Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului (+1444) „Credinta noastra este dreapta marturisire a Parintilor nostri. Cu ea, noi nadajduim sa ne înfatisam înaintea Domnului si sa primim iertarea pacatelor; iar fara de ea, nu stiu ce fel de cuviosie ne-ar putea izbavi de chinul cel vesnic. Toti Dascalii, toate Sinoadele si toate dumnezeiestile Scripturi ne îndeamna sa fugim de cei ce cugeta în mod diferit si sa ne îndepartam de împartasirea cu ei."
„Invataturile dascalilor apuseni nici nu le cunosc, nici nu le primesc, încredintat fiind ca sunt înselatoare, în materie de credinta ortodoxa nu exista concesie. Distrugerea credintei obstesti este pierzarea de obste a tuturor. Chestiunile credintei ortodoxe nu admit iconomia. Niciodata nu s-au îndreptat cele bisericesti prin solutii de mijloc, între lumina si întuneric poate cineva sa spuna ca exista ceva de mijloc, numit înserare sau amurg; dar intermediere între adevar si minciuna nu poate nimeni sa gândeasca, oricât s-ar stradui. Mijloc de împacare între adevar si minciuna nu exista! In problemele de credinta nu încape pogoramântul si iconomia, deoarece pogoramântul provoaca împutinarea credintei. Asta ar fi egal cu a spune: Taie-ti capul si du-te unde vrei."

„Noi pentru nimic altceva nu ne-am despartit de latini, decât pentru ca sunt nu numai schismatici, dar si eretici. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum sa ne unim cu ei!"

CANONUL 47 al Sfintilor Apostoli:

Episcopul, sau prezbiterul pe cel ce are botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeşte pe ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; sobor 2: 7; sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]

CANONUL 46
Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu veliar? Sau ce parte Credinciosului cu necredinciosul? "

"TÂLCUIRE
Dreptslăvitorii creştini se cuvine a se feri de eretici, şi slujirile lor a le urî. Iar mai vârtos însuşi ereticii se cuvine a se mustra şi a se înţelepţi de către episcopi şi prezbiteri, doar cumva vor înţelege şi se vor întoarce, din rătăcirea lor. Pentru aceasta şi canonul acesta rânduieşte, că, oricare episcop, sau prezbiter, ar primi ca de drept şi adevărat botezul ereticilor sau jertfa ceea ce se proaduce de dânşii,unul ca acesta, poruncim ca să se caterisească. Fiindcă ce conglăsuire are Hristos cu diavolul? Sau ce parte are credinciosul cu cel necredincios? Căci cei ce primesc cele de către eretici, sau şi ei au aceeaşi socoteli al acelora, sau cel puţin nu au osârdie spre a-i scoate pe dânşii din cacodoxia lor. Că cei ce bine voiesc (adică se învoiesc) la slujbele acelora, cum pot a-i mustra pe ei ca să lepede eresul lor cel cacodox şi rătăcit."

"Deci, nebotezaţi sunt Latinii, pentru că nu fac cele trei afundări şi scoateri, după apostoleasca predanisire. Deci latinii, şi ca nişte eretici botez nu pot da, pentru că au pierdut Darul cel începător desăvârşiri, şi pe lângă aceasta, au răsturnat şi apostolescul botezul acelor trei afundări.

...botezul latinilor este minciunonumit botez. Şi pentru aceasta, nici după cuvântul amărunţimei este primit, nici după cuvântul iconomiei. Nu este primit după cuvântul amărunţimei, întâi pentru că sunt eretici. Şi cum că latinii sunt eretici nici o trebuinţă este acum să arătăm, vreo dovadă. Că însuşi aceasta, că avem atâta ură, şi atât întoarcere, iată atâtea veacuri, despre dânşii, este arătată dovadă, că ca pe nişte eretici îi urâm, adică precum şi pe arieni, sau pe savelieni, sau pe macedonienii cei luptători de Duh. "

Zice încă şi Dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea la început, era Cuvântul) „Nu te amăgească pe tine o ascultătorule adunările ereticilor, că au botez dar nu luminare. Şi se botează cu trupul, iar cu sufletul nu se luminează.” Ci şi Sfântul Leon în epistolia cea către Nichita zice: „Nici un eretic dă sfinţenie prin taine.” Iar Ambrosie în cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: „botezul celor rău cinstitori de Dumnezeu, nu sfinţeşte.”

mai multe in Pidalion:http://mirem.ro/pdfuri/pidalionul.pdf

"Că dacă una este soborniceasca biserică, şi unul este botezul cel adevărat, cum poate fi adevărat botezul ereticilor, şi al schismaticilor, de vreme ce ei nu sunt înlăuntru în biserica cea sobornicească ci s-au rupt dintr-însa prin eres? Iar de este adevărat botezul ereticilor şi al schismaticilor, şi este adevărat şi cel al drept slăvitoarei şi al soborniceştii biserici, apoi nu este un botez, precum Pavel strigă, ci două. Care este prea cu necuviinţă. "

CANONUL 45: Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, numai să se afurisească; Iar de au dat lor voie, ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească. [apostol: 65; sobor 3: 2, 4; Laodic: 6, 9, 32, 33, 34, 37; Timo: 9]


TÂLCUIRE
Canonul acesta rânduieşte, că oricare episcop, sau prezbiter, sau diacon numai împreună s-ar ruga, dar nu şi împreună ar Liturghisi, cu ereticii, să se afurisească. Că cel ce împreună se roagă cu afurisiţii (precum acest fel sunt ereticii) trebuie împreună a se afurisi şi el, după canonul 10 al acestoraşi apostoli. Iar de au iertat ereticilor acestora să lucreze vreo slujire, ca clericii, să se caterisească. Fiindcă oricare cleric va şi liturghisi (împreună liturghisi) cu cel caterisit (precum unii ca aceştia sunt şi ereticii, după canonul 2 şi 4 al soborului 3) împreună se cateriseşte şi el, după al 11-lea al apostolilor. Că se cuvine pe eretici să-i urâm şi să ne întoarcem feţele despre ei, dar nu cândva şi să ne rugăm împreună cu ei, sau să iertăm lor a lucra vreo slujire bisericească, ori ca nişte clerici, ori ca nişte ierei."

[Lucian008]

În prealabil postat de gpalama

1. Legat de reincarnare - oamenii l-au auzit textual spunand ca s-a reincarnat. Punct.

2. La Sambata de sus este o biblioteca a manastirii unde s-au gasit numeroase carti ale parintelui despre reincarnare si vrajitorie - o sa verific si eu personal informatia asta.

Sa iau primele doua puncte pentru ca mi se par cele mai interesante.

Stiti ce se "stia" despre Hristos in timpul Sau? Era nebun, era posedat, era diavolul, era un simplu prooroc, era un instigator cu ambitii politice, era un pooroc reincarnat....
Stiti ce se "stie" acum despre Hristos? Nu a existat, nu a murit, nu a inviat, era gay, a fost insurat, era yoghin....
Asa ca "am auzit ca nisti oameni l-au auzit pe parintele vorbind despre reincarnare" este articol de Click, Cancan sau Libertatea. Barfa ordinara. La fel si cu cartile de vrajitorie. L-ai auzit tu? Ai o sursa credibila? Il stii macar pe cel care l-a auzit? Atunci....

Eu nu il "canonizez" pe parintele Arsenie. Poate e un sfant sau poate a fost un inselat. Biserica nu s-a pronuntat in nici un sens. Asa ca pot intelege ca cineva este reticent, dar cand cineva vorbeste si acuza pe baza a nimic nu da decat dovada de rea-vointa.
Si am o intrebare: Daca totusi parintele e un sfant va asumati vreunul dintre voi responsabilitatea pentru denigrarea si jignirea lui? Sau la Judecata veti face ca Adam si ca Eva: eu am auzit ca parintele ar fi promovat invataturi straine Bisericii?

[gpalama]

În prealabil postat de Lucian008

Sa iau primele doua puncte pentru ca mi se par cele mai interesante.

Stiti ce se "stia" despre Hristos in timpul Sau? Era nebun, era posedat, era diavolul, era un simplu prooroc, era un instigator cu ambitii politice, era un pooroc reincarnat....
Stiti ce se "stie" acum despre Hristos? Nu a existat, nu a murit, nu a inviat, era gay, a fost insurat, era yoghin....
Asa ca "am auzit ca nisti oameni l-au auzit pe parintele vorbind despre reincarnare" este articol de Click, Cancan sau Libertatea. Barfa ordinara. La fel si cu cartile de vrajitorie. L-ai auzit tu? Ai o sursa credibila? Il stii macar pe cel care l-a auzit? Atunci....

Eu nu il "canonizez" pe parintele Arsenie. Poate e un sfant sau poate a fost un inselat. Biserica nu s-a pronuntat in nici un sens. Asa ca pot intelege ca cineva este reticent, dar cand cineva vorbeste si acuza pe baza a nimic nu da decat dovada de rea-vointa.
Si am o intrebare: Daca totusi parintele e un sfant va asumati vreunul dintre voi responsabilitatea pentru denigrarea si jignirea lui? Sau la Judecata veti face ca Adam si ca Eva: eu am auzit ca parintele ar fi promovat invataturi straine Bisericii?

1. Denigrarea inseamna sa spui lucruri false despre el.
2. Jignire inseamna sa arunci injurii gratuite.

Nu este cazul nici despre una nici despre alta.

Dar a clarifica urmatoarele probleme: reincarnarea si altele discutate NU este nici denigrare si nici jignire.
Asa cum in cazul lui Hristos TOTUL este curat si clar si limpede asa ar trebui sa fie si in cazul parintelui.

Asa cum in cazul lui Hristos 12 Apostoli si mii de ucenici si o lume intreaga au dat marturie despre TOATE FAPTELE lui la fel trebuie sa fie in cazul tuturor sfintilor.

Daca parintele este sfant si eu incerc sa ma pazesc si sa vad clar cum sunt lucrurile alea atunci nu o sa se supere. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al fricii.

Aud o gramada de lucruri partinitoare, spuse ca si cum ar fi in "tabara parintelui". Argumente ca invidia, nu a fost asa, cine stie, vedem noi la judecata, sa nu judecam sfintii, etc...

Pentru Dumnezeu, avem si logica si cap si ochi. Nu ne uitam la pacatele nimanui. Ne uitam la inselare si erezie. La astea SUNTEM OBLIGATI sa ne uitam. Evlavia nu tine loc de intelepciune.

Vad ca sunteti tare partinitori. Pe toate le-ati spune ar o explicatie pentru lucrurile astea nu ati da...

În prealabil postat de gpalama

1. Denigrarea inseamna sa spui lucruri false despre el.
2. Jignire inseamna sa arunci injurii gratuite.

Nu este cazul nici despre una nici despre alta.

Dar a clarifica urmatoarele probleme: reincarnarea si altele discutate NU este nici denigrare si nici jignire.
Asa cum in cazul lui Hristos TOTUL este curat si clar si limpede asa ar trebui sa fie si in cazul parintelui.

Asa cum in cazul lui Hristos 12 Apostoli si mii de ucenici si o lume intreaga au dat marturie despre TOATE FAPTELE lui la fel trebuie sa fie in cazul tuturor sfintilor.

Daca parintele este sfant si eu incerc sa ma pazesc si sa vad clar cum sunt lucrurile alea atunci nu o sa se supere. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al fricii.

Aud o gramada de lucruri partinitoare, spuse ca si cum ar fi in "tabara parintelui". Argumente ca invidia, nu a fost asa, cine stie, vedem noi la judecata, sa nu judecam sfintii, etc...

Pentru Dumnezeu, avem si logica si cap si ochi. Nu ne uitam la pacatele nimanui. Ne uitam la inselare si erezie. La astea SUNTEM OBLIGATI sa ne uitam. Evlavia nu tine loc de intelepciune.

Vad ca sunteti tare partinitori. Pe toate le-ati spune dar o explicatie pentru lucrurile astea nu ati da...

Excelenta postare, gpalama... Si eu incerc sa fiu, in toate, cit mai obiectiv. Insa ce te faci cu oceanul de subiectivism neanderthalian din jur? De la religie la fotbal si de la politica la economie, totul zace sub amprenta prosteasca a unui subiectivsm agresiv.
Eu sunt oricum sceptic inclusiv privind cultul sfintilor, dar asta e problema mea si deci alta discutie. Asa ca ma lasa oarecum rece eventuala canonizare/necanonizare a persoanei in discutie. Ii intreb pe grupul "evlaviosilor" (suprapus, nici o mirare, in mare parte pe grupul "cipofobilor" si alcatuit, din nou nici o mirare, cam jumatate din femei) daca asta e un forum "im memoriam Boca" sau e un forum de discutii pentru crestini?! Cumva, e unul din acordurile tacite, cum ca opinia anti-Boca este de marginalizat, iar cealaalta e obligatoriu promovabila pe acest forum? Genul ala de <<ce vrea stapinirea dar nu spune (inca) pe fata, asa dar omul simplu dar cu instinct social e musai sa stie ce trebuie/"e corect politic" sa zica si sa faca">>? Cumva, pe forum, functioneaza o asa baltoaca de subiectivism oficios, dar nu mai putin autoritar?! nu vad numele raposatului parinte ardelean in titulatura forumului. Asa ca e o chestiune de bun-simt ne-punerea pumnului in gura.
Colegul gpalama este un credincios cu multe postari, si de bun-simt as adauga. Nu e un pseudo-nondenominational ca mine, nici un fanatic ca voi, nu e eterodox, ateu sa u agnostic. Si totusi, sariti de parca ati fi insultate/insultati personal.
Stiti, era o istorioara scurta a lui Delavrancea, din care redau esentialul: niste jefuitori de la sud de Dunare, urmarind un taran, care isi ascunsese iubita sotie in fanul din caruta, dau cu hangerele taman in fan, ca sa deceleze, prin eventuale tipete, daca e cineva acolo. Mutatis mutandis, tocami pentru ca stiu ca forta enorma a gloatei evlavioase va duce la reactii tipice de multime drogata de propriile lozinci, tocmai de aceea ma opun, lovesc cu hangerul in hotararea care se intrevede prin dimensiunea isteriei evlavioase. Pentru ca o parte a definitie umanitatii este puterea si hotararea de a fi contra curentului. (Btw, la fel de evlavios-agresiv-subiectivi sunt ai de ii consiuderati voi eretici; mai cititi istorie bizantina; o sa va ingroziti, daca mai aveti ceva onestitate trans-denominationala reziduala, sau mai bine zis omenie pura si obiectiva, in voi, sa vedeti cum se tratau reciproc talazuitoarele multimi de evlaviosi ortodocsi-monofiziti, ortodocsi-arieni, iconoduli-iconoclasti, etc. Cred ca era un spectacol de tot rasu'-plansu'. Ras, pentru ca prostia cu pretext confesional se desfasura in toata feculenta sa glorie. Plans, pentru ca o cantitate enorma de energie, altfel utilizabila la scopuri mult mai concrete si marete, se risipea meschin si destructiv, si mai ales, pentru ca mureau oameni pentru aiureli confesionale, de o parte si de alta; vorba lui Garcia Marquez, "mureau pentru ceva ce nu poti atinge cu mana").
Pariez o mie la unu ca nu veti citi, decit in diagonala ce a postat coelgul gpalama, nu mai zic de ce am scris eu, si veti reactiona la fel.
Pentru mine, reactia postulata e ceva deloc de surprins. E cam ca manelele pe care sunt nevoit sa le aud cind si cind, mergind pe strada..

[cristirg]

-da si eu cred ca are dreptate gpalama, lucrurile sunt neclare unii zic ceva,altii contrariul
-nu se stie clar care sunt cartile efectiv in original pe care le-a scris P Arsenie Boca,unii zic ca doar "cararea.." si predicile,acelea au fost scrise cam in 1949-1950, si dupa aceea nu a mai scris nimic timp de 40 de ani ?
-unii zic ca ar mai fi autentice si " O SINTEZĂ A LUCRĂRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA": http://ro.scribd.com/doc/31967004/ArsenieBoca

-si Fericirea de a cunoaste calea,tinerii familia si copiii nascuti in lanturi: http://www.sufletortodox.ro/arhiva/c...%20lanturi.pdf

-si „Omul îmbrăcat în haină de in si „Îngerul cu cădelniţa de aur””: http://ro.scribd.com/doc/232070754/A...Haina-de-InTxt

-un calugar cu 4 clase a intocmit un acatist al p Boca maica de la Prislop zice ca nu e bun,ca e plin de minciuni
-p Arsenie Papacioc zice ca a fost inselat si credea in reincarnare,p Staniloae zicea ca nu asculta sfaturile lui...altii il lauda cum e mitropolitul ecumenist Streza,care vrea sa-l canonizeze
-unii cred in marturiile oamenilor altii nu,in marturii aflam ca-i impartasea pe greco-catolici fara sa-i boteze si sa se lepede de ereziile lor
-a pictat icoana cu ereticul Francisc...
-sunt o gramada de jumatati de adevar,de lucruri in neregula...si pelerinajele acestea si discutiile despre P Arsenie Boca sunt mai numeroase decat despre sfintii romani deja canonizati (peste 70 la numar)
-este si un fals misticism,o lipsa de studiu duhovnicesc ,de cateheza,de studiere a dogmaticii si pidalionului (canoanele sfintilor),o inclinare a multora numai spre prorociri si minuni(chiar daca sunt false sau nu),nu se tine cont de discernamant si dreapta socoteala... lucrurile sunt destul de grave
-mai este si zicala ca pestele de la cap se impute,adica patriarhul care promoveaza ecumenismul eretic(saptamana de rugaciune in comun),si alti mitropoliti si din cler,cum e si mitropolitul Streza care accepta rugaciunea in comun cu ereticii si altele ,nu mai este o preocupare pt respectarea dreptei credinte si a dogmelor si de asta pot sa apara tot felul de rataciri,inselari si erezii
-deja unii ortodocsi zic ca ereticul Francisc e sfant,va dati seama daca e canonizat p Boca care l-a pictat pe ereticul Francisc unde se ajunge cu ecumenismul si recunoasterea "sfintilor" catolicilor...


CANONUL 58
"Episcopul sau prezbiterul nepurtând grijă de cler, sau de popor, şi neînvăţându-i pe ei bună cinstire de Dumnezeu, să se afurisească, iar stăruind în nepurtare de grijă şi lenevire, să se caterisească
"Datorie neapărată este episcopului a învăţa în toate zilele pe norodul cel supus lui bine cinstitoare Dogme, şi a-l îndrepta pe el către dreapta credinţă şi îmbunătăţita petrecere. "

„Oricare episcop, sau prezbiter (că învăţători trebuie a fi şi prezbiterii) nu va purta de grijă de clericii săi, şi de tot norodul celălalt, şi nu-i va învăţa pe ei Dogmele şi faptele bunei cinstiri de Dumnezeu, să se afurisească până se va îndrepta. Iar de va stărui în nepurtare de grijă şi în lenevirea sa, să se caterisească desăvârşit, ca un nevrednic de episcopie"

Pai asta e si miza securistoid-masonico-ierarhiceasca: ecumenismul sincretic. Excelenta observatie, cristirg. Culmea e ca pe acest forum, grupul cipofobo-antiecumenist e cel mai pro-Boca. Sa mori de ras. Ladies, antonia si parascheva, ia ziceti: Francisc e sfant, dpdv ortodox? Nuuuu. Bun, da' cineva care l-a pictat pe respectivul Francisc ca sfant, e sfant la randul sau? Daaaaa.
No comment.
Ceva imi spune ca antonia are un grad mare in vreun departament special...asa s-ar explica multe de pe forum, intr-un mod mai logic. Nu e asa, antonia? Ce pacat ca nu mai posteaza AlinB...

[cristirg]

am gasit in cartea :"omul in haina de in" acest fragment scris de DANIIL STOENESCU:

"Acest desen al Părintelui Arsenie sub formă de triptic, demn de a fi pictat în viitoarea Catedrală Patriarhală a Mântuirii Neamului -adevărată sinteză grafică a teologiei istoriei - care pare a înmănunchea întâlnirea, în viitorul eshatologic, a Ortodoxiei cu Catolicismul sau a Răsăritului cu Apusul întru întâmpinarea Celui ce vine pe nori, nu este exclus să fi fost o alternativă sau o variantă la compoziţia mesajului ecumenic şi testamentar al Părintelui, de sub crucea Mântuitorului Hristos din scena „Biserica şi lumea” de la biserica din Drăgănescu,unde, în cele din urmă, sfinţia Sa a pictat Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol şi biserica Sfântul Petru din Roma, învăluite amândouă în lumina Aceluiaşi Duh Sfânt şi Soare al dreptăţii."

-Odată, l-am întrebat pe Părintele Arsenie dacă avem voie să venerăm sfinţii catolici. Eu mă gândeam la Sfântul Anton de Padova. Părintele mi-a spus: €žDa, putem, avem voie să-i venerăm, dar să nu-i uităm nici pe ai nostri€. (Morar Gheorghe, Ucea de Sus)

-Vorbind despre unirea creştinilor, care ar trebui să fie şi pe care să o facem noi cei de acum, părintele spunea că se va ajunge la unire numai când oamenii vor avea astfel de suferinţe îndurate de la alţii, care vor cere să nu se mai facă sfânta Liturghie, încât abia poate atunci le va veni în minte să se unească, ca să poată împreună rezista încercărilor mari care vor veni asupra lumii prin lucrarea lui Antihrist. A zis părintele: „Papa vrea unirea, dar numai cu Roma, de aceea poartă şi o cruce strâmbă” (aşa are cârja). Totuşi, unii teologi şi episcopi catolici caută nişte punţi de legătură (cum ar fi icoana).
- Părintele îl laudă pe Sadhu Sundar Sing care nu era ortodox. De ce? Pentru că va veni vremea când va trebui să trecem peste confesionalitate, care ne învrăjbeşte şi ne desparte. Acest om (provenit dintre hinduşi şi nu se ştie exact care era religia lui în India) a venit să cunoască adevărul. A făcut o şcoală engleză unde a aflat de creştinism. A ajuns şi la ideea sinuciderii. Când i s-a arătat Domnul Hristos a devenit apostot al Lui în Europa creştină şi în India. De aceea, Părintele a avut numai cuvinte de apreciere faţă de acest om care a devenit apostol al Domnului Hristos în veacul XX.

Aoleu, textul citat imi produce greata, de emfatic-proecumenist-ierarhiclimbincurist-proeuropean-proanticrist ce este. Mai ramane sa spuna ca ue si sua sunt uneltele bune ale marelui arhitect al coprosului, pardon, cosmosului. :)))) Si ca gazele de sist si ocupatia americana sunt binecuvintate de "sfintii" ecumenisti ai secolelor icsics si icsicsi.
Bleah!!!

[cristiboss56]

Sa nu-i uitam pe cei care s-au bucurat , s-au linistit sufleteste si s-au tamaduit trupeste , in pelerinajele de la Manastirea Prislop , si nu sunt putini , oameni Buni , sunt mii si mii , zeci de mii , si macar din respect pentru acestia merita putin mai multa decenta si bun simt !
Nu sunt un aparator al Parintelui , dar neseriozitatea dvs. ma pune serios pe ganduri !
Oare aceste zeci de mii de suflete , sunt in ratacire si in inselare ? ? ?
Stiti cati a adus la Dreapta Credinta , Parintele ?
Stiti cate minuni REALE s-au savarsit inainte si dupa plecarea Parintelui la Domnul ?
https://www.youtube.com/watch?v=MmKv2ir70-U

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Sa nu-i uitam pe cei care s-au bucurat , s-au linistit sufleteste si s-au tamaduit trupeste , in pelerinajele de la Manastirea Prislop , si nu sunt putini , oameni Buni , sunt mii si mii , zeci de mii , si macar din respect pentru acestia merita putin mai multa decenta si bun simt !
Nu sunt un aparator al Parintelui , dar neseriozitatea dvs. ma pune serios pe ganduri !
Oare aceste zeci de mii de suflete , sunt in ratacire si in inselare ? ? ?
Stiti cati a adus la Dreapta Credinta , Parintele ?
Stiti cate minuni REALE s-au savarsit inainte si dupa plecarea Parintelui la Domnul ?
https://www.youtube.com/watch?v=MmKv2ir70-U

A ne ruga înseamnă a ne înălţa spiritul şi inima către Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne înălţa spiritul către Dumnezeu înseamnă a ne smulge din vârtejul treburilor omeneşti a tuturor atracţiilor pământului, fie pur materiale, fie intelectuale, după gradul de cultură al fiecăruia. Ori ce bucurie a trupului şi a spiritului trebuie înlăturată pentru a putea convorbi cu Dumnezeu şi a ne dărui Lui în întregime.
A aduce lauda lui Dumnezeu înseamnă a recunoaşte că toată fiinţa noastră este creată şi-I aparţine Lui. Deci ascultarea noastră o datorăm numai Lui, căci suntem opera Lui şi trebuie să ne îndeplinim misiunea pe care ne-a încredinţat-o El.
Orice alt scop am vrea să atingem în viaţa, în afara voinţei lui Dumnezeu nu ne va aduce decât dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creaţi cu un scop bine determinat de Creatorul nostru şi El ne-a pus la dispoziţie toate mijloacele ca să-l atingem.
Pentru mântuirea noastră El ne-a dăruit totul, chiar pe unicul său Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de viaţă şi descoperitor al voinţei Sale. A fugi şi a ne eschiva de la cunoaşterea voinţei lui Dumnezeu, în ceea ce priveşte sensul si scopul nostru în viaţa şi a ne făuri unul personal după aprecierea noastră, înseamnă a ne condamna singuri la moarte veşnică.
Astfel deci, pe bună dreptate, suntem datori ….să aducem cu laudele si mulţumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat pradă propriilor fantezii, conducându-ne in mod greşit, ci din contră ne-a arătat clar si precis calea de urmat prin legile Sale.
Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, născut ca şi noi din carne si sânge si având aceleaşi cerinţe ca ale noastre pe care le-a demonstrat în mod palpabil cum trebuie să le rezolvăm.
Cine îl are pe Iisus de model în toate acţiunile vietii lui, acela şi-a găsit sensul vietii şi pacea sufletului lui.
Recunoştinţa noastră faţă de Creator trebuie să fie nesfârşită. Toate popoarele lumii, chiar şi cele barbare, simt necesitatea rugăciunii de adorare, care este de fapt fondul oricărui cult religios.
A cere lui Dumnezeu cele ce sunt necesare corpului nostru este alt obiectiv al rugăciunilor noastre.
Acest corp care deşi este o capodoperă a Maestrului Creator, totuşi în urma neascultării faţă de voinţa Stăpânului şi-a pierdut starea de fericire veşnică în care a fost orânduit la început şi pe care altfel ar fi putut să şi-o păstreze.
Uneltirile diavoului însă l-au determinat să-şi satisfacă dorinţele şi poftele personale călcând voinţa si porunca Creatorului, aşa cum de altfel face acum întreaga omenire, ca o moştenitoare credincioasă a primului si neascultătorului ei reprezentant.
Astfel, de la primul act de neascultare al omului a intrat în lume moartea şi suferinţă. Corpul nostru se zbuciumă în zadar, căci destinul lui este implacabil, dreptatea Creatorului trebuie să aibă loc.
Ferice de cei ce-şi descoperă sufletul si spiritul, de cei ce au ajuns la concluzia evidentă că în afară de corpul lor pieritor, ei posedă această comoară ce nu va pieri odată cu trupul lor, ci din contra, întocmai ca un prizonier captat în lanţuri, e dornic de adevar şi de lumină, suspină după revenirea lui la prima stare de fericire si simte că aceasta se va întâmpla numai cu ajutorul mijloacelor pe care insusi Creatorul i le-a pus la dispozitie.
Rugaciunea neincetata catre Cel care ne-a facut invocarea ajutorului Sau in lupta cu materia corupta din noi, este singura noastra cale sigura de urmat si singura consolare.
Rugaciunea devine familiara si usor de facut atunci cand este zilnica, puterea obisnuintei ii da usurinta.
Trebuie sa-L consideram pe Dumnezeu prezent langa noi, sa vorbim cu El in mod sincer, fara falsitate si sa ascultam in tacere ceea ce El ne raspunde intotdeauna in constiinta noastra. El ne asculta intotdeauna cu rabdare si ia aminte in cererile noastre atunci cand venim la El sinceri si cu inima deschisa, asa cum o doreste El.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!