La spovedit trebuie să mergem cu păcatele deja iertate

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Va referiti, din cate inteleg, la pacatele usoare. Denumirea de "pacate cotidiene" pentru ele imi pare periculoasa din doua motive:
-nu frecventa pacatului ii da caracterul de gravitate. De exemplu, onania este pacat greu si nu pacat usor, chiar daca ajunge adesea sa fie practicata...cotidian.
-sugereaza ca orice ai face, faci pacate. Altfel spus, pacatul usor devine necesar. Nu avem niciun motiv sa fim asa de deznadajduiti. Cu ajutorul lui Dumnezeu, oricine poate sa parcurga perioade lungi ale vietii fara sa faca niciun pacat: nici greu, nici usor.

Am menționat mai sus că desfrînarea e un păcat care necesită spovedanie și canon. Onania intră la capitolul ăsta trist și un creștin autentic nu practică sportul ăsta.

Dar poate atributul ”cotidiene” este într-adevăr unul neinspirat, scris în viteză.

Conditia pentru ca pacatele usoare sa fie iertate este pocainta. Nu este necesar ca, in aceste cazuri, sa aiba un caracter sacramental in forma Tainei Spovezii.

Cred că 90% dintre ortodocși nu cred asta, preoți, mireni, monahi. De catolici nu știu ce să zic, dar probabil că și la voi procentul este foarte mare.

Tocmai de aceea este foarte recomandabil ca omul, aflat pe patul de moarte, sa se spovedeasca. Avand in vedere ca firul vietii omului este in mana lui Dumnezeu, care-i poate da drumul brusc, exact cand omul e deasupra prapastiei, crestinul trebuie sa fie pregatit oricand pentru eventualitatea unei morti subite astfel:
-mai intai, straduindu-se sa nu pacatuiasca, astfel facand Taina Spovezii inutila.
-sa isi examineze constiinta des (macar o data pe saptamana, dar si mai bine in orice seara). Sa se caiasca pentru pacatele lesne iertatoare, sa faca, daca se poate, reparatie pentru ele si si sa ceara indurare de la Dumnezeu.
-daca a facut un pacat grav si sufletul lui e in stare cazuta, in care mantuirea nu este cu putinta, sa alerge la preot si sa se spovedeasca. Maslul, impartasirea, casatoria etc nu sunt urgente niciodata. Botezul si spovada, adeseori.

De cele mai multe ori preotul nu e disponibil ca să facă Trecerea creștinului la cele veșnice ca la carte, cu o mărturisire amănunțită și cu împărtășirea finală. De aceea am subliniat, pentru cazurile cele mai dese, că pocăința trebuie să fie zilnică, precizînd că omul trebuie să și creadă că este iertat, nu numai să ceară asta.

Marcu 11, 24
”De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.”

Nu e necesar sa dati referinte la fiecare postare. Cand, totusi, o faceti, precizati sursa. Asta inseamna, de exemplu: "Sf Ioan Gura de Aur, omilia X, paragraful 3". Nu e o problema, se intampla si la case mai mari. Am citit chiar un document ministerial care continea expresia "potrivit legislatiei in vigoare". Care, dom' ministru ?

Am așteptat să se arate cineva interesat. E unul din topicurile care nu au succes la public; dacă aș fi deschis unul despre o conspirație, ar fi fost zeci de postări deja.


Căutînd în Pelerinul rus (jos de tot pe pagină) și la Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul - Din Ierihon la Sion, am dat iar de același citat de mai înainte, concluzia autorului fiind aceeași:

<<Sfântul Ioan Carpatul zice că atunci când rostim rugăciune lui Iisus (adică: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine păcătosul!") la fiecare chemare a Sfântului Său nume, Domnul ne
răspunde în chip tainic: "Fiule, iertate să-ți fie păcatele tale!"
Iar Sf. Ioan Gură de Aur zice că oricât de păcătosi am fi noi, rugăciunea a ceasta ne curățeste, când o zicem
din inimă.>>

NICOLAE CABASILA - Tâlcuirea dumnezeieștii Liturghii CAPITOLUL I - Despre scopul Sfintei Liturghii în general

Se cuvine deci ca, la primirea Sfintelor Taine, sa ne înfatisam pregatiti si
cu vrednicie. De aceea, trebuie sa existe si în slujba Sfintei Liturghii mijloace de
pregatire în acest scop: sunt rugaciunile, cântarile si tot ce se savârseste sau se
rosteste într-însa, dupa rînduiala sfânta. Acestea ne sfintesc si ne fac în stare, pe
de o parte ca sa primim cu vrednicie sfintirea, iar pe de alta ca sa o putem pastra
si sa ramânem cu ea.
Ele ne sfintesc într-un îndoit schip.
In primul rând ne sfintesc prin însasi puterea pe care o au rugaciunile,
cântarile si citirile. Astfel, rugaciunile ne întorc gândul catre Dumnezeu,
mijlocindu-ne iertarea pacatelor; cântarile, de asemenea, îl fac sa Se
milostiveasca si sa Se îndure de noi, precum ne spune Psalmistul: „~nalta lui
Dumnezeu jertfa de lauda (cântare)... si te voi izbavi si Ma vei preamari”;3 în
sfârsit, citirile din Sfânta Scriptura, care ne învata atât bunatatea si iubirea de
oameni a lui Dumnezeu cât si dreptatea si judecata Lui, sadesc si aprind în sufletele noastre nu numai iubirea ci si teama fata de El, facându-ne astfel mai
zelosi întru pazirea poruncilor Sale. Iar toate la un loc, îmbunatatesc sufletul si apropie de Dumnezeu atât pe preot cât si pe popor, facând si pe unul si pe
celalalt destoinici pentru primirea si pastrarea cinstitelor daruri care este scopul
Sfintei Liturghii. Dar ele pregatesc îndeosebi pe preot sa savârseasca cu
vrednicie Jertfa (sfintirea darurilor), care este efectul Sfintei Liturghii, dupa cum
am spus; de aceea vedem, în multe din rugaciunile sfintei slujbe, cum preotul se
roaga în taina ca sa nu fie socotit nevrednic de a aduce Jertfa ci sa slujeasca
Tainei cu suflet curat, cu limba si mâini curate. Iata deci cum suntem pregatiti
pentru lucrarea sfânta de însasi puterea cuvintelor rostite si cântate.

Sfîntul Ioan Gură de Aur - Scrieri / Omilii la Matei

”Să mergem, dar, şi noi după Hristos, că şi noi avem multe boli sufleteşti, pe care vrea să ni le vindece înainte de-a I-o cere. Că pentru asta vindecă bolile cele trupeşti, ca să izgonească pe cele sufleteşti. Să ne ducem, aşadar, la El! Să nu-I cerem nimic pămîntesc, ci iertare de păcate! De-I cerem cu sîrguinţă, ne împlineşte şi acum cererea noastră.”