Poezii preferate...

[Mena59]

În prealabil postat de Mihailc

Libertate

M-ai lăsat să aleg
să Te slăvesc
să Te ignor
să Te jertfesc
un timp
așa întreg

M-ai lăsat să cred
că nu Te văd
strivit, în chip de lut
apoi
M-ai lăsat
să Te ating
și chiar să Te sărut

Totuși
Mă ierți mereu
și-Mi dăruiești iubire
cât pentru toți strămoșii
deși cândva
în urma mea
cântaseră cocoșii...

Foarte frumoasa poezie!!

[Mena59]

Dormind eu, am visat:
eram un vas de lut
frumos lucrat...
dar am căzut.
Căzând m-am frânt,
m-am risipit
în cioburi pe pământ.
Mă culegeau
copii în jocul lor,
mă aruncau,
pe luciul apei desenam
cerc după cerc.
Apoi, din-nou cădeam
în mâlul gras
al fundului de lac.
Un vas frumos lucrat
dar am căzut.
Trezindu-mă, m-am ridicat
şi am văzut
ici colo câte-un ciob
din eu-l meu de lut.
E rob
acuma trupul meu.
Căutând, adună ciob cu ciob,
trudind din greu
să fiu ca la-nceput,
ceea ce-am fost...
un vas de lut.
Acum
sunt doar un vas cârpit
cu amintiri ce dor
un hârb lipit,
din mâlul gras cules,
sperând să fiu
un vas ales.

Poezia ,,Invata"

[cristiboss56]

[tabitha]

Sonetul 31

Tot plinul vieţii mele l-am răsădit în tine:
În inimă-ţi palpită întreg trecutul meu;
Acolo se răsfaţă iubirea-mi şi, senine,
Iubirile de-altădată, de taină, curcubeu.
O, ce adânci suspinuri, ce lacrime cu mir:
Durerea pentru ele mi-a stors din suflet dorul;
Acum acele chipuri în tine se desfir,
Iar dragostea de ele acolo-şi află zorul.
Cuprinzi precum o raclă iubirile acele
Cu ale lor trofee salvate din abis,
Cu tot ce-au luat din mine, sunt ţie azi fidele:
Ce-am risipit prin vreme, în tine am închis.
Acum le ştiu în firea-ţi: iubitele minuni
Şi cum trăieşti prin ele, în tine mă aduni!

[cristiboss56]

O poezie care suprinde prin multitudinea de porunci ale lui Dumnezeu cuprinse doar în câteva versuri:

Din vuietul mulţimii
retrage-te-n tăcere,
mereu din rugãciune
fă-ţi zilnică plăcere.
Prin lumea nedreptăţii
păstrează-ţi calea dreaptă
- căci doar aşa vei duce
o viaţă înţeleaptã.

Prin mijlocul trufiei
du-ţi crucea-n umilinţã,
prin vremea lepădării
păstrează-a ta credinţă,
prin zgomotul făţarnic
rămâi în înfránare
- aşa Hristos te cere
în sfânta Lui Lucrare.

În mijlocul necinstei,
cinstit fii pân' la moarte,
de fraţi şi de iubire,
nici mort nu te desparte,
prin noaptea desfrânării
du-ţi dragostea curată
- aşa-ţi va fi-a ta cruce
cunună şi răsplată.

(Traian Dorz - Cântări de Sus, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014, p.171. Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului)

[catalois]

Nu cred ca exista poezie crestina ci, doar, versuri si rime crestinesti.

In ce ma priveste, poezia crestina este facuta de poeti munciti de crestinism si de diavol in aceeasi masura, care vad, prin har, adevaruri partiale ale Lui, sau ale lui, reusind sa le exprime intr-un fel impresionant, deosebit de exprimarea cotidiana.
Poezia necrestina este cea care se refera la subiecte care apartin mai mult lui decat Lui, sau care se pretinde de partea LUI dar este de partea lui.

Singura poezie crestina pe care o percep ca atare, este Noul Testament. Cel mai poet dintre toti este Dumnezeu, care ni s-a adresat in unicul mod posibil capacitatii noastre de a intelege Adevarul: poezia, exprimarea eliptica, data ''cu manta'', care sa te puna pe ganduri si sa te faca sensibil si la alte realitati decat cea contingenta.

Iata doua mostre, care imi plac ( of Doamne ) foarte mult:

1. Rilke, Toamna

Cad frunze.
Cad de departe,
Parca,
S-ar vesteji in ceruri
Gradini indepartate.

Cu gesturi de negare cad,
Mereu.

Si cade-n nopti adanci Pamantul, greu,
De langa stele in singuratate.

Noi toti cadem:
Mana de colo cade
Si altele
Si toate,
Rand pe rand...

Dar, este unul
Care tine-n mana,
Caderea asta.

Nesfarsit de bland.

2. Eminescu, Rugaciune

Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!

Luati de comparati cu Evanghelia sau cu Apocalipsa... sau cu Filocaliile.. sau cu predicile de la sfarsitul slujbelor de Duminica!