Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe

[Corinusha]

^aici e tot o problema a noastra, personla oarecum.

Nu ne obliga nimeni sa ne implinim profesional inainte sa ne casatorim, nu ne obliga nimeni sa ne casatorim dupa 25-30 de ani (poate parintii, dar parintii oricum ii dau seama la un moment dat ca alegerea copilului de a se casatori inainte de 25-30 de ani nu e absurda).

In plus, daca toti am ajunge sa ne implinim profesional (in ziua de azi sta insemnand si un salar peste medie), atunci tara ramane fara meseriasi, fara lucratori in comert, fara croitori si asa mai eparte, ceea ce nu mi se pare deloc benefic pentru o societate. Intr-o societate nu pot fi toti mri sefi si mnageri; e nevoie si de meseriile spcificate mai sus; altfel, nu mi exista echilibru.
Cred ca totul vine din lacomia fiecaruia; ne lcomim la multi bni, la o viata fara griji (cel putin materiale); nu toti vor fce eea ce au invatat la felul in care in ziua de azi oricine poate face o facultate.

Daca ar fi fost dupa mintea tatalui meu, pana la 30 de ani io nu ma casatoream, iar daca era dupa capul meu, o faceam de la 18 deja, dar ca sa nu fie probleme, am lasat-o pentru varsta de 23, dupa ce am terminat facultatea, facultate din care mai mult decat voluntariat nu cred ca voi face curand. Si sunt implinita, chiar si cu un job oarecare, atata timp cat ne descurcam. Sotul a pornit de jos, nu are facuta nici facultatea, a inceput sa lucreze de la 14 ani, iar de la 19 lucreaza in acelasi loc, iar cu timpul a tot avansat in grad; acum se pregateste sa devina maistu, ceea ce e treapta superioara pentru pregatirea lui. Dar e bine, nu ne putem plange nici ca nu avem bani, dar nu ne putem plange nici ca nu avem timp unul pentru celalalt sau ca nu avem timp de casa si familie. Eu personal as putea-o duce asa tot restul vietii. Singura dorinta care o mai avem acum, pentru viitorul apropiat sau foarte apropiat e sa ne gasim o casuta pe langa oras si sa ne marim familia.

[AlbertX]

În prealabil postat de Corinusha

Daca ar fi fost dupa mintea tatalui meu, pana la 30 de ani io nu ma casatoream, iar daca era dupa capul meu, o faceam de la 18 deja, dar ca sa nu fie probleme, am lasat-o pentru varsta de 23, dupa ce am terminat facultatea

Corinusha, daca ar fi fost dupa invatatura straveche, la 12-14 ani trebuia sa fii logodita iar 16-18 ani trebuia sa fii deja casatorita cu actualul tau sot. Dar tu, ca majoritatea "crestinilor" din lume, ai considerat cum era si normal, ca facultatea e mai importanta decat casatoria la o varsta frageda asa cum se facea in trecut. Cine si cati mergeau la facultate acum 2000 de ani ?

Orice om normal gandeste ca tine in zilele noastre, iar acest mod de gandire este interpretat de unii gresit ca fiind impotriva invataturilor ortodoxe, deoarece ei judeca pacatul desfranarii fara sa tina cont de vremurile la care ne raportam. Pacatul desfranarii nu poate fi interpretat abstract si cu atat mai putin nu trebuie insinuat ca motiv sau cauza pentru cei care gandesc altfel.

Cei care o tin langa ca ce ai facut tu este un "pacat", sa-si logodeasca ei copiii la 12-14 ani si sa-i casatoreasca la 16-18 ani daca sustin ca ei cu adevarat sunt niste sustinatori ai Traditiei crestine. Observi cat de penibil suna,... dar ei sigur nu-si dau seama.

Sa nu mai spunem ca cei care se considera aparatorii "Traditiei" nu cred ca Pamantul ar avea doar 7522 de ani si ca Universul si tot ce exista a fost facut de Dumnezeu in cele 6 zile (de 24 ore) ale Facerii ... dar ne dau tot felul de sfaturi ... "ortodoxe".

P.S.
Cei care nu cred ca pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe este ca suntem in anul 7522 de la Facerea Lumii, sa mearga la Manastirea Radu Voda din Bucuresti - http://www.manastirearaduvoda.ro/ - si sa vada ce este scris pe noua cruce ridicata de curand langa biserica. Se vor convinge cu usurinta dupa ce vor citi in ce an suntem (7522) ... si vor termina definitiv cu cleveteala.

[AlbertX]

Andreea Esca scrie în cartea sa, „Ce-am făcut când am tăcut", că și-a pierdut virginitatea în liceu. Cu un băiat care era îndrăgostit de ea înainte de a se întâmpla.

„Primul iubit nu se uită niciodată. Nu se poate să nu fi auzit asta măcar o dată. Amintirile mele mă leagă însă foarte strâns şi de al doilea. Întâi de toate, să cădem de acord că vorbim despre acelaşi lucru: primul – adică primul cu care facem dragoste. (...) Sunt destule femei care trăiesc până la sfârşit alături de cel care a fost primul bărbat din viaţa lor şi care nici nu s-au gândit vreodată să cunoască altul. Cred într-adevăr că prima dată trebuie să facem dragoste cu cineva despre care gândim că este alesul pentru totdeauna. Atât de mult să îl iubim. (...) Eu, de exemplu, aveam obsesia asta cu «Merită»? Îmi amintesc că eram îndrăgostită în adolescenţă de un bărbat care mi-a spus într-o zi, nu după mult timp de când ieşeam împreună, că nu se poate să mai fim prieteni dacă nu mă culc cu el.

Mă iubeşte prea mult şi nu mai rezistă să fim despărţiţi de acest impediment.. Ei bine, cu toate că eram topită după el, am considerat că nu merită să fie primul, doar pentru că mi s-a părut anormal să nu mă poată iubi fără actul sexual. Eu credeam că dragostea este mai presus de aşa ceva şi l-am părăsit. «Primul» a devenit astfel prietenul meu din liceu, care m-a iubit ani la rând înante să fim iubiţi în sens fizic şi nu am regretat niciodată decizia. Deşi cel care n-a mai ajuns să fie «primul» mi-a dovedit în timp că era într-adevăr foarte îndrăgostit de mine, că era de o calitate umană rară şi un foarte bun prieten.

De ce vă spuneam însă la începutul poveştii că amintirile mă leagă foarte strâns de al doilea? Pentru că după ce treci de faza «primului» şi începi să compari şi să alegi, îţi dai seama că poţi cunoaşte oameni intersanţi, care să te iubească la fel de mult sau chiar mai mult decât «primul», cu care te poţi înţelege mai bine, aşa încât «primul» va rămâne mai ales amintirea plăcută a unei vârste minunate. (...) Cred că pentru a fi fericit trebuie să ai mereu puterea de a o lua de la zero. Să te îndrăgosteşti de fiecare dată fără frică. Să te laşi curtată, admirată, iubită, plânsă, detestată.

Ăsta e jocul fascinant al dragostei care te face să te simţi vie. Mă gândesc că multe dintre deciziile unei fete ţin şi de educaţia primită acasă. Dacă părinţii o să-ţi repete că primul trebuie să fie şi ultimul, până la urmă aşa o să crezi şi tu. Nu vreau să condamn această idee. Numai că mama mi-a zis că nu primul contează, ci ULTIMUL. Şi de aici putem reîncepe discuţia, fiindcă, în cazul meu, ultimul a fost... primul: primul francez pe care l-am cunoscut", scrie Andreea Esca. - http://www.dcnews.ro/andreea-esca-a-....AeUegrJF.dpuf

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlbertX

Orice om normal gandeste ca tine in zilele noastre, iar acest mod de gandire este interpretat de unii gresit ca fiind impotriva invataturilor ortodoxe, deoarece ei judeca pacatul desfranarii fara sa tina cont de vremurile la care ne raportam.

(...)
P.S.
Cei care nu cred ca pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe este ca suntem in anul 7522 de la Facerea Lumii, sa mearga la Manastirea Radu Voda din Bucuresti - http://www.manastirearaduvoda.ro/ - si sa vada ce este scris pe noua cruce ridicata de curand langa biserica. Se vor convinge cu usurinta dupa ce vor citi in ce an suntem (7522) ... si vor termina definitiv cu cleveteala.

Eu ma tem ca dv confundati morala cu astronomia si ca va documentati asupra pozitiei oficiale a Bisericii ortodoxe dupa crucile de langa manastirea Radu-Voda.

[AlbertX]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu ma tem ca dv confundati morala cu astronomia si ca va documentati asupra pozitiei oficiale a Bisericii ortodoxe dupa crucile de langa manastirea Radu-Voda.

Sa inteleg ca una scrie pe crucea de la Radu-Voda si ca alta este credinta Bisericii Ortodoxe ?

Anul 7522 de la Facerea Lumii nu tine de morala, de astronomie in schimb cred ca tine ... nu prea stapaniti subiectul ?

Din pacate nu a fost ridicata de catolici acea cruce ... sau din fericire.
De curiozitate, ati fost acolo sa vedeti ce scrie pe acea cruce ? Si daca nu ati fost, de ce va dati cu parerea ?

Va ca plac sofismele,... va inteleg.

[gpalama]

In societatea de astazi vezi 2 abordari foarte bine conturate asupra abordarii sexualitatii:

1. Abandonarea omului in placerea sexualitatii si exagerarea placerii si a manifestarilor sexuale

Omul are o functie sexuala, care este importanta, si are voie sa se manifeste cum doreste el si oricand.
Sexualitatea aduce si placere trupeasca.
Omului i se propune ca oricand doreste si trupul sau simte, sa se poata abandona si cufunda in aceasta placere sexuala. Orice placere sexuala este permisa.
Trupul nu trebuie controlat in nici un fel, iar sexualitatea trebuie controlata.

Sexualitatea este vazuta doar prin prisma "placerii continue" la nivel psihic si fizic care se obtine prin actul sexual.
Sexualitate = placere la cote imense.
Asta este viziunea de astazi.

Marea problema a acestei abordari este urmatoarea:
- sexualitatea este o functie a organismului de care nu trebuie sa abuzezi
- sexualitatea are consecinte MAJORE in corpul uman
- sexualitatea are un impact social major asupra individului
- sexualitatea deviata este identica cu un drog

2. Sexualitatea in viziunea ortodoxa

Poate nu exprim intru totul viziunea ortodoxa insa voi incerca putin.
Se recunoaste in mod clar ca trupul uman are o functie sexuala si nevoi sexuale.
Sexualitatea insa trebuie facuta in contextul unei familii, in care 2 parteneri uniti ca destin si scop in viata se unesc si trupeste iar placerea trupeasca este consumata si vine si ca urmare a unei relatii si iubiri si apropieri intre cei 2 parteneri.
Sexualitatea ortodoxa insa exclude complet practicile sexuale deviante care duc sexualitatea intr-un joc al placerii: auto-erotismul, adulter... etc,

Apostolul Pavel zice clar: pentru ca nevoia trupului, si functia sexuala sa nu duca pe nimeni in relatii sexuale care sa-l omoare, sa se casatoreasca si sa consume aceasta functie in casatorie.

Si placerea care vine din consumarea actului sexual trebuie cantarita si gandita.
La fel cum vinul este o realitatea a bucuriei si a manifestarii, dar betia este condamnata, la fel si sexualitatea este un lucru normal, atunci cand este in limite normale, iar excesul si consumarea ei in forme gresite nu este permisa.


Biruirea desfranarii

Atunci cand omul este asaltat din toate partile de sexualitate, de nuditate, de o logica omeneasca complet gresita si erotizata mai poti sa biruiesti desfranarea ??????????

Biruirea desfranarii trebuie sa inceapa de la

1. Constientizarea functiei sexuale proprii, a reactiei organismului la stimuli externi.
Fara o constientizare ca de fapt fiecare dintre noi reactioneaza mai mult sau mai putin la stimulii sexuali nimeni nu va face nimic.

2. Pazire maxima de stimulii externi.
Nu degeaba au zis sfintii pustiei: toate patimile au leacul lor dar desfranarea nu are, iar cand vine ispita desfranarii trebuie sa fugi.

Pentru barbati si pentru femei ar trebui sa fie cam aceleasi reguli minime de pazire:
- nu te intinzi la vorba cu nimeni strain pana te trrezesti cu el in pat
- nu te apuci si faci glume aiurea cu oricine
- nu te apropii fizic de nimeni prea tare
- nu te uiti la toate prostiile care apar in fata ta
- o atitudine rece fata de cei de sexul opus, daca esti casatorit/a, te poate ajuta.

Si mai mult decat toate este sa stai aproape de Biserica, in buna randuiala si cu rugaciune.
Dar si aici, asa cum Dumnezeu a ingaduit sa vina ispita trupeasca atat de mare peste Sfanta Iustina asa poate sa vina si peste noi.

[AlbertX]

Unde le-a dat Hristos preotilor puterea sa judece oamenii?

Iisus le-a dat preotilor puterea sa judece pacatele oamenilor.

Sf. Ioan Gură de Aur scria:

"Preotii au primit o putere pe care Dumnezeu nu a dat-o nici îngerilor nici arhanghelilor. Li s-a spus: 'tot ce veti tine legat pe pământ, va fi legat si în cer, tot ce veti dezlega, dezlegat va fi'. Domnitorii au, într-adevăr, puterea să lege, însă ei pot lega doar trupurile. Preotii însă pot tine legate si sufletele în cer si pe pământ …"

Iisus si-a instruit Biserica să se supună autoritătii date de El liderilor apostolici, preotilor si episcopilor care le-au urmat.
"Vă spun că tot ceea ce veti lega pe pământ să fie legat si în ceruri si tot ceea ce veti dezlega pe pământ să fie dezlegat si în ceruri" (Matei 18.18).

Iisus se referea la faptul că a dat o reală autoritate duhovnicească ierarhiei bisericesti, reprezentată la acel timp de Discipoli.
"Si apoi Iisus le-a vorbit din nou: 'Pace vouă! Precum Tatăl M-a trimis pe Mine, asa vă trimit si Eu pe voi … Dacă veti ierta păcatele orisicui, iertate vor fi, dacă le veti tine, tinute vor fi'." (Ioan 20.21-23)

Extras din Rânduiala în Biserică - http://www.ortho-logia.com/Romanian/.../DA-A-14-2.htm

[AlbertX]

În prealabil postat de gpalama

Si placerea care vine din consumarea actului sexual trebuie cantarita si gandita.
La fel cum vinul este o realitatea a bucuriei si a manifestarii, dar betia este condamnata, la fel si sexualitatea este un lucru normal, atunci cand este in limite normale, iar excesul si consumarea ei in forme gresite nu este permisa.

gpalama, referitor la problema sexualitatii sunt total de acord cu afirmatiile Dvs.

Desfraul este orisice, curvia este altceva. Un casatorit poate desfrana mai mult decat un curvar, care s-a impreunat odata cu o curva, si dupa aia poate s-a infranat. Iar un casatorit, cum zicea cineva unuia: nu crezi ca te poti imbata din vinul din propriul tau butoi? Ei, asa si asta …

asa spunea pr. Rafail Noica - http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...c-cuvantul-to/

Sa nu uitam, Desfraul este orisice, curvia este altceva ! Desfranarea nu trebuie redusa doar la relatiile sexuale dintre parteneri,
si mancatul prea mult, vorbitul prea mult si multe altele in exces si placute corpului, ... tot desfranare sunt.

Cand desfranarea este redusa doar la curvie, acesta este doar un mod superficial de abordare al acestei probleme complexe.