Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

-pai atunci in afara de cararea si predicile restul pot fi sau nu adevarate, deci pana la urma mai bine sa nu se citeasca deloc, ca oricum contin sfaturi ale parintelui Arsenie Boca prin care acesta ii impartasea pe greco-catolici,in loc sa-i boteze ointai la ortodoxie
-dar oricum ramane pictura cu ereticul Francisc care iar e discutabila ,credea parintele Arsenie Boca ca e sfant sau nu.

aici se gasesc insirate cateva carti despre si cu predici...de nu mai stii care e adevarata,adica unde gasesc predicile dupa original?

"Pricina de căpătâi care a nimicit viata ascetică a lui Francisc poate fi atribuită stării fundamentale a Bisericii romano-catolice, în care a crescut si a fost învătat acesta. Date fiind acele vremuri si starea Bisericii Romane în ansamblu, adevărata smerenie nu se putea ivi în sufletul oamenilor. "Vicarul lui Hristos pe pământ", cu ale sale pretentii de autoritate duhovnicească si temporală, era un reprezentant al mândriei duhovnicesti. Nu se poate închipui o mândrie mai mare decât gândul infailibilitătii (negreselniciei) personale . Această cădere nu putea să nu afecteze spiritualitatea lui Francisc si, în general, spiritualitatea romano-catolicilor. Asemenea Papei, si Francisc suferea de mândrie. Acest lucru se poate vedea din cuvântul său de despărtire către franciscani, atunci când a rostit: "Acum mă cheamă Dumnezeu, si vă iert pe toti, fratilor, atât pe cei de aproape, cât si pe cei de departe, de toate greselile si răutătile, si vă sterg păcatele atât cât îmi stă în putere".

Aceste cuvinte arată că pe patul de moarte, Francisc însusi se simtea destul de puternic ca să ierte păcatele, asemenea Papei. Se stie că iertarea păcatelor, în afara Tainei Spovedaniei si a Împărtăsaniei, era un atribut exclusiv papal . Asumarea de către Francisc a acestui prerogativ trebuie să se fi făcut pe temeiul credintei în sfintenia proprie.

Spre deosebire de el, nevoitorii sfintei Ortodoxii nu si-au îngăduit niciodată să-si atribuie dreptul de a ierta păcate. Toti au murit cu gândul proprii păcătosenii si cu nădejdea că Dumnezeu, în mila Sa, le va ierta păcatele. Este de ajuns să ne amintim cuvintele marelui nevoitor din Thivaida veacului al cincilea, Sfântul Sisoe. Înconjurat de fratii strânsi lângă patul său de moarte, el părea să vorbească cu făpturi nevăzute, după cum spune cronica; fratii l-au întrebat: "Părinte, spune-ne cu cine vorbesti?" Sf. Sisoe a răspuns: "Sunt îngerii care au venit să mă ia, dar mă rog de ei să îmi mai lase răgaz de pocăintă." Atunci când fratii, stiind că Sisoe era desăvârsit în virtuti, au răspuns "Tu nu ai nevoie de pocăintă, părinte", Sfântul le-a zis: "Adevărat vă spun, nici nu stiu dacă am pus început pocăintei." http://www.odaiadesus.ro/comparatie.html