Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Nu-i chiar asa Alin. Poti sa ai vise erotice si fara sa fi fost pus vreodata fata in fata cu factori ce tin de erotism.

Argumentul pentru aceasta ipoteza hazardata este..?

exit legatura intre viata constienta si vise, dar nu atat de strana incat TOT ceaa ce visezi sa aiba legatura cu viata constinta.

Sigur, uneori visezi ceea ce se intampla in capul altora, daca te apropii prea mult de ei. Visele sunt molipsitoare.

As putea sa inteleg locica, dar ea nu exista.

Dar sigur ca exista multa logica in afirmatia ta cu care ti-ai deschis dizertatia.

Da, nu e ok sa faci cum am facut eu, nu ok sa ai relatii intime in afara casatoriei, nu sunt ok multe lucruri si sunt pacate, dar de acolo pana la a fi considerate desfranare niste...vise... e cale lunga.

Poate fi si scurta, depinde de fiecare.

Si tot nu inteleg legatura dintre trandavie si desfranare. Adica eu dac m-am culcat inainte de casatorie cu omul care mi-a devenit sot, am fost lenesa? DE CE? CUM?! Fa-ma sa ineleg.

De obicei, cand oamenii n-au treba, isi gasesc de treaba..
Sa te casatoresti (ai facut-o), sa faci vreo 2-3 copii (asteptam..) pe urma vezi cat timp mai ai pentru distractii de genul asta. :)

Ideea este ca daca stii ce vrei de la viata, n-ai sa te implici nici macar emotional (in sensul erotic) cu o persoana cu care nu intentionezi sa te casatoresti.
Ce sa mai vorbesti de sex.

Iar daca e vorba de o relatia serioasa, urmeaza casatoria, poti sa mai astepti, ca nu pica cerul pe tine.
Doar daca n-ai altceva mai bun de facut in relatia respectiva pana atunci si vrei sa-ti omori timpul..
Cam asta e.

Nu stiu daca ai priceput, sau daca vrei macar sa pricepi.

[Corinusha]

Nu, nu am priceput. Argumente nu prea exista nii pentru afirmatia ta, nici pentru a mea. Pentru ca studiile accepta ambele teorii. Poti avea vise erotice si doar pentru ca, la un moment dat ai auzit pecinva ca injura, sau ai vazut doi oameni ca se saruta. Si nu prea visezi ce e in capul tau, visezi mai mult lucruri din jurul tau; tot ce visezi are legatura cu lumea concreta, dar poti visa intr-o maniera care nu are legatura cu realitatea. Ai visat vreodata ca esti lovit de fulger, de exemplu?
Eu am visat asta, de vreo 2 ori, dar totusi, fiindca nu am fost lovita de fulger (Doamne ajuta sa nici nu fiu) nu stiu cum e in realitate senzatia, sau dac exista vreo senzatie, insa in vis am simtit foarte bine anumite lucruri care haba nu am daca le poti simti sau nu intr-o situatie de genul.

Nu ai de unde sa si daca vrei sa te casatoresti cu o persoana pana nu te implici emotional in relatia respectiva, cel putin pana la un punct. Iar daca sti ca te casatoresti cu persoana respctiva, nu e tot aia daca aveti contacte intime acum sau dupa 2 ani, dupa nunta? Nu e tot omul ala, tot relatia aia, tot sentimntele alea? Ca daca nu ne simteam bine si in aspectul asta era posibil sa ne espartim? Acelasi luru se poate intampla si dupa casatorie. Oricum se putea ajunge la pacat, pentru ca eu nu-s genul deom care sa raman intr-o relatie doar pentru ca deh, ne-am casatorit, dar noi de fapt sa nu ne intelegem intr-un punct major ce tine de relatie. Exact asa cum intelegerea, respectul si comunicarea sunt importante, tot asa e si sexul. Daca una din astea nu merge, atunc relatia are sanse sa se termine repede sau incet si urat. Stiu cazuri, si deoameni care au ramas in relatie pt ca sunt casatoriti si tot timpul is faceau reprosuri unul altuia din diferite motive, stiu oameni care au ramas in relatie pentru ca trebuia sa se casatoreasca, iar apoi au divortat in prima luna fara sa stie nimeni, si stiu si oameni care s-au espartiti pentru ca s-au schimbat in urma unor experiente tragice. Daca e sa te casatoresti cu cineva, o vei face, fie ca ai relatii intime inainte, fie ca nu ai. Pentru mine a fost important sa cunosc omul cu care m-am casatorit din ca ma multe aspcte si in cat mai multe situatii. Altfel ne puteam casatori dupa 1-2 ani de relatie, sau chiar mai putin.

[CristianR]

În prealabil postat de Corinusha

Nu ai de unde sa si daca vrei sa te casatoresti cu o persoana pana nu te implici emotional in relatia respectiva, cel putin pana la un punct. Iar daca sti ca te casatoresti cu persoana respctiva, nu e tot aia daca aveti contacte intime acum sau dupa 2 ani, dupa nunta? Nu e tot omul ala, tot relatia aia, tot sentimntele alea?

Există un mod profan de a vedea lucrurile, lumea, viața - și anume cel pe care îl avem toți, în mod obișnuit. Dar mai există și unul sacru, foarte adesea ignorat, dar pe care ar trebui să îl cunoască toți oamenii credincioși.

Asistența pe care i-o oferă Dumnezeu omului prin itermediul Bisericii se întâlnește cu ceea ce omul constată și singur în inima sa, și anume uimirea în fața misterelor nașterii, nunții și morții. Le simți, aceste momente, ca pe niște minuni majore care îți marchează viața definitiv. Ele sunt făcute să fie unice: o dată te naști, o dată te căsătorești, o dată mori.

Când te naști, intri în Biserică prin botez, te sfințești, intrând într-o dimensiune sacră a existenței, în împărăția lui Dumnezeu.

Când te căsătorești, vrei ca dragostea ta pentru celălalt și unirea cu el să fie deplină și o simți, totodată, ca pe o ocazie de a cunoaște, de a experimenta o taină dumnezeiască, ce trece prin adâncul inimii tale, unindu-te, totodată, și cu Dumnezeu. Căci numai acolo, în adânc, are loc această unire.

Ei bine, din cauza sfințeniei care o învăluie, de aceea nu vrei să o banalizezi sau relativizezi, ci să faci lucrurile după rânduiala lor, la momentul potrivit, iar nu înainte. Pentru că omul este mai întâi suflet și apoi trup, vrei ca unirea cu celălalt să fie întâi sufletească, dar dacă ești credincios vrei mai mult de atât: vrei să pătrunzi, prin ea, direct în Împărăția lui Dumnezeu.

Practic, viața noastră nouă în Hristos, pe care ar trebui să o ducem, înseamnă să ne sfințim. Adică să ne hrănim, întâi, cu cele sfinte, duhovnicești, cu harul lui Dumnezeu, să îl „sugem” ca pe un lapte de la sânul maicii noastre - Biserica, crescând și luminându-ne, și ducând această lumină, așa cum o ducem pe cea de Paști, în casele noastre, în lumea în care trăim, redescoperindu-i sfințenia, privind-o cu ochii credinței, care pătrund dincolo de suprafețele lucrurilor.

[AlinB]

Corinusha nu vrea sa vada padurea ca tocmai a gasit un copacel de care sa se lege ca nu are scoarta bine placuta la atingere :)

[AlbertX]

În prealabil postat de AlinB

Corinusha nu vrea sa vada padurea ca tocmai a gasit un copacel de care sa se lege ca nu are scoarta bine placuta la atingere :)

Aceasta abordare simplista nu este raspunsul de care are nevoie Corinusha, dar se pare ca mandria unora este mult prea mare ...

În prealabil postat de CristianR

Există un mod profan de a vedea lucrurile, lumea, viața - și anume cel pe care îl avem toți, în mod obișnuit. Dar mai există și unul sacru, foarte adesea ignorat, dar pe care ar trebui să îl cunoască toți oamenii credincioși.

Subscriu la cele de mai sus!

În prealabil postat de Corinusha

In cazul asta inseamna ca suntem muuuuuulti desfranati pe Pamantul asta chiar si virgini

Corinusha, din pacate cam asa este ... raspunsul la afirmatia ta se gaseste probabil in pasajele urmatoare:

O formă a desfrânării este lucrarea ei în cadrul unirii dintre cele două sexe, fie că este vorba despre o legătură de acest gen înainte sau în afara căsătoriei, fie în cadrul familiei, şi aceasta când unirea dintre cei doi soţi nu respectă o disciplină duhovnicească, prin această disciplină înţelegându-se perioadele de post rânduite de Biserică, dar şi scopul esenţial - o expresie a iubirii mult mai adânci decât o atracţie trupească - iubirea duhovnicească, şi un mod de concretizare a acestei iubiri prin naşterea şi creşterea copiilor.

Înainte şi în afara căsătoriei, cele care lovesc grav viaţa intimă sunt auto-erotismul (masturbarea), căsătoria de probă sau concubinajul, iar în cadrul familiei, căutarea exclusivă a plăcerii erotice, nerespectarea scopului sau a finalităţii conjugale sau abuzul de sex, nerespectarea unei discipline trupeşti şi conjugale, deviaţii şi comportamente bizare, patologice, pervertite, culminând în crima premeditată a avortului, adulterul sau infidelitatea şi divorţul, care sunt moarte sufletească şi încălcare gravă a caracterelor căsătoriei: unitatea şi indestructibilitatea.

[AlinB]

Asa si sexul de proba, te-ai hotarat daca e pacat grav sau inca mai crezi ca e un compromis onorabil pentru a evita mai tarziu "nepotrivirea sexuala" care duce la divort dupa cum ne invata presa mondena?

[AlbertX]

Mândria este primul din cele sapte păcate capitale, după cum smerenia este cea mai mare virtute. Însă atât de complex, de ambiguu, de perfid si viclean, de nociv si distrugător este acest păcat, încât până si marii sfinti au fost ispititi de el.

Nu este om pe fata pământului care să nu fie ispitit de acest diavol; de la copilul cel mai mic, până la omul cel mai în vârstă, de la cel mai simplu om, până la ce mai învătat. Păcatul mândriei este auto-supra-dimensionarea persoanei noastre.

Suntem mândri si facem acest păcat al mândriei atunci când: ne atribuim unele merite sau daruri care de fapt nu sunt ale noastre, când ne lăudăm în fata oamenilor pentru ce am făcut, fâră să gândim că Dumnezeu ne-a învrednicit să le facem, când ne supărăm pe oricine si din orice motiv, când ne facem publicitate pentru orice faptă bună, pe care poate nici n-am facut-o, când ignorăm si râdem atât pe bună dreptate, cât si pe nedrept de cineva, când invidiem si urâm pe cineva care este mai bun decât noi, când vorbim pe cineva de rău indiferent dacă este adevărat sau nu, când ne îmbrăcăm în diferite haine tentante pentru a place oamenilor sau pentru a fi în centrul atentiei, când spunem aproapelui faptele bune pe care le-am facut etc. Reversul acestui păcat este virtutea smereniei.

Din acest păcat se nasc toate celelalte. Toată viata trebuie să luptăm împotriva acestui păcat si sa fim constienti că-i putem cădea pradă în orice moment al vietii. Numai întelepciunea ne poate ajuta să discernem acest păcat, să sesizăm aparitia lui în mintea noastră. Trebuie luptat din fragedă tinerete împotriva acestui mare microb, până nu produce "boli cronice" de netămăduit. Foarte putini medici pot vindeca asemenea boli.

preluat din: http://www.sfaturiortodoxe.ro/pacate/mandria.htm

AlinB, banuiesc ca ai citit cu atentie cele de mai sus si te vei purta adecvat in continuare ... poate chiar civilizat

[AlbertX]

În prealabil postat de AlinB

Asa si sexul de proba, te-ai hotarat daca e pacat grav sau inca mai crezi ca e un compromis onorabil pentru a evita mai tarziu "nepotrivirea sexuala" care duce la divort dupa cum ne invata presa mondena?

După Sfântul Ioan Casian, formele desfrânării, sunt:

- actul sexual împreunarea cu un partener;

- masturbaţia şi scurgerea nocturnă, descrise eufemistic ca (desfrânare) fără a atinge o femeie şi denumite şi necurăţie;

- desfrânarea în minte şi în inimă.

Atunci când unirea sexuală se produce în afara contextului ei spiritual şi se practică numai pentru desfătarea simţurilor, inevitabil ea îl mutilează pe om, pervertind profund ordinea firească a raportului său cu Dumnezeu, cu sine însuşi şi cu aproapele.

AlinB, chiar si actul sexual cu propria nevasta ar putea fi considerat desfranare, atunci cand se produce doar pentru desfatarea simturilor, nu ai inteles pasajele de mai sus ? Ar fi bine sa nu incerci sa creezi confuzie si pe acest subiect ... incearca pe cat posibil sa folosesti un limbaj civilizat si coerent, nu mai vorbi in parabole. Te exprimi cumva alegoric ?

AlinB, ai inceput sa confunzi invatatura Sfintilor Parinti cu "presa mondena" asa jos te-ai coborat ???

Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!

[Corinusha]

În prealabil postat de AlinB

Corinusha nu vrea sa vada padurea ca tocmai a gasit un copacel de care sa se lege ca nu are scoarta bine placuta la atingere :)

Alin, daca vrei sa imi zici ceva, zi-o pe sleau, nu a lua cu paduri si copaci, bine? Poate-s mai proasta de fel si nu integeg. Sau, nu mai zi nimic.
Da, stiu, e mai usor sa ne ascundem dupa deget decat sa zicem in fata ce avem de zis, stiu asta...

Zi, Alin, tot nu imi pare rau si nici nu imi va area pentru ca amavut relatii intime cu sotul inainte sa fim casatoriti; de altfel, e singurul cu care am avut relatii intime. De ce mi-ar parea rau? Stiam ca ne casatorim, stiam ca ne iubim, eram dja impreuna d catia ani, asa ca, care e problema?? Daa era asa mare pacat sigur DUmnezeu nu imi ingaduia sa a casatoresc cu el, tocmai ca sa imi dauseama ca am gresit. In plus, lucrul o data acut, nu-l mai potischimba. I, daca as zice a imi pare rau ca amavut relatii cu el inantede casatorie ar fi a si daa as zice ca acum imi pare rau ca am relatii cu el. E tot acelasi el. Pacat sau nu, acum sunt casatorita cu el, atat la sarea civila, cat si la Biserica.

[AlinB]

Asta se intampla cand relatia ta e centrata pe celalalt si nu pe relatia cu Dumnezeu.
Pur si simplu nu poti pricepe anumite lucruri, nici daca iti sunt puse in fatza alb pe negru.

Despre dez-avantajele acestei perspectivei, le gasesti pe topicul acela cu "sotul m-a parasit pentru o alta femeie".
Nu se stie daca peste cativa ani, n-ai sa deschizi si tu unul asemanator.

Apropo, nu ne-ai spus, al tau cum sta cu credinta? Ca tine, mai bine,. mai rau, ateu..?