De ce a inviat Hristos?

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Ati avut vreodata impresia ca Dumnezeu ne-a alungat din rai pentru totdeauna?
sau banuiesc ca majoritatea crede ca mantuirea asta adusa pe Hristos este doar pentr unii, o mica parte, foarte putini dintre noi, care sunt cu adevarat sfinti, si nu pentru noi toti ceilalti pacatosii, care sntem mult prea intinati si ingloditi pana la gat in mocirla pacatelor noastre si ale celor dinainte, generatiilor anterioare, semenilor, etc - cati nu zic " in ziua de azi nu se mai poate trai fara pacat";

Speranta cred ca trebuie sa insoteasca si pe cel din urma pacatos,speranta ca intr-o zi Dumnezeu se va dezvalui si in inima lui. Vamesul Zaheu ,cred ca se saturase de cate nedreptati facuse in viata asta , si cati oameni nedreptatise ,. si a fostd e ajuns doar sa vrea sa il vada pe Hristos care trecea pe acolo . Iar apoi, cat de pregatit a fost in sufletul lui , ca in aceiasi zi si-a dat jumatate din avere,ca si cum tot raul dinainte nu mai conta
Iata dar,ca speranta este in noi si asteapta in fiecare zi reintalnirea cu Dumnezeu.
Talharul rastignit odata cu Iisus ,poate va fi observat si el cu admiratie faptele facute de noul proroc care uimea Ierusalimul,dar cand l-a vazut rastignit linga el pe cruce pe acesta,nu a rabdat atata nedreptate . Caci pacatele lui insusi le stia ,si stia cati omorase sau furase pina atunci , dar iata ca nici in ultimile zile ale vietii nu isi pierde admiratia pentru ceea ce e curat si sfant .
Iisus are capacitatea de a se intalni cu cea mai pacatoasa inima ,si are darul de a curate apasarea pacatului , si intr-o singura zi ,daca s-ar produce intalnirea dintre dorinta noastra de curatenie si atentia acordata de El celor care il cauta
De orice sa ne indoim pe lumea asta , dar de unica noastra credinta si unica mantuire care ne a fost aratata de a lungul intregii istorii umane , sa nu ne indoim niciodata,oricat de deznadajduiti am fi de pacat.
Speranta este mai mare decat credinta,caci se adreseaza si celui care are indoieli si cade , si doar dragostea este mai mare ca speranta,caci ,este firesc ca dupa speranta sa vina implinirea la cel care a crezut dincolo de sine insusi

[fallen]

Speranta desigur insoteste pe orice pacatos, care considera ca Dumnezeu e bun si il va ierta oricate pacate si nedreptati face, chiar daca nu se pocaieste. Insa pe masura ce se trezeste in tine constiinta pacatului, realizezi cat de adanc esti inglodat si cat de departe si greu de obtinut e mantuirea. Chiar spune intr-o cazanie ca atunci cand iti "prezinta" pacatul, diavolul ti-l arata neinsemnat, iar cand vrei sa te pocaiesti, ti-l arata mare, greu, de neiertat. Insa nu de asta am zis ca si-a luat Dumnezeu mana de pe noi, ci pt ca ingaduie prea multe nedreptati si prea mult egoism din partea semenilor nostri; e drept ca trebuie sa respecte alegerea fiecaruia, daca omul vrea sa fie rau si nedrept n-are ce sa-i faca...doar sa îi arate in fel si chip marea lui iubire dar totodata si mania, si judecata dreapta, sa-l avertizeze cumva ca greseste...