Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

Cred tot ceea ce scrie in Biblie , dar nu reusesc mereu sa fac legatura cu ortodoxia.
Pe de o parte ,nici Biblia singura nu e suficienta, caci nu imi zice ce sa fac mai departe ,in viata, pe de alta parte ,ortodoxia da aceste indrumari practice, dar nu e mereu asa credibila ca si Biblia. Sau cel putin ,nu e asa de simplu sentimentul aderarii la orotodoxie, ca si credinta in Biblie.
Sunt multe lucruri contradictorii ,greu de inteles, reci in ortodoxie , desi aceasta poate fi o parere subiectiva, a mea , venita din neintelegerea legaturii lor cu Adevarul,sau din nepracticarea lor.
Sentimentul cu care inchizi Biblia este urmatorul : dragostea fata de Dumnezeu , datorata lui Hristos, si dragostea fata de oameni ,datorata tot lui Hristos.
Cum regasim mai departe aceste sentimente si invataturi in Ortodoxie ?
As vrea sa enumar cateva din principalele nelamuriri care le am:
- De ce se da un rol asa mare Tainelor ,incat se ajunge mai mult la excluderea altor persoane care nu le indeplinesc , decat la a arata care e semnificatia lor ? Porunca a fost sa iubim , nu sa intelegem niste taine ,care prin insasi semantica acestui cuvant sunt abstracte,iar daca nu,sa fim condamnati.
- De ce s-a mutat accentul de la stilul simplu si natural al Bibliei ,care patrunde direct la inima, la tratate teoretice,complicate si abastracte,ale sute de autori,fie ei si sfinti ? Acestea,ori sunt prea abstracte si greu de urmarit, ori folosesc un sir de termini consacrati de adorare a lui Dumnezeu,care pentru cei multi nu trezesc emotie . In Biblie se foloseau cuvinte si exemple simple ,sau venind de la Dumnezeu catre om ,care trezeau instantaneu interesul orcui.
- Cum se ajunge de la rugaciunea individuala, care e la inima omului , la rugaciunea colectiva si slujba , care e prea abstracta si mecanica ? De ce nu e lasat omul sa indeplineasca intai ce simte ,si pe masura ce intelege si lucrurile mai complicate sa le indeplineasca ? Si Tatal Nostru e o rugaciune colectiva ,dar exprima sentimente fundamentale ale noastre fata de Dumnezeu ,deci are o putere mare de patrundere si unire a celor care se roaga. Dar exista pericolul ca urmarea slujbelor in sine sa devina mai importanta decat capacitatea de a te ruga din inima , si astfel slujba colectiva devine plictiseala si conventie
- Jumatate din Biblie se refera la dragostea de oameni ,care este calea catre dragostea de Hristos. Ori,daca citesti dogmatica , acest aspect e expediat undeva la sfarsit ,ca si cum alte lucruri sunt mai importante . Ca si cum intai il iubesti pe Hristos citind teorie , si la sfarsit mai si aplici cate ceva . Nu regasesc aici spiritul invataturii lui Hristos ,care spune : "Aveti dragoste unii fata de altii,iar prin aceasta toti vor cunoaste ca sunteti ucenicii Mei "
- In viata de zi cu zi a credinciosilor se pune accentul pe participarea la slujbe, pe rugaciunea din carti ,pe citit eventual ,pe post in anumite perioade,si pe fapte bune dintr-o anumita lista . Dar nu se pune accentul in aceiasi masura ,pe fapte si motivatia lor interioara,asa cum abunda in Biblie : sa avem mila pentru ca asa simtim , sa descoperim nevoile celorlalti nu sa asteptam sa ni se ceara , sa iubim omul iar nu fapta in sine, sa ne abtinem sa judecam chiar de am avea dreptate , sa nu ne maniem , sa nu ne rusinam daca avem ceva frumos de zis .
- De ce harul sfintilor se masoara in posturile care le-€“au tinut ,si nu cu faptele care le-au facut ? Oare nu vrem toti sa vedem cum harul care era peste ei ,implineste Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie? Daca citesti vietile sfintilor gasesti un lung sir de chinuri la care s-au supus , dar nu gasesti modele cum poti face sa iubesti , ceea ce ne intereseaza de fapt pe toti

Exista de asemenea cel putin tot atatea puncte unde Orotodixia e o continuare fireasca a Bibliei si enumar pe scurt :
- Biserica in acceptiunea apostolica.Ordinea si pastrarea traditiei.
- Impartasirea cu Trupului lui Hristos prin mancare ,nu virtual
- Spovedania care ii premerge.
- Tezaurul de rugaciuni,mai ales cele personale, pastrate de la sfinti
- Maslul
- Explicatiile dogmatice despre rolul mantuitorului
- Teologia sfintilor despre invingerea patimilor si smerenie
- Teoria harului care conlucreaza cu libertatea

Rolul nedumeririlor mele nu e de a combate suprematia ortodoxiei, ci de a intelege legatura cu Biblia,care unoeri pare ignorata sau contrazisa

[forever...]

În prealabil postat de iustin10

- De ce se da un rol asa mare Tainelor ,incat se ajunge mai mult la excluderea altor persoane care nu le indeplinesc , decat la a arata care e semnificatia lor ? Porunca a fost sa iubim , nu sa intelegem niste taine ,care prin insasi semantica acestui cuvant sunt abstracte,iar daca nu,sa fim condamnati.

Cred că Tainele sunt mari prin ele însele, nu le dăm noi, unii, un rol prea mare. La ce excludere te referi de fapt? La alte confesiunui, sau de exemplu la oprirea de la Euharistie a unui orotdox? Te contrazici când ceri a li se arăta semnificaţia, iar apoi spui că nu am primit porunca să înţelegem Tainele. De altfel, cine suntem noi, cei condamnaţi de care vorbeşti?
O taină nu e ceva abstract, ci este ceva personal, o trăire/ un fapt concret. Pentru Tainele Bisericii trebuie să ne pregătim aşa cum s-a împământenit. Dacă însă punem prea mult accent pe a le înţelege raţional, putem avea surpiza neplăcută a unor rătăciri.
De exemplu, acum mulţi ani, după o perioadă lungă în care nu avusesem prea multă treabă cu Biserica, cu atât mai puţin cu Tainele ei, mi-am dorit să mă îndrept şi să revin în sânul Bisericii. O prietenă mi-a recomandat să mă spovedesc la un părinte, destul de tânăr şi care avea experienţă în relaţiile cu tinerii (slujind la biserica Sf Grigorie Palama din Politehnică). Acesta a venit şi acasă să îmi facă sfeştanie, să mă cerceteze în necazul meu, nu mi-a luat bani, că o duceam prost atunci, a fost blând şamd. M-a sfătuit să păstrez o anumită conduită până la Paşte, să vin la biserică... şi poate de Paşte mă va împărtăşi. Era toamna.
Între timp, având destule probleme stringente de rezolvat, am umblat din biserică în biserică până când am ajuns la una unde sufletul meu a început să vibreze mai viu. Am spus pe scurt părintelui ce vânt mă aduce pe acolo, mi-a dat un acatist şi am început să-l citesc aşa cum îmi spusese. La scurt timp lucrurile au început să se mişte în bine, iar eu am continuat să merg la acea biserică. Eram încă destul de tulburată ... în viaţă, în suflet... În postul Crăciunului fiind, cam la începutul lunii decembrie, am stat şi eu la coadă, să vorbesc cu părintele, aşa cum aştepta toată lumea. I-a spus cu năduf ce aveam pe sulfet, el îmi spune ce să fac, iar apoi îmi face semn să mă duc să mă împărtăşesc! Eu fac ochii mari, cer confirmare, să nu fi înţeles greşit (sub influenţa prejudecăţilor celor care ştiu mai bine ca preoţii ce şi când să se lege sau să se dezlege) - dar da, era adevărat, primisem dezlegare să mă împărtăşesc... (Să fi fost cam 10 ani de când nu mai făcusem asta)
Aşa am fost eu inclusă, din nou, în viaţa bisericii, primind acest mare dar, această Taină, când/cum nu mă aşteptam, când nu cerusem explicit...

[forever...]

În prealabil postat de iustin10

- De ce s-a mutat accentul de la stilul simplu si natural al Bibliei ,care patrunde direct la inima, la tratate teoretice,complicate si abastracte,ale sute de autori,fie ei si sfinti ? Acestea,ori sunt prea abstracte si greu de urmarit, ori folosesc un sir de termini consacrati de adorare a lui Dumnezeu,care pentru cei multi nu trezesc emotie . In Biblie se foloseau cuvinte si exemple simple ,sau venind de la Dumnezeu catre om ,care trezeau instantaneu interesul orcui.

Dar în biserică nu se citesc tratate teoretice, ci se citesc Apostolul, Evanghelia, psalmi... se cântă... Ne rugăm şi Îl slăvim pe Dumnezeu.

- Cum se ajunge de la rugaciunea individuala, care e la inima omului , la rugaciunea colectiva si slujba , care e prea abstracta si mecanica ? De ce nu e lasat omul sa indeplineasca intai ce simte ,si pe masura ce intelege si lucrurile mai complicate sa le indeplineasca ? Si Tatal Nostru e o rugaciune colectiva ,dar exprima sentimente fundamentale ale noastre fata de Dumnezeu ,deci are o putere mare de patrundere si unire a celor care se roaga. Dar exista pericolul ca urmarea slujbelor in sine sa devina mai importanta decat capacitatea de a te ruga din inima , si astfel slujba colectiva devine plictiseala si conventie

Iustin, cine nu te lasă să îndeplineşti ce simţi?

- In viata de zi cu zi a credinciosilor se pune accentul pe participarea la slujbe, pe rugaciunea din carti ,pe citit eventual ,pe post in anumite perioade,si pe fapte bune dintr-o anumita lista . Dar nu se pune accentul in aceiasi masura ,pe fapte si motivatia lor interioara,asa cum abunda in Biblie : sa avem mila pentru ca asa simtim , sa descoperim nevoile celorlalti nu sa asteptam sa ni se ceara , sa iubim omul iar nu fapta in sine, sa ne abtinem sa judecam chiar de am avea dreptate , sa nu ne maniem , sa nu ne rusinam daca avem ceva frumos de zis .

Păi din predica părintelui se pune accent şi pe lucrurile care ţie ţi se par importante, şi aşa şi sunt.
Poate nu ai nimerit tu o comunitate pentru sufletul tău??

- De ce harul sfintilor se masoara in posturile care le-au tinut ,si nu cu faptele care le-au facut ? Oare nu vrem toti sa vedem cum harul care era peste ei ,implineste Cuvantul lui Dumnezeu din Biblie? Daca citesti vietile sfintilor gasesti un lung sir de chinuri la care s-au supus , dar nu gasesti modele cum poti face sa iubesti , ceea ce ne intereseaza de fapt pe toti

Chiar voi încerca să găsesc istorisiri aşa cum îţi doreşti. De altfel s-au mai postat destule pe forum. Imi aduc aminte de două:
1) un frate care se plângea că nu poate dărui iubire, este sfătuit de un părinte călugăr să se poarte ca şi când ar avea iubire... iar după mai mulţi ani Domnul i-a dăruit acest har;
2) un frate întreabă ce să facă dacă vede un alt călugăr dormitând la slujbă; alt frate îi spune că în acest caz el i-ar pune capul în poala sa, să se odihnească mai bine.

Sper să-ţi fie de folos, sau cel puţin să te înveselească puţin.

[cuvant]

Oameni fiind, nu le stim noi pe toate, harul lui Dumnezeu este cel care lumineaza pe om. Si suntem atat de departe..
Sfanta Scriptura e cartea de capatai, iar ortodoxia este credinta cea dreapta.
In urcusul acesta al cunoasterii exista trei trepte: faptuirea, contemplatia,teologia. Pe aceasta ultima treapta sunt cei ce se nevoiesc, traitorii, cuviosii, mucenicii, pustnicii; oameni simpli ca noi, care urmand chemarea evanghelica au lepadat cele lumesti si l-au urmat pe Hristos. Sfintii Parinti fiind in partasie cu Dumnezeu au fost si sunt adevaratii marturisitori ai evangheliei.
Sfanta Scriptura raspunde omului oricaror necesitati ale vietii, bineinteles omului cu gand curat, cu intentie buna, care nu considera ca le stie pe toate. Ceea ce este de folos Dumnezeu ii descopera omului in anumite etape ale vietii pe masura staturii sale duhovnicesti. Biserica este cea care de-a lungul veacurilor a aparat invatatura cea dreapta de nascocirile ereticilor, protestantilor, neoprotestantilor; in acelasi timp anumite invaturi evanghelice a incercat sa le creioneze pe intelesul oamenilor. Biserica ortodoxa este cea care naste, hraneste, pazeste si intareste credinta cea adevarata, care duce la fericirea cea vesnica.
Care este invatura noastra, crezul nostru, ce trebuie sa stim..?
Sa vedem ce ne spun Sfintii Parinti: Sfantul Serafim de Sarov ne invata ca scopul vietii noastre este dobandirea Duhului Sfant, iar Duhul Sfant se revarsa oamenilor prin savarsirea Sfintelor Taine. Avem numerosi Parinti ai bisericii care au iubit simplitatea si nu au scris tratate. Si in zilele noastre sunt cuviosi care traiesc in simplitate si impartasesc dragoste din putinul lor, celor din jur. Sa fim oameni cu bunavointa si sa stim incotro sa privim. Tratatele, dogmele, formularile bisericii, sunt reactii firesti impotriva erezilor. Este necesar ca cineva sa ia atitudine impotriva invataturilor gresite. Un scurt exemplu: termenul "deofiinta" este mai academic, dar oamenii invata astfel si marturisesc ca Fiul este deofiinta cu Tatal.
Sunt si scrieri ale Sfintilor Parinti, foarte accesibile care patrund si il modeleaza pe om: Mantuirea pacatosilor, Patericul egiptean..sunt sute si sute de scrieri, sa nu fim carcotasi.
Slujbele din biserica ortodoxa sunt o adevarata comoara. Sa nu uitam ca in liniste ni se descopera Dumnezeu, cand vom dobandi linistirea cea adevarata vom auzi glasul lui Dumnezeu, uneori ne vorbeste El Insusi, alteori prin cei din jur. Fie ca aducem slava lui Dumnezeu prin rugaciune, prin cantare, sau prin tacere este o mare bucurie. Uneori buzele noastre "tac" dar inima ii canta lui Dumnezeu. Sfintii Parinti ne invata sa participam cat mai des la sfintele slujbe, dar e o bucurie ca omul sa se roage si prin cuvinte simple, Insusi Dumnezeu ne indeamna sa cerem si cele de folos le vom primi.
Parintii bisericii ne spun ca intr-o minte stramba totul este stramb. Mintea mea e tare stramba, nu stiu de oi fi reusit sa indrept ceva, dar Bunul Dumnezeu este Cel care lumineaza, noi oamenii departe, tare departe..
Harul Sfintilor nu se masoara nicidecum, postul, rugaciunea, milostenia sunt aripi care ne inalta catre Creator.
Cel care face o fapta buna, este cel care slujeste Binelui, slujeste lui Dumnezeu; este cel care implineste legea cea veche si legea cea noua. Sfintii Parinti au fost cei care au daruit totul lui Dumnezeu si aproapelui.
Dragostea lui Dumnezeu se revarsa si asupra noastra, poate intr-o zi vom pune si noi inceput bun si ne vom schimba purtarile si astfel vom intelege lucrarea Sfintilor Parinti, lucrarea lui Dumnezeu.
Iertare

[iustin10]

În prealabil postat de forever...

Cred că Tainele sunt mari prin ele însele, nu le dăm noi, unii, un rol prea mare. La ce excludere te referi de fapt? La alte confesiunui, sau de exemplu la oprirea de la Euharistie a unui orotdox? Te contrazici când ceri a li se arăta semnificaţia, iar apoi spui că nu am primit porunca să înţelegem Tainele. De altfel, cine suntem noi, cei condamnaţi de care vorbeşti?
...

Ma refer la rolul lor de excludere in general , si nu la rolul de excludere al unui ortodox care este amanat de la impartasanie.Acela e un rol benefic , caci duce la ravna celui care este astfel amanat.
Daca citesti Biblia si vii de acolo cu idea de iubire fata de toti prin impacarea cu Hristos , dintr-o data, daca incerci sa continui acest demers in Ortodoxie te lovesti de acest prim zid.
Stai asa putin,ca iubirea ta nu trebuie sa fie chiar asa generala . Trebuie sa incepem sa excludem : pe cei care nu s-au nascut in mediu ortodox , sau nici macar crestin , pe cei care s-au nascut intr-un mediu popular care promoveaza o anumita indiferenta fata de Biserica ( de exemplu tigani ) ,pe cei care nu intleleg de ce mai trebuie sa fie restrictii dupa ce Hristos s-a rastignit, si ne-a dat Trupul sau pentru impacarea cu Dumnezeu
Cu Tainele sunt de accord ,dar cu folosirea lor in sensul excluderii altora nu sunt de acord. Nu sunt de accord cu atitudinea de respingere, de definire a Bisericii in perimetrul strict al acestor Taine, al practicarii lor ,fara a cauta sa le descoperi intelesul.
Orotodoxul se defineste ca cel ce respecta aceste taine , cine nu le respecta nu e ortodox. E ca un fel de buletin. Dar nu se zice nimic despre porunca lui Dumnezeu ,a iubirii, care te-ai astepta sa aiba rolul primordial.
Unde este asa evidenta legatura de la porunca iubirii din Biblie, la porunca respectarii unor ritualuri , asa cum par Tainele , daca nu sunt intelese ?
De aceea trebuie mai multa intelegere pentru cei care au un dram de dragoste de Dumnezeu in suflet si de respect fata de ceilalti , si sa nu le ceri dintrodata sa respecte niste slujbe,care par prea neatractive pentru ei. Iubirea atrage ca un magnet ,slujba plictiseste si decodificarea ei e abstracta.
Trebuie ajutati sa treaca de aceasta prima impresie prafuita la intrarea in Orotodoxie , si sa vada legatura dintre Cuvantul lui Dumnezeu si Tainele bisericii, intr-un limbaj simplu ,asa cum si Cuvantul lui Dumnezeu e simplu si plin de putere.
Cel mai simplu cu tainele e sa le practici,nici nu trebuie sa le intelegi asa bine .Dar intai trebuie sa iti pui intrebari,sa vezi de ce li s-a atribuit un rol asa de important, ca apoi , negasind toate raspunsurile,sa vezi cat de usor si benefic e sa le practici.

[forever...]

cuvânt, îţi mulţumesc pentru mesaj, căci eu nu puteam scrie aşa bine.

[forever...]

În prealabil postat de iustin10

Ma refer la rolul lor de excludere in general , si nu la rolul de excludere al unui ortodox care este amanat de la impartasanie.Acela e un rol benefic , caci duce la ravna celui care este astfel amanat.
Daca citesti Biblia si vii de acolo cu idea de iubire fata de toti prin impacarea cu Hristos , dintr-o data, daca incerci sa continui acest demers in Ortodoxie te lovesti de acest prim zid.
Stai asa putin,ca iubirea ta nu trebuie sa fie chiar asa generala . Trebuie sa incepem sa excludem : pe cei care nu s-au nascut in mediu ortodox , sau nici macar crestin , pe cei care s-au nascut intr-un mediu popular care promoveaza o anumita indiferenta fata de Biserica ( de exemplu tigani ) ,pe cei care nu intleleg de ce mai trebuie sa fie restrictii dupa ce Hristos s-a rastignit, si ne-a dat Trupul sau pentru impacarea cu Dumnezeu
Cu Tainele sunt de accord ,dar cu folosirea lor in sensul excluderii altora nu sunt de acord. Nu sunt de accord cu atitudinea de respingere, de definire a Bisericii in perimetrul strict al acestor Taine, al practicarii lor ,fara a cauta sa le descoperi intelesul.

Păi dacă suntem îndemnaţi să ne iubim şi vrăjmaşii, unde e zidul între Ortodoxie şi iubire? Acuma, na, nu putem să-i luăm pe toţi acasă, cum e o vorbă, dar atâta vreme cât vorbim de oameni, semenii noştri, încercăm (cel puţin încercăm) să îi iubim.
Nu instigăm la ură.
Nu îi excludem pe cei enumeraţi, dar dacă ei nu bat la uşa noastră, sunt indiferenţi, nu crezi că se auto-exclud?

Orotodoxul se defineste ca cel ce respecta aceste taine , cine nu le respecta nu e ortodox. E ca un fel de buletin. Dar nu se zice nimic despre porunca lui Dumnezeu ,a iubirii, care te-ai astepta sa aiba rolul primordial.
Unde este asa evidenta legatura de la porunca iubirii din Biblie, la porunca respectarii unor ritualuri , asa cum par Tainele , daca nu sunt intelese ?

Citisem că ortodox înseamnă drept-măritor creştin, aşa, ca definiţie... Oricum nici măcar un ortodox nu are parte de toate tainele, de exemplu şi a călugăriei şi a cununiei (doar ca excepţie, dacă după ce ai fost căsătorit ajungi să te călugăreşti); în orice caz, o femeie nu va primi nicicând taina preoţiei... Sau tu nu vorbeşti de a primi/ participa la aceste taine ci la faptul de a crede în ele?

Un set de reguli există în orice, nu ar trebui să ne scandalizăm de existenţa lor.

Cred că ele au fost puse pentru a ne călăuzi mai bine spre Iubire, pentru a nu cădea în înşelare, şi nu pentru a restricţiona iubirea. Sunt sigură că există atâtea feluri de a iubi, sau noi, oamenii, înţelegem iubirea diferit. Eu una cred că mergând doar pe mâna mea pot să mă rătăcesc. De aceea caut sprijinul Bisericii.

Iartă-mă dacă mă învârt în cerc. Nu cred că ţi-am răspuns prea clar, dar acum... las aşa...

De aceea trebuie mai multa intelegere pentru cei care au un dram de dragoste de Dumnezeu in suflet si de respect fata de ceilalti , si sa nu le ceri dintrodata sa respecte niste slujbe,care par prea neatractive pentru ei. Iubirea atrage ca un magnet ,slujba plictiseste si decodificarea ei e abstracta.

Voi folosi iar un exemplu personal: atunci când am început, după mulţi ani, să frecventez biserica, slujbele mă odihneau, prin atmosfera lor, prin cântări... nici eu nu ştiam prin ce. Şi acum la fel. Diferenţa faţă de situaţii anterioare, în care slujbele mi se păreau plictisitoare, a fost că abia mai târziu am căutat cu adevărat sprijinul în Biserică. Înainte vedeam biserica doar ca o anexă în viaţă, acum e însăşi dătătoarea de Viaţă.

[iustin10]

@cuvant
Bineinteles ca multe din faptele sfintilor te ung pe suflet. Si abtinerea si postul peste limitele umane tradeaza credinta lor . Dar ma asteptam sa vad mai multe cuvinte si fapte ale lor , care sa imi arate rodul desavarsirii la care au ajuns ,si care sa arate chipul lui Hristos in oameni. In Biblie nu pare a se pune accentul primordial pe asceza vazuta , ci mai degraba
pe faptele izvorate din autocunostere. Daca as vedea acest fel de exemple de iubire,totul mi s-ar parea mai usor si mai posibil . Dar daca mi se arata sfinti care nu maninca ani intregi ,si nu dorm , si nu se imbraca iarna ,pe mine ma sperie putin ca vad ce departe sunt ,si cand stiu ca eu daca stau o zi fara mancare mi se pare ca am facut ceva extraordinar.
In schimb ,daca mi se arata mila fata ceilalti , dragoste de oameni, incredere in Hristos asa cum il stim , atunci incep sa mai prind si eu putin curaj,caci acolo simt vocea Domnului, care se indura de neputintele noastre.
Nu zic ca nu imi place Patericul,dar prima impresie cand l-am citit,dupa ce citisem firesc inainte Biblia , a fost de soc, ca nu regaseam nimic din Biblie. Foarte rar era cate o pilda care sa semene putin cu invatatura lui Hristos. Foarte multa asceza, dar putina dragoste am vazut aratata explicit . Ea poate va fi fost in sufletul acelor nevoitori , dar , cum modul de exprimare e prin cuvinte , nu o vedeam concret. Acum ,daca ma gandesc, nu se poate sa faci atata asceza fara o mare dragoste fata de Dumnezeu. Probabil ca alti parinti au explicat ulterior mai bine legatura dintre asceza si iubire , si de ce este suficienta singuratatea .
Aparent,citind Biblia,toti se mantuiesc in mijlocul multimilor : si Zaheu, si femeia cu pilda despre painea aruncata la caini, si sutasul, si talharul
Acum se propune o altfel de mantuire ,in singuratatea chiliei,cu un set nou de reguli ,pentru care nu suntem pregatiti .Nu mai este valabila simpla iubire , trebuie sa o exerciti intr-o forma sofisticata ,singur, si despre ea nu exista detalii prea multe ,dar roadele ei se vad
Nu contrazic nimic, caci cu sufletul aprob si iubesc pe sfinti, incerc doar sa explic reactiile care le am avut ,ca sa ma inteleg si sa inteleg mai bine. Si nu consider ca nu trebuie sa intelegem,si sa luam totul ca atare, pentru ca acel soi de credinta ,care nu patrunde pina in ultima fibra a indoielilor noastre,nu are stabilitate . Daca nu am indoieli ,foarte bine , Dumnezeu m-a fericit cu un suflet care crede usor. Dar daca am indoieli provenite din neintelegere, mi se pare firesc sa le recunosc, si sa vreau sa vad unde gresesc ,sau sa inteleg mai bine tema in discutie

Nedumeririle tale sunt din ce in ce mai comune printre credinciosi.

Ortodoxia, si religia crestina in general, a deviat mult de la mesajul biblic lasat de Iisus. Lumea s-a legat mai mult de forma, de partea fizica a religiei, si nu de fondul ei.

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.
Cartile de dogmatica? Toate aceste ritualuri si forme? Complicatii pentru un lucru asa de simplu. De aceea eu, personal, am ajuns la concluzia ca toate aceste lucruri complicate sunt de prisos, si ca o divinitate infinit de inteligenta, atotputernica si iubitoare n-o sa judece oamenii niciodata numai pentru faptul ca au mancat un ou miercuri.

Daca toti crestinii ar renunta la habotnicia religioasa, si ar vedea adevaratul mesaj al religiei lor, am trai intr-o tara... nu, intr-o lume mai buna.

[iustin10]

În prealabil postat de forever...

Păi dacă suntem îndemnaţi să ne iubim şi vrăjmaşii, unde e zidul între Ortodoxie şi iubire? Acuma, na, nu putem să-i luăm pe toţi acasă, cum e o vorbă, dar atâta vreme cât vorbim de oameni, semenii noştri, încercăm (cel puţin încercăm) să îi iubim.
Nu instigăm la ură.
Nu îi excludem pe cei enumeraţi, dar dacă ei nu bat la uşa noastră, sunt indiferenţi, nu crezi că se auto-exclud?
.

Sa iti iubesti vreajmasul spune Biblia. Ortodoxia,cel putin in dogma ,nu am intalnit sa se insiste pe asta . Acum,vorba ta,nu putem sa ii luam acasa pe toti :) Doar ca nu toti au sufletul asa de pur ca al tau,si confunda de multe ori diferenta de dogme,pentru care ceilalti nu sunt integral vinovati, cu jignirea acestora. Si incalca astfel porunca Domnului care spune "Cine va zice prostule sau nebunule fratelui sau , e la fel cu cel care ucide"
Si nici a lor nu e integral vina, daca in dogmqa ortodoxa se spune clar ca cei care nu respecta tainele Bisericii sunt in afara ei,ba mai mult,impotriva ei . Ei nu fac decat sa aplice ce scrie acolo. Si incearca cumva sa trezeasca pe cei de alta opinie.
De aceea imi mentin neintelegerea ,de ce dogma incepe cu aceasta prima regula,a respectarii tainelor, care din start separa oamenii ,si diminueaza oerice alte eforturi ar face ceilalti in sensul binelui
Fundamentele teorectice le stiu, dar de ce nu s-a gasit o alta formula,care intai sa uneasca oamenii in Hristos,iar apoi sa explice necesitatea tainelor.

.

Cred că ele au fost puse pentru a ne călăuzi mai bine spre Iubire, pentru a nu cădea în înşelare, şi nu pentru a restricţiona iubirea. Sunt sigură că există atâtea feluri de a iubi, sau noi, oamenii, înţelegem iubirea diferit. Eu una cred că mergând doar pe mâna mea pot să mă rătăcesc. De aceea caut sprijinul Bisericii.

.

Foarte bine crezi,dar care e legatura dintre taine si iubire in mod concret ? Chiar ai un bun simt innascut,care te duce la a simti rolul Tainelor,desi unele notiuni teoretice le mai gresesti ,cum ar fi calugaria ca fiind o taina. Si ai dreptate ca singuri nu putem razbate , si ca e nevoie de Biserica ,dar si noi trebuie sa fim un teren prielnic pentru invataturile ei,sa ne pastram candoarea care numai credinta in Hristos ne-o da. sa nu luam de bune niste dogme,ca sa stricam in alta parte a conbstrucitiei complicate a sufletyului nostrum , sa devenim agresivi ,dispretuitori , de dragul unor dogme

.

Voi folosi iar un exemplu personal: atunci când am început, după mulţi ani, să frecventez biserica, slujbele mă odihneau, prin atmosfera lor, prin cântări... nici eu nu ştiam prin ce. Şi acum la fel. Diferenţa faţă de situaţii anterioare, în care slujbele mi se păreau plictisitoare, a fost că abia mai târziu am căutat cu adevărat sprijinul în Biserică. Înainte vedeam biserica doar ca o anexă în viaţă, acum e însăşi dătătoarea de Viaţă.

Superb, acest fel de experiente imi intaresc si mie increderea in Biserica, chiar mai mult decat citate prea des copiate