Preotul Ilarion Argatu

[Ioan_Cezar]

Când un părinte (nu musai preot) îşi creşte copilul, experiază câteva lucruri precum:

- la o vârstă (sau mai exact la o etapă de dezvoltare) a copilului, oricât îi arăţi şi îi spui copilul nu pricepe nimic şi singurul lucru pe care îl poate face e să apuce, să tragă, să împingă, să sugă, să râgâie etc. În ciuda acestor limite severe se constată două întâmplări minunate: părinţii se bucură de copil iar copilul creşte, creşte şi se dezvoltă frumos;
- la altă vârstă, oricât i-ai explica un lucru copilul nu îţi acceptă acceptă poziţia, aşa încât nu îi mai explici nimic ci pur şi simplu îi spui şi îi ceri ce să facă, îi mai şi arăţi prin exemple, îi mai şi aplici niscaiva constrângeri etc. Uneori, când toate astea nu funcţionează totuşi, îl mai şi păcăleşti, îi spui poveşti de adormit copilul, îl sugestionezi (atenţie că el te poate sugestiona primul!), îl faci tu cumva să ajungă unde vrei - spre binele lui, desigur (de nu cumva, tot spre binele văzut de el, te face el să ajungi unde voieşte);
- mai există vârste când, orice ai face e inutil - copilul îşi face de cap şi se mai şi laudă cu asta; suferi când îl vezi cum se rătăceşte dar duci mai departe jugul iubirii şi te rogi lui Dumnezeu din iadul iubirii, spre a nu deznădăjdui ori a nu face niscaiva nefăcute; după cum se poate întâmpla să te înţelegi cu urmaşul tău doar din priviri, să aprofundezi şi să descoperi împreună cu el taine nebănuite, să te îmbogăţeşti tocmai prin cel pe care credeai că tu îl îmbogăţeai pe el etc.

Aşadar sunt nivele sau măsuri diferite în toate. Nu merge cu acelaşi procedeu oricînd şi cu oricine.
La unii or fi mergînd mângâierea şi dojana blândă, la alţii ameninţarea cu anatema ori de-a dreptul proorocirea unui viitor sumbru, la alţii o da rod încurajarea practicilor vecine cu magia etc.
Treburi de duhovnic, treburi intime ale relaţiilor între părinte şi copil, cărora nu li s-a găsit încă reţeta universală.

Unitatea unei credinţe nu se împiedică de diversitatea fenomenologică ci, dimpotrivă, îşi arată puterea trofică tocmai în aceasta.