Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe

[Corinusha]

Esenta conteaza.
In fine, oricum sunt destule polemici in legatura cu religiile la topicul dedicat special acestora, asa ca nu mai continui cu asta.

Cati drept credinciosi sunt care au patit-o? Chiar si care vrand-nevrand au divortat. Un om, chiar si daca e credincios isi poate schimba credinciosia in necredinciosie. Inversa e valabila. De obicei cand se intampla asa, se intampla din anumite cauze, depine doar daca omul e puternic au nu. Asa ca, un om credincios se poate transforma intrunul necredincios, si asa se poate ajunge sa divorteze de sot/sotie, chiar daca inainte nu concepea asa ceva; Si crestinul care ramane are sanse sa devina necredincios, sau se ramana credincios si sa-si zica ca "Asa a vrut Dumnezeu."
Toate-s cu cantec. Cum ziceam, nu exista doar alb si doar negru in nimic. Exista si nuante de gri, multe nuante de gri.
Si in legatura cu regretele, orice s-ar intampla nu o sa regret lucruri care le-am facut, fie bune, fie rele; alea m-au ajutat poate sa vad viata altfel, poate sa schimb ceva ce trebuia schimbat, poate sa imi dau seama de anumite lucruri, sa cresc, sa ma maturizez, sa invat. Nu doar din lucruri bune si din exemple de oameni si sfinti am invatat sa ma descurc si sa fiu cine sunt; am invatat din proprile greseli si pacate marea mjoritatea a lucrurilor; majoritatea lectiilor de viata din greseli le-am invatat, nu din lucruri facute corect.

Daca as face cum zici tu, as ajunge sa am o viata plina de regrete si sa regret in continuare tot ce nu fac bine. Nu, mersi. Prefer sa invat din ele decat sa le regret. Si de ce ai regreta ceva ce ai facut din care ai invatat ceva bun?!

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Esenta conteaza.
In fine, oricum sunt destule polemici in legatura cu religiile la topicul dedicat special acestora, asa ca nu mai continui cu asta.

Nici nu ai cu ce, asta e problema.

Cati drept credinciosi sunt care au patit-o? Chiar si care vrand-nevrand au divortat.

Cazuri?
Raportate la cei care nu au o credinta sau o au la modul superficial, ca tine?

Un om, chiar si daca e credincios isi poate schimba credinciosia in necredinciosie. Inversa e valabila.

Daca sunt credinciosi ca tine, da..
Ca maine ai sa ne spui povesti cu fenshui, budha si alele..
Ca aia de ce n-ar fi o credinta valida? Ca si alea au mii de ani, poate mai mult decat crestinismul, etc.
Doar nu ai sa crezi intr-un Dumnezeu care mii de ani (pana la Hristos) a lasat ca toti oameniii sa ajunga in Iad.

De obicei cand se intampla asa, se intampla din anumite cauze, depine doar daca omul e puternic au nu.

NU, depinde daca are o credinta autentica sau nu.

Asa ca, un om credincios se poate transforma intrunul necredincios, si asa se poate ajunge sa divorteze de sot/sotie, chiar daca inainte nu concepea asa ceva;

"Asa ca" poti spune doar cand ai demonstrat ceva.
Ori tu ai facut niste afirmatii extrem de generice, care o analiza atenta demonstreaza si o gandire superficiala.

Si crestinul care ramane are sanse sa devina necredincios, sau se ramana credincios si sa-si zica ca "Asa a vrut Dumnezeu."

E drept ca a fi credincios e darul lui Dumnezeu. Dar nu si fara participarea omului.
Ori tu, nu-ti doresti decat sa ai o participare extrem de superficiala in chestia asta.

Toate-s cu cantec. Cum ziceam, nu exista doar alb si doar negru in nimic. Exista si nuante de gri, multe nuante de gri.

Poti sa canti mult si bine, problema e ca tu canti fals.

Si in legatura cu regretele, orice s-ar intampla nu o sa regret lucruri care le-am facut, fie bune, fie rele; alea m-au ajutat poate sa vad viata altfel, poate sa schimb ceva ce trebuia schimbat, poate sa imi dau seama de anumite lucruri, sa cresc, sa ma maturizez, sa invat.
Nu doar din lucruri bune si din exemple de oameni si sfinti am invatat sa ma descurc si sa fiu cine sunt; am invatat din proprile greseli si pacate marea mjoritatea a lucrurilor; majoritatea lectiilor de viata din greseli le-am invatat, nu din lucruri facute corect.

Nu ai cum sa regreti ceva cand sistemul tau morale e ca la un ateu, un fel de creanga in vant, dupa cum bate vantul, asa se indoaie.
Se pare ca ai oricum pregatita o scuza pentru orice prostie trecuta si viitoare, asa ca cele trecute de ce sa le regreti, de cele viitoare de ce sa te feresti?

De ex. ai avea ceva de invatat si dintr-o relatie extraconjugala, nu-i asa?
Daca sotul nu afla niciodata, ce te-ar opri?
Ai putea sa te descoperi, sa te cunosti mai bine, sa inveti "tehnici" noi, etc.
Nu?

Daca as face cum zici tu, as ajunge sa am o viata plina de regrete si sa regret in continuare tot ce nu fac bine.

Din momentul in care ajungi sa le faci bine, n-ai de ce sa le mai regreti.
Dar din moment ce continui sa faci prostii, ai doua solutii, sa regreti si sa schimbi sau sa le faci si sa nu-ti para rau.
Tu se pare ca ai ales-o pe a doua.

Alegere proasta, dar probabil e nevoie de o catastrofa majora ca sa-ti dai seama.
De povestea cu cele 3 chei ale lui Dumnezeu ai auzit?

Nu, mersi. Prefer sa invat din ele decat sa le regret. Si de ce ai regreta ceva ce ai facut din care ai invatat ceva bun?!

Pentru ca nu inveti niciodata cu adevarat din greselile tale daca nu le regreti sincer.
E ca si cand ai spune, "daca mi-a placut bucata asta de carne, de ce n-as mai manca"?
Sigur, "stiu" ca e carne procesata, e plina de E-uri, intr-o zi m-ar putea ucide, dar uite altii maninca si n-au nimic, pe mine nici macar nu m-a durut burta, eu de ce n-as mai manca? Doar mi-a placut. Per total a fost o experienta pozitiva.
Si te trezesti intr-o zi bolnava de cancer. Si ca om "credincios" spui: "Asa a vrut Dumnezeu". Dar nu vrei sa vezi alegerile tale proaste poate nici atunci.

[Corinusha]

In concluzie, sa ma fac un robotel simpatic care sa se fereasca mereu de greseli, sa traiasca fad, fara nici un sens. Si nu incerca sa imi zici ca sensul vietii e mantuirea sau chestiuni de genul, ca pentru mine nu functioneaza. Un robotel care sa faca totul bine, sa se apropie de perfectiune (aia care nu exista), sa traiasca doar asa; sa nu se bucure e succese (doar aia e mandrie, nu?), sa nu se supere de necazuri, sa fie fara nici o vlaga.
Momentan sunt om de rand, nu calugarita. Traiesc in lume, nu traiesc izolata de lume; daca as vrea cu adevarat sa ma apropiu de sfintenie fara sa fiu ispitita de lumea din jur, as merge la manastrire sau m-as muta pe un varf de munte, singura.

La fel de fals ca mine canti si tu, pot zice. Doar pentru ca (,) cant alt gen de muzica, nu ineamna ca acela nu exista, sau ca e cantat fals.

Sistemul de valori moral al unui poate fi exact identic cu al unui crestin, doar ca difera motivul pentru care acel ateu si acel crestin au acele valori morale. Un ateu e asa pentru ca asa crde el de cuviinta ca trebuie sa fie, asa e de bun simt, astfel incat nimeni sa nu aibe de suferit si toata lumea sa fie multumita, iar crestinul e asa pentru ca asa a dat Dumnezeu Legea. Cred ca amandoi sunt castigati si amandoi sunt buni, doar ca din motive diferite. Si numi zice ca nu sunt crestini care au un set de valori morale bune doar pentru ca "asa scrie in Biblie si asa zice la Biserica".
La fel cum un ateu poate avea si valori gresite, tot asa poate avea si un crestin. Doar ca poate crestinul regreta acele rele doar pentru a merge in Rai; doar pentru recompensa. Ateul macar daca la regreta, o face pentru ca si-a dat seama singur ca e bine sa regrete si sa se schimbe, iar daca nu le regreta, o face pentru ca simte ca nu trebuie sa regrete.

Ateul nu asteapta recompensa si nici nu-i e frica de pedeapsa vesnica, in schimb crestinul da; cand s-au dat cele zece porunci nu prea imi pot imagina cum altfel puteau fi tinuti oamenii in frau...

Ar trebui sa nemutam la sectiunea secte si culte, ca aici degeaba vorbim despre asta; subiectul topicului e cu totul altul.

Ah, poate as avea ce invata dintr-o reatie extraconjugala, dar nu ma obliga nimeni sa o am. Daca eu nu vreau sa am relatii ectraconjugale, atunci nu am. Simplu. Si iau decizia nu pentru ca mi-e frica de Iad, ci pentru ca pretuiesc familia, imi iubesc sotul si mai ales, il respect. Doar pentr ca (,) credinta mi-e superficiala spre deloc nu inseamna ca nu am valori morale.

Ba inveti din greseli si daca nu le regreti, cu conditia sa nu le mai REPETI.

[AlbertX]

Iisus le-a dat doar preotilor posibilitatea sa judece si sa ierte pacatele oamenilor. Dar cei care o judeca necontenit pe Corinusha, din pacate este clar pentru toata lumea ca nu sunt nici preoti si cu atat mai putin calugari de pe Athos.

Propun sa revenim la topic. Se pare ca Adam a fost primul care a picat in patima desfranarii, el fiind chiar in rai, iar Eva a fost prima ca a picat in pacatul mandriei, atunci cand a fost ispitita de sarpele cel intelept care-i cunostea slabiciunea de femeie ce se considera inferioara barbatului ei si dorea sa aiba cunoasterea necesara stapanirii acestuia. Este evident de ce desfranarea si mandria sunt un pacat, daca observam ca ele au ca rezultat neascultarea poruncilor lui Dumnezu.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de AlbertX

Iisus le-a dat doar preotilor posibilitatea sa judece si sa ierte pacatele oamenilor.

Dar nu preotii iarta pacatele ci Duhul Sfant le iarta.
Si nu preotii judeca oamenii, Duhul Sfant ii judeca.
Preotul e doar un martor, intre relatia ta cu Dumnezeu.

[AlbertX]

În urma mărturisirii păcatelor, creştinul se botează cu al doilea botez, i se iartă păcatele şi rămâne sub puterea harului. Puterea aceasta dată preoţilor de a aduce dezlegarea a fost formulată pe larg de Sfântul Ioan Gură de Aur. El scrie că „oameni, care trăiesc pe pământ şi locuiesc pe el, au primit îngăduinţa să administreze cele cereşti şi au o putere pe care Dumnezeu n-a dat-o nici îngerilor, nici arhanghelilor.

Nu s-a spus îngerilor, ci oamenilor: "Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer" (Matei 18, 18). Au şi stăpânitorii pământului puterea de a lega, dar leagă numai trupurile.

Puterea de a lega a preoţilor, însă, leagă sufletele şi străbate cerurile; Dumnezeu întăreşte sus în ceruri cele făcute de preoţi jos pe pământ; Stăpânul întăreşte hotărârea dată de robi. Ce oare altceva a dat Dumnezeu preoţilor decât toată puterea cerească?

Domnul a spus: "Cărora veţi ierta păcatele, se vor ierta şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute" (Ioan 20, 23). Ce putere poate fi mai mare ca aceasta? Domnul a spus iarăşi: "Tatăl a dat toată judecata Fiului" (Ioan 5, 22). Văd însă că toată această putere a fost încredinţată de Fiul preoţilor. Au fost înălţaţi la slujba aceasta atât de mare, ca şi cum de acum s-ar fi mutat în ceruri, ca şi cum ar fi depăşit firea omenească, ca şi cum ar fi scăpat de toate patimile omeneşti”

Extras din Pastorala la Invierea Domnului din 2014 tinuta de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei
http://www.episcopiaseverinului.ro/p...ului-2014.html

[stefan florin]

În prealabil postat de AlbertX

Iisus le-a dat doar preotilor posibilitatea sa judece si sa ierte pacatele oamenilor. Dar cei care o judeca necontenit pe Corinusha, din pacate este clar pentru toata lumea ca nu sunt nici preoti si cu atat mai putin calugari de pe Athos.

Propun sa revenim la topic. Se pare ca Adam a fost primul care a picat in patima desfranarii, el fiind chiar in rai, iar Eva a fost prima ca a picat in pacatul mandriei, atunci cand a fost ispitita de sarpele cel intelept care-i cunostea slabiciunea de femeie ce se considera inferioara barbatului ei si dorea sa aiba cunoasterea necesara stapanirii acestuia. Este evident de ce desfranarea si mandria sunt un pacat, daca observam ca ele au ca rezultat neascultarea poruncilor lui Dumnezu.

unde scrie ca Adam a cazut din pricina desfranarii? Pacatul sau capital a fost neascultarea si mandria, nicidecum desfranarea

[Lucian008]

În prealabil postat de stefan florin

unde scrie ca Adam a cazut din pricina desfranarii? Pacatul sau capital a fost neascultarea si mandria, nicidecum desfranarea

La el desfranare nu este doar curvie.

[Lucian008]

În prealabil postat de AlbertX

Iisus le-a dat doar preotilor posibilitatea sa judece [...] pacatele oamenilor.

Poti sa ne dai si noua, te rugam, o sursa pentru asta?

În prealabil postat de AlbertX

Dar cei care o judeca necontenit pe Corinusha, din pacate este clar pentru toata lumea ca nu sunt nici preoti si cu atat mai putin calugari de pe Athos.

Cine o judeca pe Corinusha? Vezi sa nu te afli intr-o regretabila confuzie incurcand sensul cuvintelor (asa cum dealtfel o faci atunci cand vorbeste despre pacatul desfranarii care este sinonim cu curvia). A atrage atentia ca cineva greseste nu inseamna a judeca.
Mai mult gresit este sa nu ii atragi atentia, sa il lasi in starea de negare a realitatii si in situatia de a-i sminti pe alii care ar puta crede ca asa este corect.

Ps: Imi place ordinea harica si pedagocica a preotilor, respectiv calugarilor pe la Athos.

În prealabil postat de Corinusha

In concluzie, sa ma fac un robotel simpatic care sa se fereasca mereu de greseli, sa traiasca fad, fara nici un sens. Si nu incerca sa imi zici ca sensul vietii e mantuirea sau chestiuni de genul, ca pentru mine nu functioneaza. Un robotel care sa faca totul bine, sa se apropie de perfectiune (aia care nu exista), sa traiasca doar asa;

Soro, schimba te rog profilul si nu mai trece ortodox, nici macar alta confesiune. Matale nici macar nu crezi in Dumnezeu.
p.s. sa nu crezi ca am ceva cu matale, dar nu trebuie sa punem etichete care nu ne reprezinta. Nu e cinstit.