nunta mixta

[anita]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ai inteles bine... eram sarcastic.


La care copil te referi?
Cu ce sunt indoctrinati copii "atei"? Cu materia scolara? Sau ce altceva?

Si eu n-am zis sa-i bagi copilului in cap ca nu exista Dumnezeu sau lucruri de genul. Doar am zis ca nu il instruiesti in adancurile religiei. Pe la varsta de 14 ani, ii dai o Biblie si un Coran, si il lasi sa aleaga (Pentru o familie musulman+ordotox).

Si ce sa faca la 14 ani cu Biblia? Sau Coranul ?
Doar nu sunt carti cu poze ?

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Doua pana acum. Ambele prieteni de familie buni. In ambele, sotii sunt musulmani (sirian si iranian), iar sotiile ortodoxe. In nici una nu si-a schimbat nimeni religia, si ambele s-au casatorit in conformitate cu ambele religii (2 nunti pentru fiecare religie). Ambele au cate 3 copii, si sunt impreuna de mai bine de 20 de ani.

Casatoriile cu musulmani sunt facute in general din ratiuni fanaciare.
Care leaga bine femeile de barbatii musulmani.

În prealabil postat de anita

Si ce sa faca la 14 ani cu Biblia? Sau Coranul ?
Doar nu sunt carti cu poze ?

Eu la 14 ani am citit Biblia pentru prima oara, si pot sa spun ca am inteles marea majoritate. Nu stiu de altii... ma raportam la propria persoana. Scuzati.

În prealabil postat de anita

Casatoriile cu musulmani sunt facute in general din ratiuni fanaciare.
Care leaga bine femeile de barbatii musulmani.

Cand s-au casatorit, nici unul nu avea nimic in Romania. Abia venisera dupa revolutie ca sa scape de regimele dictatoriale din orient.

Acum se poate spune ca au un trai decent, dar si femeile contribuie la fel de mult ca barbatii. Au si ele loc de munca, etc.

[Ioan_Cezar]

Copiii pot recepta mesajul Evangheliei foarte de timpuriu şi foarte bine, mai bine chiar decât adulţii (care sunt deja deformaţi sufleteşte şi plini de convingeri eronate prin prisma cărora interpretează sucit Scriptura).
Copiii gândesc cu inima şi găsesc absolut firesc Cuvântul.
Ei au o disponibilitate de a ierta (şi de a înţelege şi răsplăti pe cei care iartă) net superioară adultului. Ei nu iartă din buze ci din tot sufletul. În primul rând ne iartă pe noi adulţii, care îi masacrăm sistematic în tot ce au ei mai bun şi totodată ne lăudăm că îi "educăm". Iar ei ne iartă într-un mod uluitor, total.
Copiii mei, în special Tudor, aveau deja la intrarea în şcoală o lectură aproape completă a Bibliei şi o sistematizare deja consistentă a ideilor de bază. I-au ajutat mult cărţile şi revistele cu tematică biblică apărute în ultimii ani. Precum şi seria de reviste cu prezentarea vieţii câte unui Sfânt (Dimitrie, Parascheva, Gheorghe etc.). Foarte mult participarea la slujbe, unde ei merg de obicei cu o mare disponibilitate, cu dragoste.
În şcoală la orele de religie (nivelul cls. I-II) ei discută de obicei de la egal la egal cu profesorii. Am participat şi eu la câteva lecţii, dialogul întrece cu mult, uneori, nivelul unor discuţii de aici de pe forum, să fiu iertat de sinceritate. Duhul copiilor este viu şi bogat şi surprinzător de informat.
Memoria lor excepţională le permite să reproducă, la nevoie, rugăciuni lungi, capitole din Scriptură sau cărţi întregi (în rezumat, în idei principale).
Pot cânta cea mai mare parte a slujbelor, avînd uneori nevoie de mici indicaţii ajutătoare (pentru respectarea tipicului).
Fac conexiuni bogate şi precise între diverse cărţi ale Scripturii, între VT şi NT.
În biserica din satul meu natal, de câte ori merge Tudor este copil de altar, îndeplinind cu uşurinţă toate cerinţele; el este cel care spune Crezul, mai face şi altele care presupun o bună înţelegere a Liturghiei.
Am sesizat că majoritatea tâlcuirilor lor sunt parcă rupte din scrierile Părinţilor. Deseori ei ne corectează gândirea, când începem să fantazăm sau să interpretăm abuziv, prea speculativ. Au repere simple, ferme, clare. Nu rătăcesc.
La ora de cateheză de după Sfânta Liturghie diaconul se mulţumeşte uneori doar să puncteze câteva repere ori să ofere unele date istorice - restul îl poartă copiii, cu vârste între 6 şi 14 ani...
Fericiţi cei curaţi cu inima!

[aubergine]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Copiii pot recepta mesajul Evangheliei foarte de timpuriu şi foarte bine, mai bine chiar decât adulţii (care sunt deja deformaţi sufleteşte şi plini de convingeri eronate prin prisma cărora interpretează sucit Scriptura).
Copiii gândesc cu inima şi găsesc absolut firesc Cuvântul.
Ei au o disponibilitate de a ierta (şi de a înţelege şi răsplăti pe cei care iartă) net superioară adultului. Ei nu iartă din buze ci din tot sufletul. În primul rând ne iartă pe noi adulţii, care îi masacrăm sistematic în tot ce au ei mai bun şi totodată ne lăudăm că îi "educăm". Iar ei ne iartă într-un mod uluitor, total.
Copiii mei, în special Tudor, aveau deja la intrarea în şcoală o lectură aproape completă a Bibliei şi o sistematizare deja consistentă a ideilor de bază. I-au ajutat mult cărţile şi revistele cu tematică biblică apărute în ultimii ani. Precum şi seria de reviste cu prezentarea vieţii câte unui Sfânt (Dimitrie, Parascheva, Gheorghe etc.). Foarte mult participarea la slujbe, unde ei merg de obicei cu o mare disponibilitate, cu dragoste.
În şcoală la orele de religie (nivelul cls. I-II) ei discută de obicei de la egal la egal cu profesorii. Am participat şi eu la câteva lecţii, dialogul întrece cu mult, uneori, nivelul unor discuţii de aici de pe forum, să fiu iertat de sinceritate. Duhul copiilor este viu şi bogat şi surprinzător de informat.
Memoria lor excepţională le permite să reproducă, la nevoie, rugăciuni lungi, capitole din Scriptură sau cărţi întregi (în rezumat, în idei principale).
Pot cânta cea mai mare parte a slujbelor, avînd uneori nevoie de mici indicaţii ajutătoare (pentru respectarea tipicului).
Fac conexiuni bogate şi precise între diverse cărţi ale Scripturii, între VT şi NT.
În biserica din satul meu natal, de câte ori merge Tudor este copil de altar, îndeplinind cu uşurinţă toate cerinţele; el este cel care spune Crezul, mai face şi altele care presupun o bună înţelegere a Liturghiei.
Am sesizat că majoritatea tâlcuirilor lor sunt parcă rupte din scrierile Părinţilor. Deseori ei ne corectează gândirea, când începem să fantazăm sau să interpretăm abuziv, prea speculativ. Au repere simple, ferme, clare. Nu rătăcesc.
La ora de cateheză de după Sfânta Liturghie diaconul se mulţumeşte uneori doar să puncteze câteva repere ori să ofere unele date istorice - restul îl poartă copiii, cu vârste între 6 şi 14 ani...
Fericiţi cei curaţi cu inima!

Cu adevarat fericiti! Felicitari, sunteti un fericit ca ii aveti! Cred ca e o adevarata bucurie sa ii cunosti! Poate vor ajunge preoti! Bine ar fi!
Doamne ajuta!

[aubergine]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Eu la 14 ani am citit Biblia pentru prima oara, si pot sa spun ca am inteles marea majoritate. Nu stiu de altii... ma raportam la propria persoana. Scuzati.



Cand s-au casatorit, nici unul nu avea nimic in Romania. Abia venisera dupa revolutie ca sa scape de regimele dictatoriale din orient.

Acum se poate spune ca au un trai decent, dar si femeile contribuie la fel de mult ca barbatii. Au si ele loc de munca, etc.

Va flatati daca credeti ca ati inteles.