Dumnezeu nu vrea sa avem familie?

[fallen]

Multumesc, dar nu vreau sa stau nici in casa parintilor, nici a bunicilor. Aici ma simt mai independenta decat acolo, am viata mea, am responsabilitati, nu sunt precum o pasare in colivie sau alt soi de animal de casa, care in schimbul banilor pe care-i aduce, primeste un pat si un blid cu mancare. Vreau sa muncesc si sa castig bani pt mine si familia si copiii mei, pentru o familie vie, de viitor, nu una moarta. Daca parintii sau bunicii s-au gandit ca ne-au facut ca sa avem grija de ei la batranete, probabil din pct lor de vedere s-au gandit bine, insa pt viitorul nostru, ca persoane, nu e o alternativa buna. Mai cunosc femei care nu s-au maritat, au ramas langa parinti, si cand acestia s-au dus, ele, batrane la randul lor s ramase singure, au cazut in depresie, nemaiavand alt scop in viata afara de ingrijirea parintilor. De fapt acelasi lucru se intampla si cu femeile care traiesc numai pt copiii lor, atunci cand acestia cresc si pleaca la casa lor. Deaceea nu trebuie nimeni sa traiasca pt altcineva, adica pt cineva anume, afara poate de Cristos, dar dc traiesti pt El, atunci tb sa traiesti si sa iubesti pe toata lumea deopotriva, fara discriminare, si putini suntem capabili de asta. ( iar cei care sunt, sunt huliti si discriminati de propriile familii, care i-ar vrea doar pt ei)
S-ar putea sa nu mai imi doresc atat de mult sa am proprii copii, pt ca din cate s-a exprimat dumnealui, ar vrea sa stea mai mult el cu copilul, si ar si pufea, el avand program flexibil pecand eu sunt consemnata la locul de munca, de dim pana seara, de luni pana vineri, si atunci copilul automat il va place, iubi si asculta mai mult pe el, si nu ar fi problemaca nu mava iubi si asculta pe mine, ci ca nu va iubi pe Cristos si oricat as incerca sa-l duc la biserica nu ma va asculta pe mine, daca nu-i va zice si taica-su acelasi lucru ( ba din contra, l-ar invataegoist )
Si apoi mai e un aspect: io pe omul asta nu-l percep ca pe ceva ce am ales, mi ll-am luat, ci pe ceva cu care m-am procopsit, un cal de dar, dar fata de care am o responsabilitate, nu-l mai pot lasade izbeliste. Nu ca nu s-ar descurca, dar vreau sa am eu o responsabilitate, sunt addicta de asta :-) ( atat servici, ca si familie, gospodarie). Cat am stat cu parintii, aproape 30 de ani, am incercat sa imi asum partial responsabilitatea acelei case, dar ma cam depasea, si nici nu era potrivit, nefiind familia si copiii mei.
Dar nu are rostsa mai continui ptca oricum nu ma inttelege nimeni. Voi se pare ca vedeti problema doar dintr-un pct de vedere unilateral' nu in ansamblu, adica toate aspectele vietii mele de pana acum. Credeti ca totul era perfect inante sa apar el, si de-atunci s-a stricat. Nu e deloc asa, viata mea era varza inainte, acum e mult mai bine. Nu mai e cale de intors, din pacate. Abia de-acum am ncput sa inteleg si sa imimdau seama ce vreau cu adevarat.

[Corinusha]

În prealabil postat de fallen

Aici ma simt mai independenta decat acolo, am viata mea, am responsabilitati, nu sunt precum o pasare in colivie sau alt soi de animal de casa, care in schimbul banilor pe care-i aduce, primeste un pat si un blid cu mancare.

Sorry, dar exact la fel e dependenta esti si aici, ca si cu ai tai.

In legatura cu casa...el am inteles ca acum are o garsoniera proprie...E locuinta, nu e chirie; incercti sa stati un an in chirie apoi sa vezi ce bine e... casa mai mare se poate cumpara cu timpul; noi stam in chirie; cautam o casa si o vom avea in viitorul, sper, apropiat.
Esti la fel de dependenta de "sotul" tau cum sunt eu de tigara. Cum zicea Iliana, ce ai scris in romane sunt mai degraba justificari pentru dependenta ta.
De ce te crezi asa proasta si totusi superioara celoralti?! Ai impresia ca singura nu te poti descurca, si totusi ii faci prosti pe altii pentru ca e descurca.

Vina nu e a celorlalti. Vina e a ta. TU esti singura care poate face ceva schimbari in bine in viata ta.
Sincer, decat cu un barbat ca al tau, mai bine as sta intr-un canal; nu prea vad rostul sa fi servitoarea, jucaria si sacul lui de box (nu neaparat fizic, dar psihic garantat);

[ioana5760]

În prealabil postat de fallen

S-ar putea sa nu mai imi doresc atat de mult sa am proprii copii, pt ca din cate s-a exprimat dumnealui, ar vrea sa stea mai mult el cu copilul, si ar si pufea, el avand program flexibil pecand eu sunt consemnata la locul de munca, de dim pana seara, de luni pana vineri, si atunci copilul automat il va place, iubi si asculta mai mult pe el, si nu ar fi problemaca nu mava iubi si asculta pe mine, ci ca nu va iubi pe Cristos si oricat as incerca sa-l duc la biserica nu ma va asculta pe mine, daca nu-i va zice si taica-su acelasi lucru ( ba din contra, l-ar invataegoist )

Hmm...discutabil. Nu e nici o garantie ca daca parintii merg la biserica automat si copii sa fie credinciosi. Si invers sunt vazut situatii. E alegerea lor.

În prealabil postat de fallen

Dar nu are rostsa mai continui ptca oricum nu ma inttelege nimeni. Voi se pare ca vedeti problema doar dintr-un pct de vedere unilateral' nu in ansamblu, adica toate aspectele vietii mele de pana acum. Credeti ca totul era perfect inante sa apar el, si de-atunci s-a stricat. Nu e deloc asa, viata mea era varza inainte, acum e mult mai bine. Nu mai e cale de intors, din pacate. Abia de-acum am ncput sa inteleg si sa imimdau seama ce vreau cu adevarat.

Noi incercam sa te intelegem in masura in care ne-ai spus tu. Bine-nteles inca tu sti toate profunzimile si motivele pentru care stai alaturi de el si nu te judecam pt ce alegi, ne-am dat doar cu parerea. Tu esti in masura sa hotarasti dupa cum simti.

[CristianR]

În prealabil postat de fallen

Dar nu are rostsa mai continui ptca oricum nu ma inttelege nimeni. Voi se pare ca vedeti problema doar dintr-un pct de vedere unilateral' nu in ansamblu, adica toate aspectele vietii mele de pana acum. Credeti ca totul era perfect inante sa apar el, si de-atunci s-a stricat. Nu e deloc asa, viata mea era varza inainte, acum e mult mai bine. Nu mai e cale de intors, din pacate. Abia de-acum am ncput sa inteleg si sa imimdau seama ce vreau cu adevarat.

Fallen, nu uita de cel mai important aspect al vieții tale, indiferent cât de multe sunt celelalte, știute și neștiute: relația ta cu Hristos. Asta este ceea ce trebuie să rezolvi neîntârziat. Faptul că nu te poți împărtăși de atâta vreme este foarte dureros, și asta nu înseamnă altceva decât că alegi despărțirea de El, chiar dacă Îi cauți ajutorul. Renunță la păcatul care te oprește de la împărtășanie!

Dacă vei avea acest curaj, cred că în viața ta va interveni o cotitură importantă, o ieșire dintr-o stare neroditoare, care te macină și îți omoară sufletul de multă vreme. Îți vei pune în acest fel și bărbatul în situația de a alege odată pentru totdeauna, dacă te vrea de soție sau nu. Poate și pentru el ar fi un gest benefic dacă ai pune piciorul în prag.

[Corinusha]

^sunt total in acord cu ce spune CristianR si subscriu.
Tu, fiind o crestina, da, cel mai important aspect ar fi relatia cu Dumnezeu, si e posibil ca o data ce repari acea relatie, vei vedea totul cu alti ochi si vrei dori sa repari si relatia cu tine insati (de acolo cred eu ca au inceput problemele) si vei gasi o solutie sa repari ce se poate repara si sa renunti la cei/cele care nu te lasa sa ai relatia pe care vrei sa o ai cu Dumnezeu.

[fallen]

Tocmai am fost la un pas de plecare, el a fost initial cel care a dat ultimatum. A zis ca nu d de acord sa duc copilul la biserica, iar eu am zis ca nu se poate. Va dati seama ca nu as mai putea merge nicieu fara el, m-ar intreba toata lumea, inclusiv preotul, de ce nu aduccopilul, as avea o responsabilitate in fata lui Dumnezeu, nu numai fata de proprii copii, ci si de eventualii fini (desi sa zicem ca acolo ai mai avea o scuza, ca nu poti trece peste voia parintilor biologici). Si nu as fi putut accepta asa ceva. M-am gandit atunci la Constantin Brancoveanu si fiii lui; si nu cred ca a fost un parinte iresponsabil, care nu isi iubea viata si copiii, dar cred ca stia din experienta generatiilor anterioare, ca daca ar fi cedat si s-ar fi lepadat de credinta lor, turcii i-ar fi tratat ca pe niste -scuzati-curve ( pana si-n filmul cu Mihai Viteazu era un personaj sluga-spion care trecea dintr-o tabara in alta dupa cum batea vantul, si romanii l-au primit cand a venit la ei, insa cand s-a intors la turci a zis pasa sa-i taie capul :-) ). Insa el nu m-a lasat sa plec si a promis ca accepta conditiile mele. Doar ca nu prea mai pot sa-l cred pecuvant, mi se pareca ma duce cu vorba si pana la urma va face tot cum vrea el. Si nu m-am inselat nici o clipa cand am crezut ca vrea sa-si ia casa doar pe numele lui, nu e nici un secret, o recunoaste si el. Si nu ar vrea sa ne casatorim decat daca o sa avem un copil, pt ca "asa face toata lumea", si botezul deasemeni o sa-l facem tot din acelasi considerent, pt ca el nu e de acord sa botezi copilul fara voia lui si sa-i inoculezi in cap o anume credinta, ci sa-i lasi libertateasa aleaga ( cum as putea eu sa mai merg vreodata la biserica si sa zicca am acasa un copil nebotezat???). Ma intreb daca acest issue ar putea fi un motiv legal de divort/ separare ? Imi va permite legea civila sa imi iau copilul de langa tata, pe considerentul ca nu e de acord cu practicarea unei anumite religii? Sau mi-l poate lua el mie peacest considerent? As fi curioasa ce spune legea. Al meu sustine ca legea acum da copilul parintelui carecastiga mai mult si i-ar oferi conditii mai bune, s din pacate asa e, am intalnit cazuri .

[ioana5760]

În prealabil postat de fallen

Tocmai am fost la un pas de plecare, el a fost initial cel care a dat ultimatum. A zis ca nu d de acord sa duc copilul la biserica, iar eu am zis ca nu se poate. Va dati seama ca nu as mai putea merge nicieu fara el, m-ar intreba toata lumea, inclusiv preotul, de ce nu aduccopilul, as avea o responsabilitate in fata lui Dumnezeu,

Si nu m-am inselat nici o clipa cand am crezut ca vrea sa-si ia casa doar pe numele lui, nu e nici un secret, o recunoaste si el. Si nu ar vrea sa ne casatorim decat daca o sa avem un copil, pt ca "asa face toata lumea", si botezul deasemeni o sa-l facem tot din acelasi considerent, pt ca el nu e de acord sa botezi copilul fara voia lui si sa-i inoculezi in cap o anume credinta, ci sa-i lasi libertateasa aleaga ( cum as putea eu sa mai merg vreodata la biserica si sa zicca am acasa un copil nebotezat???). Ma intreb daca acest issue ar putea fi un motiv legal de divort/ separare ? Imi va permite legea civila sa imi iau copilul de langa tata, pe considerentul ca nu e de acord cu practicarea unei anumite religii? Sau mi-l poate lua el mie peacest considerent? As fi curioasa ce spune legea. Al meu sustine ca legea acum da copilul parintelui carecastiga mai mult si i-ar oferi conditii mai bune, s din pacate asa e, am intalnit cazuri .

Nu te supara ca-ti spun dar nu e a buna deloc ce scri aici. E din ce in ce mai rau.
Vrei sa te casatoresti cu el dar pe copil nu il poti boteza crestineste (sau poate se va face pana la urma "ca asa face toata lumea") si nu-l poti duce la biserica? e inadmisibil. Dupa casatorie nici pe tine nu te va mai lasa! Va gasi diverse motive duminica dimineata sa faceti orice altceva "pt familie" decat sa mergi la biserica.
Dupa cum vorbeste el si cum pune problema despre orice detaliu parca e o AFACERE: legat de apartament, iti impune cu copii nenascuti inca ce sa faci, discutati despre un eventual divort la cine ramane copilul..... Astea nu sunt discutii constructive pentru a gasi solutii sa intemeiati o familie.
Nici nu te-ai casatorit cu el si ai atatea probleme importante. Pleci cu stangul. Ti se arata de la inceput ce te asteapa in viitor, iar daca chiar vei face pasul nu vei putea spune ca n-ai stiut si suferi.
Tipul asta nu-i de luat de sot. Nu merita sa te irosesti pt el, nu-i de tine. Asta este parerea mea, faci cum simti; zici ca nu te intelegem, poate, dar intelegem ca e greu sa te rupi de tot, nu poti renuntat la tot ce ai investit in el ca sentimente, iti este frica de singuratate...
Asculta ce iti spune mintea, nu inima.

[Iliana]

În prealabil postat de fallen

Tocmai am fost la un pas de plecare, el a fost initial cel care a dat ultimatum. A zis ca nu d de acord sa duc copilul la biserica, iar eu am zis ca nu se poate. Va dati seama ca nu as mai putea merge nicieu fara el, m-ar intreba toata lumea, inclusiv preotul, de ce nu aduccopilul, as avea o responsabilitate in fata lui Dumnezeu, nu numai fata de proprii copii, ci si de eventualii fini (desi sa zicem ca acolo ai mai avea o scuza, ca nu poti trece peste voia parintilor biologici). Si nu as fi putut accepta asa ceva. M-am gandit atunci la Constantin Brancoveanu si fiii lui; si nu cred ca a fost un parinte iresponsabil, care nu isi iubea viata si copiii, dar cred ca stia din experienta generatiilor anterioare, ca daca ar fi cedat si s-ar fi lepadat de credinta lor, turcii i-ar fi tratat ca pe niste -scuzati-curve ( pana si-n filmul cu Mihai Viteazu era un personaj sluga-spion care trecea dintr-o tabara in alta dupa cum batea vantul, si romanii l-au primit cand a venit la ei, insa cand s-a intors la turci a zis pasa sa-i taie capul :-) ). Insa el nu m-a lasat sa plec si a promis ca accepta conditiile mele. Doar ca nu prea mai pot sa-l cred pecuvant, mi se pareca ma duce cu vorba si pana la urma va face tot cum vrea el. Si nu m-am inselat nici o clipa cand am crezut ca vrea sa-si ia casa doar pe numele lui, nu e nici un secret, o recunoaste si el. Si nu ar vrea sa ne casatorim decat daca o sa avem un copil, pt ca "asa face toata lumea", si botezul deasemeni o sa-l facem tot din acelasi considerent, pt ca el nu e de acord sa botezi copilul fara voia lui si sa-i inoculezi in cap o anume credinta, ci sa-i lasi libertateasa aleaga ( cum as putea eu sa mai merg vreodata la biserica si sa zicca am acasa un copil nebotezat???). Ma intreb daca acest issue ar putea fi un motiv legal de divort/ separare ? Imi va permite legea civila sa imi iau copilul de langa tata, pe considerentul ca nu e de acord cu practicarea unei anumite religii? Sau mi-l poate lua el mie peacest considerent? As fi curioasa ce spune legea. Al meu sustine ca legea acum da copilul parintelui carecastiga mai mult si i-ar oferi conditii mai bune, s din pacate asa e, am intalnit cazuri .

Imi cer scuze, dar mai am o curiozitate: tot sustii sus si tare ca mergi la biserica. Intrebarea mea este: tu de ce mergi, de fapt, la biserica???
Cat despre discutiile in legatura cu copilul nenascut si pe care nu poti stii daca-l vei putea avea dupa ani de zile de anticonceptionale( banuiesc ca iei) nimic de comentat!sunt de-a dreptul ridicole! Iarta-ma ca-ti spun asa, direct!
Doamne ajuta!

[Iliana]

Ia-ti inima in dinti cum se spune si pleaca! Abia atunci o sa vezi cu adevarat daca te vrea sau nu! Dar nu te intoarce la el decat ca sotie, daca te vrea! Iar daca nu te cheama..
Dar tie ti-e frica ca nu te va chema inapoi, asta-i problema. Tu, de fapt, s-ar parea ca stii deja ca nu te va lua niciodata de sotie...daca nu te-a luat pana acum, e destul de clar!
Atunci nu poti decat sa accepti in continuare aceasta situatie si sa-ti iei gandul de tot de la familie, copil, Dumnezeu...
Ramane doar el: "sotul tau"! S-ar parea ca ai ales!
Dumnezeu sa te ajute sa vezi realitatea si sa iesi din aceasta relatie paguboasa!

[fallen]

Nu mi-e frica ca nu vine, mi-e frica ca vine :). Am mai zis doar ca am vrut sa plec si nu m-a lasat. Aincercat pana-n ultima clipa sa ma convinga ca el are dreptate si eu nu am, iar cand a vazut ca nu cedez, a cedat el. Dar ma tem ca ar putea fi o strategie, ca va gasi alta cale sa isi atinga scopurile. Intr-adevar el vede totul ca pe o afacere, dar absolut totul. Insa mi se pare normal sa stabilim dinainte ce va fi in caz de divort, sa avem un backup plan. Chiar sunt curioasa daca instanta i-ar da lui copilul pe motiv ca castiga mai mult (si poate ar zice si ca io-s nebuna, fanatica religios etc). Din pacate sunt multi ca el, care vad in orice o afacere, si care m-ar considera idioata. Insa tot din pacate, si mintea si inima imi spun ca n-am unde sa ma duc. Peste tot as fi printre dusmani necunoscuti (ai mei nu sunt dusmani, dar nici nu ma pot proteja de alti dusmani dinafara), aici macar imi cunosc dusmanul.