În prealabil postat de AlinB
Cam acelasi argument il folosesc si neoprotestantii ca sa-si justifice "evadarea".
Eram ortodox dar nu avem o viata spirituala, pacatuiam, am devenit neoprotestant si e mai bine, am o viata spirituala, nu mai pacatuiesc, etc.
Realitatea este insa ca s-au schimbat doar reperele, abordarea chestiunii pacatui nu mai e aceeasi, e una superficiala, de suprafata, omul pacatuieste dar trateaza superficial chestiunea, iertarea si-o acorda singuri (neoprotestantii) sau aproape singuri sau f. usor la romano-catolici (cel putin atat timp cat nu sunt pacate grave).
Mai mult, insusindu-si un singur pacat, si acela de moarte, al lepadarii Sf. Botez si al ereziei, e suficient, pentru ce ar mai ispiti diavolul pe om cu alte pacate, cand il are deja in mainile lui?
In plus, la romano-catolici, pacatul feririi nasterii de prunci este binecuvantat, institutionalizat, predat chiar de biserica, ceea ce arata gradul de degradare morala la care a ajuns institutia care vrea sa se numeasca biserica crestina.
Nu ca ortodocsii nu l-ar practica, dar e pacatul lor, nu al bisericii, pentru ca biserica nu-i invata asta.
De curiozitate, cum ati fost primit la romano-catolici?
Prin re-botezare sau doar mirungere?
|