lua Crucea, fara a intelege rostul smereniei in propria mantuire, nu poti cere nici macar unui preot sa-ti dea Sfintele Taine, fiindca in primul rand, tu savarsesti un sacrilegiu pentru care vei plati amar, iar preotul ar consimti la savarsirea acestui fapt, ceea ce... nu e nici macar logic!!!

- De ce s-a mutat accentul de la stilul simplu si natural al Bibliei ,care patrunde direct la inima, la tratate teoretice,complicate si abastracte,ale sute de autori,fie ei si sfinti ? Acestea,ori sunt prea abstracte si greu de urmarit, ori folosesc un sir de termini consacrati de adorare a lui Dumnezeu,care pentru cei multi nu trezesc emotie . In Biblie se foloseau cuvinte si exemple simple ,sau venind de la Dumnezeu catre om ,care trezeau instantaneu interesul orcui.

Diavolul nu are odihna. El inventeaza mereu ceva nou, pentru a zadarnici puterea credintei curate. Asa au inceput sa apara oameni precum Arie care a zguduit din temelii Biserica lui Hristos, asa au aparut cei ce o excludeau pe Maica Domnului sau Sfintele Icoane... Fara ajutorul acelor sfinti mari lucratori si traitori, a caror har nu putea fi pus la indoiala intrucat erau inca din viata facatori de minuni, si care au dat in vileag toate vicleniile diavolului astfel incat lumea sa vada si sa inteleaga, acum n-ar mai existat nici "biblie", nici Hristos, n-ai mai fi existat nici tu, nici eu, fiindca fara Harul si dragostea lui Hristos si a Maicii Lui, nici macar o furnica n-ar mai fi existat pe pamantul asta...

- Cum se ajunge de la rugaciunea individuala, care e la inima omului , la rugaciunea colectiva si slujba , care e prea abstracta si mecanica ? De ce nu e lasat omul sa indeplineasca intai ce simte ,si pe masura ce intelege si lucrurile mai complicate sa le indeplineasca ? Si Tatal Nostru e o rugaciune colectiva ,dar exprima sentimente fundamentale ale noastre fata de Dumnezeu ,deci are o putere mare de patrundere si unire a celor care se roaga. Dar exista pericolul ca urmarea slujbelor in sine sa devina mai importanta decat capacitatea de a te ruga din inima , si astfel slujba colectiva devine plictiseala si conventie

N-ai inteles nimic. Imparatul David si-a dorit din toata fiinta lui sa ridice Templul lui Dumnezeu, dar nu i-a mai fost incredintat lui aceasta promisiune, fiindca savarsise destule pacate, ci fiului sau, Solomon, renumit pentru intelepciune si dreptate. Pentru ce era nevoie de Templu? Sa mearga un singur om acolo sa se roage? Nu pentru toti in acelasi timp, in ziua special dedicata lui Dumnezeu? De ce credem noi ca suntem mai intelepti decat... Solomon (ca sa nu spun mai mult)?

- Jumatate din Biblie se refera la dragostea de oameni ,care este calea catre dragostea de Hristos. Ori,daca citesti dogmatica , acest aspect e expediat undeva la sfarsit ,ca si cum alte lucruri sunt mai importante . Ca si cum intai il iubesti pe Hristos citind teorie , si la sfarsit mai si aplici cate ceva . Nu regasesc aici spiritul invataturii lui Hristos ,care spune : "Aveti dragoste unii fata de altii,iar prin aceasta toti vor cunoaste ca sunteti ucenicii Mei "

Pai e simplu. Atat timp cat n-am cunoscut smerenia (la care se ajunge urcand toate acele trepte initiale), nu vom putea niciodata sa fim capabili de dragoste de aproape (si deci nici de Hristos). Dogmatica ii spunem noi, dar in sine, orice om poate face asta. Sa ne amintim de acel simplu cizmar (din Alexandria) la care a fost trimis Sf Anton cel Mare, pentru a primi cea mai simpla lectie de smerenie: "Doamne - spunea mereu cizmarul - toti acesti oameni se vor mantui, si eu nu?"

- In viata de zi cu zi a credinciosilor se pune accentul pe participarea la slujbe, pe rugaciunea din carti ,pe citit eventual ,pe post in anumite perioade,si pe fapte bune dintr-o anumita lista . Dar nu se pune accentul in aceiasi masura ,pe fapte si motivatia lor interioara,asa cum abunda in Biblie : sa avem mila pentru ca asa simtim , sa descoperim nevoile celorlalti nu sa asteptam sa ni se ceara , sa iubim omul iar nu fapta in sine, sa ne abtinem sa judecam chiar de am avea dreptate , sa nu ne maniem , sa nu ne rusinam daca avem ceva frumos de zis .

Sa ai mila si sa faci bine, aproapelui, nu-i rau, dar esti dincolo de staulul "oilor" impreuna-lucratoare. Tu, desigur, poti SINGUR sa faci ce vrei, dar... o sa te pape lupul cel rau, ca pe Scufita Rosie!...

- De ce harul sfintilor se masoara in posturile care le-€“au tinut ,si nu cu faptele care le-au facut ? Oare nu vrem toti sa vedem cum harul care era peste ei ,implineste Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie? Daca citesti vietile sfintilor gasesti un lung sir de chinuri la care s-au supus , dar nu gasesti modele cum poti face sa iubesti , ceea ce ne intereseaza de fapt pe toti

Aceste ipoteze sunt atat de lipsite de sens incat nici macar nu merita luate in discutie. E nevoie de ceva maturitate (in credinta, ma refer) sa porti astfel de discutie. Deocamdata ce spui tu sunt nedumeriri "ale tale" datorate unor mari lacune!...

Exista de asemenea cel putin tot atatea puncte unde Orotodixia e o continuare fireasca a Bibliei si enumar pe scurt :
- Biserica in acceptiunea apostolica.Ordinea si pastrarea traditiei.
- Impartasirea cu Trupului lui Hristos prin mancare ,nu virtual
- Spovedania care ii premerge.
- Tezaurul de rugaciuni,mai ales cele personale, pastrate de la sfinti
- Maslul
- Explicatiile dogmatice despre rolul mantuitorului
- Teologia sfintilor despre invingerea patimilor si smerenie
- Teoria harului care conlucreaza cu libertatea

Daca ai fi inteles ce-ai scris aici, nu mai era nici o... nedumerire

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

De ce se da un rol asa mare Tainelor ,incat se ajunge mai mult la excluderea altor persoane care nu le indeplinesc , decat la a arata care e semnificatia lor ?

Fiindca acestea doua sunt instrumentele de mantuire pe care ni le-a lasat Cristos: Biserica si Tainele. Altele nu cunosc. Cand spunem "Cristos mantuieste" spunem un adevar. Dar cum mantuieste El ? Prin Biserica si prin Taine.

In ce priveste "excluderea altor persoane", nu inteleg la ce va raferiti.

Porunca a fost sa iubim , nu sa intelegem niste taine ,care prin insasi semantica acestui cuvant sunt abstracte,iar daca nu,sa fim condamnati.

Daca imi aratati mie un text al unui episcop care porunceste "sa intelegem Tainele", ori care ii condamna pe cei care nu e inteleg, promit sa ader la ateism.

De ce s-a mutat accentul de la stilul simplu si natural al Bibliei ,care patrunde direct la inima, la tratate teoretice,complicate si abastracte,ale sute de autori,fie ei si sfinti ? Acestea,ori sunt prea abstracte si greu de urmarit, ori folosesc un sir de termini consacrati de adorare a lui Dumnezeu,care pentru cei multi nu trezesc emotie .

Fiindca, spre deosebire de Biblie, tratatele teoretice nu sunt pentru cei multi si fiindca ma indoiesc ca scopul lor este sa trezeasca emotie.

Cum se ajunge de la rugaciunea individuala, care e la inima omului , la rugaciunea colectiva si slujba , care e prea abstracta si mecanica ?

Alung cu greu ideea ca nu ati citit Biblia de care vorbiti. Poate ca nu ati remarcat cum se rugau evreii si cum decurgeau slujbele Poporului lui Dumnezeu ? Scrie pe larg, chiar daca "pe sarite". Slujbele erau (si sunt, prin definitie) rugaciuni si jertfe colective. Si conforme unor randuieli. Scrie in Biblie, pe pagini intregi. La aceste slujbe participa si Isus Cristos. Iarasi, scrie in Biblie cum mergea, impreuna cu apostolii, la slujbe in ceea ce era, pe atunci, Ziua Domnului.

De ce nu e lasat omul sa indeplineasca intai ce simte

Aici imi pare logica enciclopedistilor francezi, potrivit carora oamenii vin pe lume curati, dar lumea (familia, anturajul, societatea in general) ii face rai. Exact inversul este adevarat. Cand ne nastem, ne nastem pierduti. "Inter feces et urinam nascimur": asta e conditia umana. Suntem viermi. E suficient sa dati la doi copii o singura bomboana, ca sa vedeti ce inseamna "bunatatea" umana naturala. Daca ajungem sa ne mai cizelam un pic, este numai datorita societatii sfinte a Bisericii, este numai gratie lui Dumnezeu care lucreaza prin familia noastra spirituala. Daca ar fi lasat omul "sa indeplineasca intai ce simte" fara un ghidaj spiritual al celor initiati de Cristos, am ajunge repede vai de capul nostru. Exista un singur lucru care ar duce la pierirea mai multor suflete decat o Biserica guvernata de preoti apostati: o Biserica care ar fi guvernata de laici si in care oamenii ar fi lasati sa indeplineasca ce simt. Nici nu e nevoie de un prea mare efort de imaginatie: ajunge sa consultati, pe Net, rubricile de "comentarii" ale ziarelor care sunt nemoderate.

Jumatate din Biblie se refera la dragostea de oameni ,care este calea catre dragostea de Hristos. Ori,daca citesti dogmatica , acest aspect e expediat undeva la sfarsit ,ca si cum alte lucruri sunt mai importante .

Intre "expediat la sfarsit" si "ca si cum alte lucruri sunt mai importante" e un non sequitur de toata frumusetea.

Pe ce baza ati ajuns la ideea ca un tratat prezinta la inceput lucrurile mai importante ?

In viata de zi cu zi a credinciosilor se pune accentul pe participarea la slujbe, pe rugaciunea din carti ,pe citit eventual ,pe post in anumite perioade,si pe fapte bune dintr-o anumita lista . Dar nu se pune accentul in aceiasi masura ,pe fapte si motivatia lor interioara,asa cum abunda in Biblie : sa avem mila pentru ca asa simtim , sa descoperim nevoile celorlalti nu sa asteptam sa ni se ceara , sa iubim omul iar nu fapta in sine, sa ne abtinem sa judecam chiar de am avea dreptate , sa nu ne maniem , sa nu ne rusinam daca avem ceva frumos de zis .

Cred ca am citit Biblii foarte diferite. In a mea, nu imi amintesc sa fi gasit lucruri enumerate de dv aici. Nu imi amintesc de "mila pentru ca asa simtim", in schimb imi amintesc foarte bine ca exista o porunca a milei. Etc.

De ce harul sfintilor se masoara in posturile care le-€“au tinut ,si nu cu faptele care le-au facut ?

Daca imi aratati si mie tratatul dogmatic ortodox in care scrie ca harul sfintitor s-ar masura in posturile tinute, mananc cartea! Uneori, am si eu impresia, ba chiar convingerea ca ortodoxia a luat-o pe aratura, dar chiar pana acolo inca nu a ajuns!

Daca citesti vietile sfintilor gasesti un lung sir de chinuri la care s-au supus , dar nu gasesti modele cum poti face sa iubesti , ceea ce ne intereseaza de fapt pe toti

Fie ati citit editii dubioase ale Vietilor Sfintilor, fie inca nu ati inteles pe deplin ce este iubirea crestina si prin ce este ea diferita de intelesul comun al termenului "iubire". Cel mai important pont vi l-am dat deja: iubirea crestina este comandament (=porunca) si nu sentiment. Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele fiindca VREAU asta. Si vreau asta, fiindca Dumnezeu vrea asta. Iubirea crestina nu inseamna asa, ca niste fluturi in stomac. Este vointa, nu este afect. Cel care iubeste asa cum intelegeti dv iubirea nu se cheama "sfant". In cazul cel mai optimist, se cheama "erou".

[iustin10]

O sa va raspund pentru ca a-ti avut rabdare sa despicati mesajul meu in atatea parti.
Totusi ,scopul meu este sa imi arat nedumeririle ,ce am simtit eu,nu sa sustin ca as fi detinatorul adevarului . Sunt simple impresii care pe mine ma impiedica sa inaintez in credinta ortodoxa ,si de aceea am ales ,nu fara strangere de inima ca voi deranja , sa le fac publice.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiindca acestea doua sunt instrumentele de mantuire pe care ni le-a lasat Cristos: Biserica si Tainele. Altele nu cunosc. Cand spunem "Cristos mantuieste" spunem un adevar. Dar cum mantuieste El ? Prin Biserica si prin Taine.
In ce priveste "excluderea altor persoane", nu inteleg la ce va raferiti.
".

Ce inseamna "instrumente de mantuire" ? De ce credeti ca a fost nevoie de aceste instrumente ? De ce nu ajungea Cuvantul lui Hristos ? Eu nu neg ca acestea sunt instrumentele de mantuire ,doar vreau sa inteleg mai bine legatura lor cu Hristos,caci dupa cum am aratat in postarea initiala,prima impresie a fost ,cel putin in privinta tainelor,ca difera destul de mult de spiritul care strabate Scriptura, si care se referee la cu totul alta arie de probleme

.

Daca imi aratati mie un text al unui episcop care porunceste "sa intelegem Tainele", ori care ii condamna pe cei care nu e inteleg, promit sa ader la ateism.
".

Cred ca asocierea dintre termenii 'intelegere ' si 'taina' v-a prilejuit observatia , caci intradevar taina este dincolo de intelegere . Mai précis vroiam sa spun ,nu sa inteleg taina in sine,de exemplu impartasania,caci sunt destule carti pe aceasta tema. Si cea mai sigura intelegere este tot experimentarea ei. Vroiam sa inteleg de ce tocmai o astfel de taina , a fost aleasa ca punct central al bisericii primare. De ce in ultimele zile ale vietii mantuitorului si dupa aceea creste brusc interesul aspectelor legate de frangerea painii ,desi de-a lungul predicilor sale au fost doar cateva referiri la aceasta ? Pe parcursul predicilor sale a predominat transparenta ,pentru cine avea urechi , dar apoi ,totul se incheie cu actul frangerii ,si apoi instituirea tainei

.

Fiindca, spre deosebire de Biblie, tratatele teoretice nu sunt pentru cei multi si fiindca ma indoiesc ca scopul lor este sa trezeasca emotie.

Dumnezeu a vorbit pentru cei multi , pe intelesul lor,asa cum numai El putea sa o faca.
"Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată! " spune cel care l-a rastignit pe Hristos

.

Alung cu greu ideea ca nu ati citit Biblia de care vorbiti. Poate ca nu ati remarcat cum se rugau evreii si cum decurgeau slujbele Poporului lui Dumnezeu ? Scrie pe larg, chiar daca "pe sarite". Slujbele erau (si sunt, prin definitie) rugaciuni si jertfe colective. Si conforme unor randuieli. Scrie in Biblie, pe pagini intregi. La aceste slujbe participa si Isus Cristos. Iarasi, scrie in Biblie cum mergea, impreuna cu apostolii, la slujbe in ceea ce era, pe atunci, Ziua Domnului.

Ordinea cuvintelor din cadrul unei slujbe are uneori si acest efect secundar ,ca cineva sa o aplice formal ,dar sa nu o patrunda prin interior .Spre deosebire ,rugaciunea venita din interiorul fiecaruia nu are reguli :
Diferenta dintre cel ordonat si correct si cel spontan se vede in urmatoiarea pilda :

"Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. "

Orcum sustin ca trebuie sa existe randuiala in slujbe ,dar inainte de aceasta sa existe rugaciune proprie.

.

Intre "expediat la sfarsit" si "ca si cum alte lucruri sunt mai importante" e un non sequitur de toata frumusetea. Pe ce baza ati ajuns la ideea ca un tratat prezinta la inceput lucrurile mai importante ? .

Nu e o observatie consistenta, nu intelegeti ce ma framinta . Pe mine chiar ma framinta subtirimea acestui capitol din dogmatica,referitor la iubire ,in conditiile in care in Noul testament pare a fi principala tema. In dogmatica este abordata scolastic tema iubirii ,cu o clasificare a virtutilor si a pacatelor, a poruncilor si datoriilor . Se pare ca sufletul meu trebuie sa se multumeasca cu abordarea din Biblie , iar dogmatica are doar un rol de clasificare ,dar nu poate veni cu ceva in plus fata de ce scrie in Biblie

.

Cred ca am citit Biblii foarte diferite. In a mea, nu imi amintesc sa fi gasit lucruri enumerate de dv aici. Nu imi amintesc de "mila pentru ca asa simtim", in schimb imi amintesc foarte bine ca exista o porunca a milei. Etc.
.

Mila trebuie facuta pentru omul din fata noastra , nu pentru virtutea sau porunca milei .
"Domane , cand ti-am dat noi sa maninci?" intreaba cu candoare la capitolul despre judecata , oile cele de-a drepta . Iata,ele nu stiau ca exista o porunca a milei,ci stiau ca omul din fata lor are nevoie de ajutor

.

Daca imi aratati si mie tratatul dogmatic ortodox in care scrie ca harul sfintitor s-ar masura in posturile tinute, mananc cartea! Uneori, am si eu impresia, ba chiar convingerea ca ortodoxia a luat-o pe aratura, dar chiar pana acolo inca nu a ajuns!
.

Nu de un tratat dogmatic vorbeam ,desi postul e unul din mijloacele prin care chemam harul
Vorbeam despre vietile sfintilor ,asa cum le gasesc acolo unde sunt expuse mai sumar . in sinaxar sau pateric si unde am regretul ca nu se spun mai mult despre ce faceau sau spuneau ei, si ramane peste veacuri doar asceza lor ,care are oarecum un aspect cantitaiv,masurat in ani de truda.
Daca a-ti citit bine, e doar o nedumerire , de ce Dumnezeu a ales sa se intample asa , odata ce in Biblie nu asceza e punctual principal,sau cel putin nu cea exterioara

.

Fie ati citit editii dubioase ale Vietilor Sfintilor, fie inca nu ati inteles pe deplin ce este iubirea crestina si prin ce este ea diferita de intelesul comun al termenului "iubire". Cel mai important pont vi l-am dat deja: iubirea crestina este comandament (=porunca) si nu sentiment. Il iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele fiindca VREAU asta. Si vreau asta, fiindca Dumnezeu vrea asta. Iubirea crestina nu inseamna asa, ca niste fluturi in stomac. Este vointa, nu este afect. Cel care iubeste asa cum intelegeti dv iubirea nu se cheama "sfant". In cazul cel mai optimist, se cheama "erou".

Nu am comparat iubirea sfintilor cu iubirea umana .
Am comparat iubirea sfintilor ,exprimata intr-un mod mai greu de perceput , cu iubirea care reiese din Noul testament .,care este si destul de omeneasca sa o inteleaga toti ( hrana, cercetare bolnavi ,mila) dar si dumnezeiasca ,prin legatura permananta care se face intre un act de iubire si Dumnezeu.
Ma asteptam sa gasesc in vietile sfintilor o prelungire a Bibliei , sa gasesc noi pilde de iubire,asemanatoare cu cele din Biblie.
Nu zic ca nu exista astfel de exemple ,sunt destule,si sfintii au acelasi scop ca si noi sa ajunga la mantuire prin iubire ,de Dumnezeu in primul rand,si apoi de oameni .Dpoar regretam ca nu sunt mai multe si mai emotionante
Forever a inteles ce ma framinta si mi-a dat 2 minunate example

Ca o concluzie va multumesc pentru analiza dv. ,dar nu imi dau seama de ce nu ma fac inteles in ce vreau sa zic, si extrageti tot felul de aspecte particulare . M-ar interesa sa intelegeti care e natura framantarilor mele, si sa veniti cu detalieri adecvate, caci stiu ca puteti sa le dati.

[Ioan_Cezar]

Iustin, chiar în Scriptură sunt majoritatea răspunsurilor la întrebările tale.
În NT mai întâi.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Ce inseamna "instrumente de mantuire" ? De ce credeti ca a fost nevoie de aceste instrumente ? De ce nu ajungea Cuvantul lui Hristos ? Eu nu neg ca acestea sunt instrumentele de mantuire ,doar vreau sa inteleg mai bine legatura lor cu Hristos,caci dupa cum am aratat in postarea initiala,prima impresie a fost ,cel putin in privinta tainelor,ca difera destul de mult de spiritul care strabate Scriptura, si care se referee la cu totul alta arie de probleme

Tot in Biblie aveti raspunsul. Inca din primele pagini ale Genezei intelegem ca pe om, Dumnezeu l-a facut altfel si decat astrii de lumina, si decat plantele ori animalele. Fiindca, in al doilea caz, a fost suficient cuvantul Lui. A spus "sa fie lumina!" si a fost lumina. Si tot asa a creat si plantele si animalele, prin simpla Lui vointa, exprimata de cuvantul Lui. Nu scrie, dar mai mult ca sigur asa a creat si ingerii, spunand "sa fie ingeri!". Doar pe om l-a creat altfel, l-a plamadit din pamant si a suflat asupra lui. Si pe Eva a creat-o nu spunand "sa fie Eva!", ci facand prima operatie de exereza a unei coaste cu anestezie generala.

"Materialitatea" Tainelor strabate Biblia ca un fir rosu. O regasim si in vindecarea orbului din nastere, in Ioan, cap 9:1-9. Vedem in aceasta, iarasi, cum opereaza Doctorul Sufletelor si a Tot Trupul. Vedem aici un element material, rezultat din amestecul pamantului cu saliva Mantuitorului, care e folosit la vindecare. Mai vedem o contributie personala a orbului care vrea sa se vindece, care a fost trimis si s-a dus sa se spele la o anumita fantana. Si dupa aceea s-a vindecat.

La fel il vindeca si pe surdomut, in Marcu 7:32 si urm, unde vedem ca Doctorul face manevre, foloseste scuipat (iarasi!), rosteste o formula pe care Evanghelistul a avut grija sa o consemneze in aramaica, in original.

Avem, in aceste doua exemple de vindecare, toate elementele unei Taine: administratorul (Cristos), receptorul in dispozitie necesara (merge la scaldatoare), ritual (amestecare), element material (tina, scuipat), formula ("Deschide-te!"). Asa cum elementele Tainei pot fi gasite si in Geneza, la crearea omului.

Si pe noi, orbii si surzii, ne poate vindeca Doctorul asa cum i-a vindecat pe aceia. Numai ca noi, spre deosebire de aceia, strigam ca vrem sa fim vindecati, dar sa vina doctorul fara instrumente si fara niciun medicament. Ce ne trebuie noua Taine ?

"Bine", ar putea spune cineva, "dar pe sclavul centurionului roman l-a vindecat numai prin cuvant, si inca de la distanta". Si cu acela, zicem si noi "dar spune numai un cuvant si se va tamadui sufletul meu!" Va las bucuria ca, recitind textul evanghelic, sa vedeti de ce, in acel caz, a procedat Isus astfel si in ce consta caracterul exceptional al cazului.
.

Vroiam sa inteleg de ce tocmai o astfel de taina , a fost aleasa ca punct central al bisericii primare. De ce in ultimele zile ale vietii mantuitorului si dupa aceea creste brusc interesul aspectelor legate de frangerea painii ,desi de-a lungul predicilor sale au fost doar cateva referiri la aceasta ? Pe parcursul predicilor sale a predominat transparenta ,pentru cine avea urechi , dar apoi ,totul se incheie cu actul frangerii ,si apoi instituirea tainei

Inca o dovada ca, intr-o carte, lucrurile cele mai importante nu sunt neaparat la inceput...
Vedeti dv, cat a fost Domnul printre noi, nu a fost absoluta nevoie de Taine. Nu va fi nevoie de Taine, nici de vreo mijlocire nici in lumea celalta, in care Il vom vedea fata catre fata. Dar acum, cat suntem in trup de tina, avem nevoie de Taine, si mai ales avem nevoie de Preasfantul Sau Trup. Daca sunt femeia garbova din Luca 13:10 seqq, contemporana cu Cristos si El imi pune mainile pe cap, ce nevoie as mai avea de Trupul Sau euharistic ? Dar acum, cand a venit noaptea "si niciun lucrator nu poate sa lucreze", dupa ce mainile Lui sunt la Cer, cu tot trupul Lui viu, atunci cum sa fac sa ma vindec ? Din fericire, El, pregatindu-si Ascensiunea, m-a pregatit si pe mine, in ultima parte a misiunii Lui, lasandu-mi tot ce este necesar vindecarii betesugului meu: mi-a lasat Preasfantul Sau Trup, viu si intreg in Euharistie.

Si, daca vom citi Biblia cu ochii deschisi de Domnul, atunci vom vedea ca Taina Tainelor nu apare chiar asa, netam-nesam, la sfarisitul Evangheliei. Omul a fost pregatit de primirea ei inca din Vechiul Testament. Am putea spune, chiar, ca a existat acest "plan B", de rezerva, inca dinainte de caderea primilor nostri parinti. Ce inseamna, pentru dv, "Pomul Vietii ?", acela din care cineva, mancand roadele, va avea viata vesnica ? Oare nu la acel Pom al Vietii face aluzie si Apostolul Neamurilor in Galateni 3:13, si Verhovnicul Apostolilor in 1 Petru 2:24 ?

"Bine, dar lucrurile nu sunt chiar asa clare" ar putea spune cineva. Sa citim mai departe de Geneza, si vom vedea ca lucrurile devin tot mai clare, ca sa pricepem pana si noi. Ce altceva decat prefigurarea Euharistiei este mielul pascal, pe care, daca cineva il va sacrifica SI IL VA MANCA, atunci va trai el si primul lui nascut ? Si ce altceva decat prefigurarea Preacinstitului Sange este sangele acelui miel, cu care, daca cineva va stropi tocurile usei lui, Ingerul Mortii trimis de Domnul nu se va atinge de acela, nici de toata casa lui ?

Mai departe, sa vedem in Exod 24:8 cum se incheie Vechiul Legamant (=testament): "Acesta este sangele Legamantului, pe care l-a incheiat Domnul cu voi". Sa punem "pe coloane" cu Matei 26:28, folosit in Sfanta Formula: "Acesta este sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iartarea pacatelor".

In chiar capitolul urmator, in Exod 25, vedem instructiunile precise date de Dumnezeu privitor la cum trebuie facut altarul si sfintele vase "din aur curat". Ce or fi "painile punerii inainte" din versetul 25:30 ?

Nu mai vorbesc depre mana cazuta din cer si despre apa vietii care curge din piatra seaca lovita de toiagul lui Moise, etc, etc. Cititi Biblia asa cum o citeste Biserica, si veti vedea antitipurile Sfintei Euharistii acolo unde nu le vazuserati.

[Mihnea Dragomir]

(continuare)

Ordinea cuvintelor din cadrul unei slujbe are uneori si acest efect secundar ,ca cineva sa o aplice formal ,dar sa nu o patrunda prin interior .

Justa observatie. In acest caz, spunem ca o problema are cel care o aplica "formal" (inca un termen al carui sens e corupt!) si nu ca e o problema cu ordinea cuvintelor.

Spre deosebire ,rugaciunea venita din interiorul fiecaruia nu are reguli :
Diferenta dintre cel ordonat si correct si cel spontan se vede in urmatoiarea pilda :

"Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. "

Realizati ca, aici, in chiar exemplul furnizat de dv, atat vamesul cat si fariseul se roaga in "formulare libera"? Fiecare pentru el, ei se roaga cu cuvintele lor, fara nicio ordine prestabilita.

Orcum sustin ca trebuie sa existe randuiala in slujbe ,dar inainte de aceasta sa existe rugaciune proprie.

Exact contrariul e adevarat: incepem cu rugaciune comuna, dupa prima binecuvantare ("Binecuvanteaza, parinte!"). Avem si rugaciune proprie, dar mult mai incolo, la Intentie. Avem si la sfarsit, cand nu uitam sa-i multumim Domnului ca ne-a invrednicit cu inca o invitatie la Masa Sa.

Si, cum rugaciunea individuala de acasa e o "slujba mai mica", chiar cand ne vom ruga "cu cuvintele noastre", vom intra in atmosfera de rugaciune folosind cel putin formula fixa a Devotiunii Sfintei Cruci, spunand "In numele Tatalui, al Fiului si al Sf Spirit/Duh, Amin!". Asta inseamna sa ne acordam cu ceilalti, cu cei care se roaga acum si cu cei care s-au rugat inaintea noastra, adica cu Biserica. Asta inseamna sa profitam de experienta lor privind rugaciunea si practica de credinta in general si nu sa reinventam noi roata.

Pe mine chiar ma framinta subtirimea acestui capitol din dogmatica,referitor la iubire ,in conditiile in care in Noul testament pare a fi principala tema.

Pe ce va bazati cand spuneti ca, in Noul Testament, tema iubirii e principala tema ? De ce nu ar fi tema credintei ? Sau tema sperantei ? Desigur ca tema iubirii apare pregnant si repetitiv atat in Vechiul Testament (Cantarea Cantarilor de ex, care e o carte numai despre asta), cat si in Noul Testament (ca in "Marele Imn al Iubirii" din 1 Cor 13). Dar, de aici si pana la a face din ea principala tema, e o distanta care trebuie sustinuta cu argumente.

Vedeti dv, cei vechi reprezentau cele trei virtuti teologale ca un arbore in care radacina e credinta, trunchiul (seva) e speranta, iar coroana sau rodul e iubirea. Cultivand dogmatica, adica adevarurile de credinta plus rugaciune si dispozitie necesara, fiti sigur ca va aparea in dv si iubirea. Asa cum un copac cu radacini adanci si bine infipte, cu un trunchi sanatos, nu se poate sa nu dea rod. Dar nu faceti greseala, comuna in zilele noastre (cultivata, din pacate si de un nefericit discurs al Bisericii care se vrea "pastoral") sa incepeti cu iubirea, ca rasturnati copacul pe care l-a lasat Domnul cu radacinile in sus. Baobabul acela nu e iubire, e iubirism, iar roadele lui rasturnate vor putrezi repede. Despre iubirism, am scris aici.

In dogmatica este abordata scolastic tema iubirii ,cu o clasificare a virtutilor si a pacatelor, a poruncilor si datoriilor . Se pare ca sufletul meu trebuie sa se multumeasca cu abordarea din Biblie ,

Dv stiti ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu ? Ei bine, a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a-L asculta pe Dumnezeu. A practica virtutea, a evita pacatul, a-ti face datoria, a asculta poruncile. Asta scrie in Biblie. Un exemplu ? "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte" (Ioan 14:21). Cuvantul Domnului!

Deci, conform Bibliei (partea care va place: Noul Testament), ca sa il iubim pe Dumnezeu, trebuie sa:
1. cunoastem si sa aprofundam poruncile Lui ("cel ce are poruncile Mele"). Este ceea ce face dogmatica
si sa
2. aplicam poruncile lui la viata de zi cu zi. Asta e chestie de efort personal, totusi dogmatica ne poate ajuta si aici, explicandu-ne mai sistematic ("scolastic", cum spuneti) decat o face Biblia, care, din fericire, nu e un tratat: ce e acela pacatul, care ne sunt amenintarile, etc.

iar dogmatica are doar un rol de clasificare ,dar nu poate veni cu ceva in plus fata de ce scrie in Biblie

Erori protestante peste erori protestante: mai inainte, va straduiati sa despartiti Sfintele Taine de Sfanta Scriptura. De asta data, sa despartiti Sfanta Doctrina de Sfanta Scriptura. Nu stiti, oare, cine este Despartitorul ? Noi (adica noi, catolicii si ortodocsii) credem ca dogmatica poate veni cu ceva in plus fata de ce scrie in Biblie. Sfanta Traditie este cealalta sursa majora a credintei noastre. Ceea ce, intr-adevar, nu poate face o carte de dogmatica (aprobata de un episcop in stare nerupta de Biserica) este sa vina nu cu ceva in plus, ci cu ceva contrar Bibliei. Cand veti vedea ceva contrar, alertati-ma, nu stati cu mainile in san.

.

Mila trebuie facuta pentru omul din fata noastra , nu pentru virtutea sau porunca milei .
"Domane , cand ti-am dat noi sa maninci?" intreaba cu candoare la capitolul despre judecata , oile cele de-a drepta . Iata,ele nu stiau ca exista o porunca a milei,ci stiau ca omul din fata lor are nevoie de ajutor

In textul biblic de mai sus, candoarea se refera nu la faptul ca oile de-a dreapta nu stiau ca exista porunca milei. Stiau prea bine, din moment ce Dumnezeu le-a spus asta de-a lungul Vechiului Testament si Isus le-a spus-o inca si mai apasat. Candoarea vine din faptul ca nu identificasera pe receptorul milei cu Isus. Ei nu stiau ca Isus se poate identifica cu oamenii si, in mod deosebit, cu cei mai napastuiti.

A propos, observati cum, in Duminica Infricosatoarei Judecati, Isus face dogmatica cu noi ?

Nu de un tratat dogmatic vorbeam ,desi postul e unul din mijloacele prin care chemam harul
Vorbeam despre vietile sfintilor ,asa cum le gasesc acolo unde sunt expuse mai sumar . in sinaxar sau pateric si unde am regretul ca nu se spun mai mult despre ce faceau sau spuneau ei, si ramane peste veacuri doar asceza lor ,care are oarecum un aspect cantitaiv,masurat in ani de truda.

Nu recomand de loc Patericul, care nu este o carte pentru laici. Totusi, daca ati adus in discutie Patericul, inteleg ca ati citit ceva din el. Nu ati remarcat situatiile cand nu aspectul cantitativ al ascezei se dovedeste cel mai important ? Sunt, totusi, situatii foarte frecvente in Pateric.

Daca a-ti citit bine, e doar o nedumerire , de ce Dumnezeu a ales sa se intample asa , odata ce in Biblie nu asceza e punctual principal,sau cel putin nu cea exterioara

De la un capat la altul, Biblia ne vorbeste despre asceza. (Termenul "asceza exterioara" nu il cunosc, din cate stiu asceza nu e de doua feluri, exterioara si interioara). De la un capat la altul, dar, mai ales, in Noul Testament. E greu de gasit vreun calugar care sa practice atata asceza cata a practicat Domnul nostru Isus Cristos. E greu de gasit vreun imparat al imparatilor, la numele caruia tot genunchiul se pleaca, sa fi ales, chiar din prima zi a vietii lui exterioare, sa se nasca intr-o grota, in ieslea dobitoacelor si in tovarasia lor. E greu de gasit un calugar care sa manance, cu ucenicii lui, timp de aproape 4 ani, ce primeste de mila, mai impartind si altora. E greu de gasit, fie si in Pateric, un calugar care sa nu manance NIMIC timp de 40 de zile in desert, dupa care sa mai dogmatizeze si cu diavolul despre ce inseamna ispitirea lui Dumnezeu, despre ce inseamna post, despre ce inseamna sa fii imparat. E greu de gasit un calugar care sa se lase biciuit asa cum Isus s-a lasat biciuit.

Noi toti, calugari si laici, e bine sa urmam, fiecare cat poate si potrivit starii noastre de viata, pe Marele Ascet, pe Domnul Isus Cristos si pe cel Lui inainte mergator, care a trait in desert unde manca lacuste si miere.

[Ioan_Cezar]

Excelentă prezentare, Mihnea. Te felicit pentru răbdare, bunăvoinţă, elocinţă.
Aş voi doar să mai adaug că nicăieri ca în Sfânta Liturghie nu e cuprinsă (ca o vie recapitulare) Scriptura. De la Facere la Apocalipsă, totul e prins în dumnezeieştile cuvinte şi fapte ale Liturghiei. De fapt e mai mult de atât, e însăşi veşnicia, "vremea" fiind "acum şi pururea şi în vecii vecilor".
De aici şi o consecinţă practică: cine voieşte să cunoască Scriptura, să participe la Sfânta Liturghie.

*

Aş mai dori să spun ceva legat de ceea ce s-ar putea numi caracterul eliptic al Scripturii.
Mulţi oameni am auzit plângîndu-se că din Biblie lipsesc unele date, detalii etc. Că Biblia nu e completă, că e contrafăcută etc. De aici elanul heirupist de a completa, chipurile, "lacunele" prin cercetări istorice, arheologice, ştiinţifice etc. Sau chiar prin unele "tâlcuiri" hazardate...

Eu nu mă pricep prea bine să scriu despre asta, poate mă ajută alţi colegi.
Cred doar că Biblia nu e un "jurnal de bord" exhaustiv al faptelor mântuirii, ci un "semn" suficient de clar pentru cei care caută pe Dumnezeu. Legat de asta, încheierea Evangheliei după Ioan este lămuritoare.
Subiectul mi se pare însă unul vast şi frumos şi voi propune un topic aparte intitulat chiar aşa: caracterul eliptic al Scripturii. Sper să avem parte cu toţii de mai multe lămuriri din acest topic.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

(continuare)


Pe ce va bazati cand spuneti ca, in Noul Testament, tema iubirii e principala tema ? De ce nu ar fi tema credintei ? Sau tema sperantei ?.

Pai porunca cea mai mare este sa il iubesti pe Dumnezeu,iar a doua ,asemenea ei,este sa il iubesti pe aproapele . Daca in VT existau 10 porunci ,iata ca acum raman mari doar doua. Si culmea,sunt si asemanatoare . Ce este comun in cele doua porunci ? Un singur cuvant apare in ambele,anume cuvantul iubire.
Apoi in predica de pe munte , e un adevarat imn inchinat iubirii ,in pilde ca a iti iubi vrajmasul , a nu intoarce raul, a nu judeca pe aproapele , a nu jigni pe aproapele , a milui ca sa te vada doar Dumnezeu , a posti ca sa te vada doar Dumnezeu .
Ambele tipuri de iubire sunt prezente ,si iubirea fata de oameni si iubirea fata de Dumnezeu.
Apoi pot enumera pildele in care apare iubirea ,direct sau ascuns
Apararea ucenicilor de cuvintele fariseilor -iubirea fata de cei mici
Vindecarile minunate in numele altora -iubirea pentru cei dragi
In fiecare pilda e de fapt cuprinsa o forma de iubire
iubirea de dreptate - Zaheu vamesul ,talharul de pe cruce
iubirea de aproapele -bunul samaritean
iubirea izvorata din cainta - desfranata care saruta picioarele Mantuitorului,fiul risipitor
iubirea de adevar -pilda cautatorului de perle care lasa totul .
iubirea cu intelepciune - pilda fecioarelor intelepte

Credinta a existat si inainte la Avraam de exemplu . In tot VT sunt multe exemple de credinta. Dar iubirea este un lucru nou ,care se revarsa ca un rau in NT, venind si umpland cu totul formele vechii credinte . Iubirea este de fapt noutatea cea mare cu care vine Hristos.
Si prin iubire isi si implineste misiunea Sa, atunci cand de dragul unor pacatosi si nerecunoscatori , se jertfeste pe cruce , si le da mai multe daruri decat ura ce au putut sa i-o dea ei.

[iustin10]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

(continuare)

Dv stiti ce inseamna a-L iubi pe Dumnezeu ? Ei bine, a-L iubi pe Dumnezeu inseamna a-L asculta pe Dumnezeu. A practica virtutea, a evita pacatul, a-ti face datoria, a asculta poruncile. Asta scrie in Biblie. Un exemplu ? "Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte" (Ioan 14:21). Cuvantul Domnului!

Deci, conform Bibliei (partea care va place: Noul Testament), ca sa il iubim pe Dumnezeu, trebuie sa:
1. cunoastem si sa aprofundam poruncile Lui ("cel ce are poruncile Mele"). Este ceea ce face dogmatica
si sa
2. aplicam poruncile lui la viata de zi cu zi. Asta e chestie de efort personal, totusi dogmatica ne poate ajuta si aici, explicandu-ne mai sistematic ("scolastic", cum spuneti) decat o face Biblia, care, din fericire, nu e un tratat: ce e acela pacatul, care ne sunt amenintarile, etc.

Erori protestante peste erori protestante: mai inainte, va straduiati sa despartiti Sfintele Taine de Sfanta Scriptura. De asta data, sa despartiti Sfanta Doctrina de Sfanta Scriptura.
..

Sunt de accord sa respectam poruncile .Cele din VT par destul de clare : sa nu ucizi ,sa nu furi,pina si legile umane ne opresc de la aceasta.
M-ar fi interest sa gasesc mai multe detalii despre poruncile din NT.
Sa nu judeci pe aproapele, sa iti iubesti vrasmasul. Unde se gaseste aceasta virtute in dogmatica ortrodoxa? Poate ele vin derivate din alte virtuti,cum ar fi smerenia ,pentru prima din porunci .
In NT se dau porunci simple si foarte penetrante pentru inima omului .
Ma asteptam sa gasesc cumva ceva care sa aiba acelasi stil emotionant si puternic ,si in Traditie ,incluzand : dogme, cantari,rugaciuni,vieti ale sfintilor .
Da,am gasit completarea cuvantului biblic , prin practici ale sfintilor care ne fac sa ne apropiem de curatenia ceruta de Hristos. Dar nu am gasit ceva macar asemanator cu puterea Cuvantului.
Clasificare virtutilor si pacatelor recunosc ca e utila si necesara pentru practica si sinteza , dar nu poate aduce nici un gram de emotie in plus fata de o pagina din Biblie .
De aceea mi se pare succesiunea fireasca sa fie Cuvantul lui Dumnezeu ,si apoi instrumentul Traditiei
Stiu ca in multe cazuri a fost invers , ca harul poate premerge citirea evangheliei . Dar acestea sunt cazuri izolate . Fara Biblie,dogmatica ar fi ca un manual de instructiuni ,careia i-ar lipsi insasi obiectul explicat . Invat sa conduc o masina din manualul ei de utilizare ,dar nu am masina
Cum sa te duci la Biserica daca nu ai auzit de Hristos , cum sa crezi in Euharistie,daca nu auzi cuvintele lui de la Cina cea de taina , cum sa te rogi ,daca inima nu iti e strabatuta de dragostea de El ? Cum sa Il iubesti daca nu I-ai auzit Cuvantul ? "Caci credinta vine prin auzire"
Nu toate devin mecanice ,niste simple ritualuri,daca nu il avem in suflet?
Si nu numai la Biserica,dar si in viata de zi cu zi , cum putem sa ii vedem frumusetea,daca in fiecare om nu vedem pe Hristos ?
De aceea sustin ca prima treapta trebuie sa fie Cuvantul,apoi ajutorul Bisericii,apoi harul ,si sa sfarsim cu ce am inceput,cu Cuvantul ,dar de data asta ,nu doar citit , ci traind in noi