Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Tu de fapt nu pari sa nu ai grija asta, dupa generozitatea cu care dai sfaturi.
Am inteles, ii sfatuiesti sa o aiba altii..

Nu crezi ca ai o problema transformand totul in cazuri particulare? este si aceasta o forma de extremism.

Tu de fapt pari sa te fi inrait dupa generozitatea cu care sesizi greseli la toata lumea. spun asta parafrazandu-ti atitudinea.

ps. gica contra la toti si toate. nu conteaza ce spune gica contra, totul este sa fie contra tuturor.

[fallen]

Problema este, intr-adevar, cand primim sfaturi si recomandari din mai multe parti, de care sa tinem cont si in ce masura sa le lasam sa ne influenteze? Un argument al sotului ( partenerului) uzual este acela ca nu ar trebui niciodata sa lasam pe altii dinafara cuplului sa ne influenteze, ci increderea maxima sa o avem fata de propriul partener/a. Dar ce ne facem atunci cand ace(a)sta ne dezamageste sau chiar ne insala? Cand isi schimba parerile de la o zi la alta? De exemplu mie duhovnicul mi-a zi ca are impresia ca ma duce cu vorba; impresie pe care o am si eu din pacate, chiar daca ma simt vinovata ca nu il mai cred. Si cand am vrut sa merg la psiholog nu a inteles cum pot avea incredere mai multa intr-un strain decat in el, care ma iubeste si-mi vrea binele mai mult decat oricine. Din pacate insa probabil nu stie, nu-si da nici el seama ce e maibine pt mine si ce ma face fericita, si poate nici eu nu-mi dau seama cu exactitate:-). Acum toti zicem ca vrem un sot, o familie. Insa tmpul ne demonstreaza ca nu orice sot am avea ne poate face si fericiti/e :-) . Adica nu e o axioma, daca avem sot/ie, copii, casa si salariu, inseamna ca-i musai, nu avem voie sa fim nefericiti sau nemultumiti, ca trebuie sa ne impunem sa fim asa, doar pt ca noi avem si altii n-au. Iar chestia asta ca daca tu nu stii si eu stiu ( ce-ti trebuie tie) sa-mi fie cu iertare, imi pare putin abuziva. Insa cand ai o sotie care nu e fericita cu tine, tu ii sugerezi ca ar trebui sa fie din cutare n motive, si ea tot nu e, apoi se duce la preot si/sau la psiholog si vine cu niste idei care sustine ca daca le-ar pune n practica, a fi mai fericita, iti poate crea ndoieli cum ca ideile i-ar apartine si nu ca i-a fi fost inoculat de terte persoane ( stiind-o ca e o persoana influentabila).

[fallen]

http://www.formula-as.ro/2014/1119/l...dreptate-17769

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu crezi ca ai o problema transformand totul in cazuri particulare? este si aceasta o forma de extremism.

Pentru ca, daca nu te-ai prins, este un caz particular cazul de fatza.

ps. gica contra la toti si toate. nu conteaza ce spune gica contra, totul este sa fie contra tuturor.

Am o opinie si pot sa o sustin, spre deosebire de tine, fara sa fac apel la caracterizari.

[fallen]

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...n-alt-duhovnic

[the_girl_from_lourdes]

Ce parere aveti despre psihologii, chiar crestini practicanti, care ofera terapie de imbunatatire a relatiilor homosexuale unui cuplu de homosexuali/lesbiene? Crestineste vorbind, practicarea homosexualitatii este un pacat foarte grav si greu osandit de Parintii Bisericii. Si deci un psiholog care-si foloseste cunostintele de psihologie pentru a invata pe pacientul sau sa traiasca in pacat/relatii homosexuale cu cineva nu prea e un lucru bineplacut lui D-zeu, nu? Si totusi daca psihologul crestin-ortodox nu face asta se face vinovat de discriminare impotriva cuiva pe motiv de orientare sexuala, conform legilor statului secular. In acest caz ce credeti ca ar trebui sa faca psihologul respectiv, sa renunte la profesie sau nu? Sau ce spuneti de un chirurg care face operatii de schimbare de sex, pentru a nu fi dat in judecata pentru discriminare la adresa cuiva pe baza identitatii sexuale, chiar daca nu e de acord moral vorbind cu aceste proceduri imorale medicale? Desigur schilodirea astfel a propriului trup pentru a parea ceva ce nu esti este un mare pacat din punct de vedere crestin, nu?

[DragosP]

Nu există "discriminare", în sensul zis de tine, din motive legate de credință. Și chiar de ar fi, găsește psihologul creștin o cale de a le refuza consilierea.

[Mihailc]

Un psihoterapeut iscusit (şi credincios) nu va refuza niciodată o oportunitate atât de bună de a pune în ordine firească relaţiile între persoanele de acelaşi sex, simultan cu problematizarea posibilităţii reale de a exista un "cuplu" între acestea. Deşi reuşita unei terapii cu obiectivele schiţate mai sus este mai degrabă rară, nimic nu-l împiedică să încerce. Refuzul categoric de a discuta cu homosexualii nu e nici pe departe un gest creştinesc, aşa cum pare la prima vedere. Dacă până la Judecată până şi Dumnezeu încearcă să iniţieze, pe căi tainice, un dialog cu orice păcătos, nu văd de ce creştinii ar trebui să fie mai severi decât Însuşi Domnul. Terapia de cuplu nu urmăreşte întotdeauna consolidarea, cu orice preţ, a relaţiilor dintre parteneri, nu puţine sunt cazurile în care conduce la conştientizarea diferenţelor ireductibile şi a factorilor care fac imposibilă o legătură stabilă din punct de vedere psihologic.

Nu cred că există nicio lege care să oblige un medic să facă operaţii pentru schimbarea sexului. Cei care se supun unor asemenea intervenţii sunt clienţii benevoli , nu pacienţi a căror viaţă poate fi pusă în pericol de refuzul intervenţiei chirurgicale. Un medic creştin se va axa pe ramura reparatorie a chirurgiei estetice dacă doreşte să rămână în această nişă. E simplu. Cunosc ginecologi care refuză să facă avorturi la cerere şi nu au probleme în afară de faptul că pierd mulţi bani şi că sunt consideraţi de ceilalţi ginecologi "fraieri" şi "fanatici".

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Un psihoterapeut iscusit (şi credincios) nu va refuza niciodată o oportunitate atât de bună de a pune în ordine firească relaţiile între persoanele de acelaşi sex, simultan cu problematizarea posibilităţii reale de a exista un "cuplu" între acestea. Deşi reuşita unei terapii cu obiectivele schiţate mai sus este mai degrabă rară, nimic nu-l împiedică să încerce. Refuzul categoric de a discuta cu homosexualii nu e nici pe departe un gest creştinesc, aşa cum pare la prima vedere. Dacă până la Judecată până şi Dumnezeu încearcă să iniţieze, pe căi tainice, un dialog cu orice păcătos, nu văd de ce creştinii ar trebui să fie mai severi decât Însuşi Domnul. Terapia de cuplu nu urmăreşte întotdeauna consolidarea, cu orice preţ, a relaţiilor dintre parteneri, nu puţine sunt cazurile în care conduce la conştientizarea diferenţelor ireductibile şi a factorilor care fac imposibilă o legătură stabilă din punct de vedere psihologic.

Nu cred că există nicio lege care să oblige un medic să facă operaţii pentru schimbarea sexului. Cei care se supun unor asemenea intervenţii sunt clienţii benevoli , nu pacienţi a căror viaţă poate fi pusă în pericol de refuzul intervenţiei chirurgicale. Un medic creştin se va axa pe ramura reparatorie a chirurgiei estetice dacă doreşte să rămână în această nişă. E simplu. Cunosc ginecologi care refuză să facă avorturi la cerere şi nu au probleme în afară de faptul că pierd mulţi bani şi că sunt consideraţi de ceilalţi ginecologi "fraieri" şi "fanatici".

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.
Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Psihoterapeuţii au un drept care e totodată şi o obligaţie profesională de bază: îşi aleg clienţii, nu lucrează cu oricine şi oricînd şi în orice condiţii. Dincolo de aşteptările lumii, care îşi găseşte mereu motive să ceară şi să impună după bunul plac, psihoterapeutul profesionist ştie şi poate face un gest elementar: să refuze. Acesta este obligatoriu pentru un terapeut bun.

Tocmai pentru că nu lucrează cu oricine şi oricum, pentru că nu îşi face treaba în orice condiţii, terapeutul face deosebirea dintre zugrav şi artist. Dintre diletant şi maestru.
Dacă poate!

Ehehei, maestre, asa era pe vremuri si medicul. Pana cand medicina de la "profesie liberala" cum era pe vremuri, a ajuns ceea ce se cheama, in nouvorba, o "profesie reglementata". Aparitia "Colegiului Medicilor", la putini ani de la Lovilutia din Decembrie, a fost primul pas al alunecarii: ungerea funiei cu sapun. De atunci, latul se tot strange. La farmacisti, s-a strans de tot: este deja obligatoriu sa aiba anticonceptionale in vanzare. Nu fi visator, sa nu crezi ca veti scapa. Peste numai cativa ani ai sa auzi si ai sa vezi asa de multe, incat ai sa cauti sa obtii pensia anticipata si ai sa te intrebi daca nu e mai bine zugrav decat artist...Ai sa-ti aduci aminte, coane, de vorbulita mea!