![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
Pt mine simbolistica Invierii are si o alta nuanta:Invingerea raului, intelegand prin asta ca raul nu poate sa triumfe la nesfarsit in fata lui Dumnezeu!
Toti cei manati de interese meschine,diabolice,toti care au dorit moartea sau au participat efectiv ca aceasta sa se intample au fost nepunticiosi in fata fortei ,a vointei nestavilite a lui Dumnezeu. Cei rai nu-i pot face pe cei buni sa taca,sa dispara,sa-i ingroape;raul este neputincios,dezarmat in lupta cu oponentul sau. Invierea este insasi triumful Binelui in lume!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. |
#2
|
||||
|
||||
![]()
Pradat-a iadul, Cel ce s-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune
fiindca a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos: amaratu- s-a ca s-a stricat. S-a amarat ca a fost batjocorit; s-a amarat ca a fost omorat, s-a amarat ca s-a surpat, s-a amarat ca a fost legat. A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A prins pamant si s-a intalnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Lui se cuvine slava si stapanire in vecii vecilor. Sf. Ioan Gura de Aur
__________________
Every point of view is useful, even those that are wrong - if we can judge why a wrong view was accepted. |
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Last edited by CristianR; 12.05.2014 at 19:56:28. |
#4
|
||||
|
||||
![]()
Invierea nu exista fara Cruce, asa cum vorbind despre Dumnezeu, nu ar fi existat Crucea daca nu ar fi fost nadejdea Invierii.
Hristos a venit in lumea pentru ca lumea, omul, de bunavoie se despartise de Dumnezeu. Prin Legea cea Veche si prin timpul indelungat de meditatie de la caderea in pacat a protoparintilor pana la intruparea Mantuitorului omul trebuia sa ajunga la concluzia ca singur nu se poate indumnezei. Hristos nu S-a intrupat doar pentru a ne invata care este calea spre mantuire. Hristos nu a venit ca un mare teoretician cu o invatatura superioara si atat. Hristos ni S-a dat ca exemplu. Un exemplu desavarsit. Si cum prin Legea cea veche pentru stergerea pacatelor existau jertfe, asa pentru stergerea pacatelor umanitatii, de la pacatul primordial pana la cel din urma pacat savarsit in lumea S-a jertfit Mielul lui Dumnezeu. Jertfa lui Hristos are atat un rol pedagogic si ne indica si noua calea de urmat, dar si un rol sacramental. Totusi aceasta jertfa nu are semnificatia pe care i-o dau catolicii, aceea ca prin moartea pe cruce a lui Hristos i S-a dat satisfactie lui Dumnezeu pentru pacatele omenirii. Firesc era ca Hristos, Dumnezeu sa nu moara. Dar asa cum moartea Sa a fost nefireasca, invierea era fireasca. Mai mult decat atat Invierea este simbolul nadejdii noastre in viata vesnica.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#5
|
|||
|
|||
![]() Citat:
P.S. Apreciez restul mesajului.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Sunt multe intrebari pe care multi si le pun in mod firesc.
Una este sa stii teoretic niste lucruri si alta este cum le percepe fiecare in sufletul si mintea lui. Stim din scripturi si de la Biserica simboluri si sensuri, dar cum intelegem noi in mod real si uman lucrurile este altceva. Cei care au fost martorii evenimentelor in vremea aceea au avut si ei intrebari si nelamuriri si n-au inteles. Iisus li s-a aratat apostolilor dupa Inviere, puteau sa-l atinga, au mancat cu el. Noi astazi, dupa mii de ani nu putem decat sa acceptam tacit si sa incercam sa ne imaginam. In diversele carti si predigi se dau mereu alte simboluri si explicatii. In general eu cred ca una este sa stii credinta in teorie (cursul evenimentelor, simboluri, semnificatii) si alta este sa le si imaginezi si simti in tine. Trairea aceea nu stiu cine si cum ti-o poate insufla si cum o poti invata. Si eu imi pun intrebari si incerc sa vad niste lucruri dar se imbina mai multe lucruri si este greu. Este acea latura umana care intervine. Noi ca oameni nu reusim sa vedem totusi latura cereasca a lui Iisus. Ne raportam totusi la latura sa umana. Concret ma intreb si eu: 1. A suferit ca un om, i-a fost si frica tot ca un om. Si totusi latura sa cereasca cum a permis asta? Adica nu inteleg combinatia aceasta si cum de latura cereasca nu a acoperit-o pe cea umana. Avea puteri ceresti totusi. A vindecat el insusi oameni, i-a sculat din morti. Nu putea sa moara asa ca orice om...latura cereasca a ramas cumva. 2. A inviat in trup si in spirit. S-a dus la cer si cu trupul, ceea ce contravine firii umane. Sa inteleg ca atunci cand ne ducem la cer il vom vedea si in trup omenesc? 3. "...si celor din morminte viata daruindu-le." Adica ce trebuie sa ne imaginam? Ce fel de viata le-a dat mortilor? Numai sufletelor lor...trupurile nu se pastreaza. Nu se intorc la noi vii, asa cum s-a intors atunci Iisus la apostoli? Cred ca aici ar trebui sa lucreze mai mult preotii cu noi. Sa ne invete cum sa intelegem lucrurile, cum sa le traim. Imi place mesajul Yasminei, cam asa vad si eu. Dar apare intrebarea in cel fel a luat/sters pacatele oamenilor? Oamenii nu s-au schimbat totusi, pacate fac si acum. Raul nu a fost invins definitiv... Da, le-a adus legea noua, i-a invatat Binele, dar de ce nu l-au preluat? De ce nu le-a vindecat firea umana incat sa nu mai revina la pacat? Si ar mai fi intrebari... Da stim ce inseamna Dumnezeu si Invierea lui Iisus, dar nu stim cum sa-l simtim, cum sa comunicam cu el. Unii ii percep mai degraba latura cereasca, il vad ca un simbol, altii ii percep mai mult latura umana si il vad in icoana ca intr-o poza, ca pe un om cu care discuta, care s-a nascut, a avut parinti, a mancat, a baut, a avut haine etc. Acum 2000 de ani, oamenii l-au avut in fata lor ca om, au stat la masa cu el.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 13.05.2014 at 22:23:20. |
#7
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Păcatele omului de pretutindeni și dintotdeauna sunt purtate în ființa sa, cu trup și suflet. Adam când a păcătuit, neascultând, s-a rupt de harul lui Dumnezeu prin care era nemuritor și, ascultând de ispita diavolului, a devenit muritor. Trupul său a devenit coruptibil (a intrat moartea în el) din cauza păcatului. A început să se descompună, încet, încet, în cele din urmă murind. Și la fel s-a întâmplat cu toată omenirea, pentru că moartea a intrat, prin el, în toți oamenii. Hristos, întrupându-Se, a luat trupul nostru muritor și, unindu-l cu firea Sa dumnezeiască, l-a îndumnezeit, trecându-l prin jertfă și prin moarte, până la înviere. În El este biruită moartea și păcatul. Noi am rămas în continuare corupți (adică stricăcioși), capabili de a face păcate și muritori. Dar Vestea cea Bună este că ne-a dat și nouă posibilitatea să ne împărtășim de Viața Lui cea adevărată, netrecătoare, veșnică și deplină. Pe aceasta o putem primi prin har, pe care îl primim în Biserică, îndeosebi prin sfintele taine. Acestea sunt mijloacele pe care ni le-a lăsat ca să ne îndumnezeim și noi, unindu-ne tainic (într-un mod imposibil de explicat) cu El. Prin urmare, firea noastră umană nu este vindecată încă. Avem de lucrat și trebuie să creștem, să trecem de la chip (căci ne-a creat după chipul Său) la asemănare, cum spunea părintele Galeriu. Împărtășindu-ne de harul Lui, trebuie să devenim tot mai asemănători cu El. Este ceea ce au realizat sfinții. Și pe toți ne-a chemat Domnul să fim sfinți sau desăvârșiți, după cum a citat Alin, parcă pe alt topic. Deci asta încercăm să facem, ăsta este rostul unei vieți trăite în ascultare de Biserică, pentru că ea ne învață, ne hrănește (cu hrană duhovnicească) și ne crește ca o mamă dumnezeiască. Ar fi multe de spus, sper să încerce niște răspunsuri și alții. Și să mă corecteze, eventual. Last edited by CristianR; 14.05.2014 at 21:28:23. |
#8
|
|||
|
|||
![]() Citat:
1. pentru asta s-a intrupat: ca sa moara si sa invieze; acesta a fost stabilit de la inceput. 2. din cate am inteles din ce am citit, chiar si acolo il vedem cu trupul sau omenesc. 3. daca nu ma insel, in epistola catre evrei se spune ca oasele se vor imbraca cu vine si carne si mortii vor invia si cu trupul. Ca sa faci binele(cu ajutor divin), trebuie sa renunti la tine(la placeri, la orgolii, la egoism, la pareri proprii etc., suportand cu rugaciunea pe buze, toate cate vin peste noi, din ingaduinta lui Dumnezeu); asa a facut Mantuitorul: a renuntat la conditia sa dumnezeiasca si s-a intrupat; a ales suferinta ca sa ne invete sa o rabdam si noi si jertfa ca sa renunta la ceea ce ne dauneaza -egoismul nostru.Renuntarea completa la sine au reusit-o doar sfintii. Noi am cazut, noi trebuie sa ne vindecam. Dumnezeu l-a facut pe om liber sa mearga spre ceea ce vrea. Nu forteaza omul, doar il ajuta sa depaseasca situatia, daca acesta se roaga. Daca n-am fi avut libertate, am fi doar roboti, masini. Eu il percep ca Prietenul pe care ma pot baza intotdeauna. Intotdeauna mi-a placut sa spun ca"am spate tare" (gandindu-ma la ajutorul Lui). Sper sa nu fie o necuviinta! |
#9
|
||||||||||
|
||||||||||
![]() Citat:
Poti sa traiesti (Invierea). Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Citat:
Tratam credinta superficial? Ramanem la partea de suprafata si nu ne intereseaza ce asteapta Dumnezeu de la noi?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 16.05.2014 at 10:27:33. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
Ba există și chiar a fost doctrina soteriologică a BRC vreme de secole. La originea așa-zisei "teorii a satisfacției" se află Anselm de Canterbury (sec XI), sfânt și doctor al BRC, dar ulterior și alți teoreticieni ai credinței au contribuit la rafinarea și nuanțarea ei. Teoria, în esența ei, era încă valabilă în catehismele catolice editate în sec XIX, abia cu ocazia Conciliului Vatican II soteriologia romană a schimbat direcția către o concepție mai apropiată formal de poziția ortodoxă.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
|