Ecumenism?

În prealabil postat de calinp

Si as da si eu o definitie a mea. Fara Bria, de la care am luat - scuze! - tonul dur contra antiecumenistilor (dupa el sunt "lipsiti de cultura teologica" si "frustrati de complexitatea problemelor teologice" - citat aproximativ), si fara carti. Ecumenism inseamna 1. sa crezi/admiti ca si in afara limitelor Bisericii Ortodoxe se pot mantui oameni 2. Sa nu respingi ideea de dialog teologic cu neortodocsii (daca ei nu vor sa accepte argumente, sa fie treaba lor), avand mereu ca tinta, macar teoretica, reunificarea concreta cultelor crestine: daca nu se poate, treaba lor.
Sau, cum zice Schmemann, ecumenism inseamna misiune. Pentru ea e insa nevoie de putin mai multa credinta, nu din aceea de care ti-e teama sa n-o pierzi la orice adiere de vant, de firava ce e. Vorba Sf Varsanufie din Filocalia XI - nu e pentru orice proaspat convertit. Pentru ca tu trebuie sa fii deschis cat se poate si in acelasi timp cu grija sa nu gresesti tu insuti, hazardandu-te pentru altii - pentru asta trebuie sa cunosti bine foarte multe lucruri, ce poti sa faci exact si ce nu, eventual cum indrepti daca gresesti. Detaliile sunt esentiale.

Apoi, scopul vietii crestine este mantuirea, dobandirea Duhului Sfant, nu palavrageala cu cei de alte secte si culte inainte de a ne cunoaste si de a experimenta ortodoxia in toata frumusetea ei. De ce Sfantul Serafim de Sarov a preferat izolarea si rugaciunea pentru lume si pentru mantuirea sa in singuratate si nu s-a repezit sa discute si el cu cei de alte culte, cu catolicii de exemplu? Noi suntem mai sfinti decat el?

Ca sa-ti permiti sa discuti cu cei de alte culte, trebuie sa ai ori indrazneala, ori inconstienta. Ortodoxia seduce prin ea insasi, in timp ce multe alte confesiuni folosesc diverse strategii omenesti pentru a convinge. Aplica aproximantiv aceleasi strategii pe care le aplica si comertul piramidal. In urma unui dialog, persoana cu venituri modeste poate fi convinsa astfel sa cumpere un produs la un pret inzecit, iar un credincios poate fi convins ca ecumenismul ofera numai avantaje!

Asadar, scopul nostru este sa cautam sa ne mantuim urmanad exemplul celor care si-au sfintit viata, nu al celor care au invatat in scoli inalte strategii de convingere a lumii.

[calinp]

Nu stiu daca am mai zis, dar ecumenismul nu are nicio legatura cu monahismul. Desi multi invoca foarte gresit "autoritati" monahale in domeniul acesta. Ci are legatura cu teologia, cu preotia, ca sa nu mai vorbim de arhipreotie - pentru acestia, scopul vietii nu este mantuirea, ci misiunea. Aici credinciosul de rand nu are de facut decat sa nu judece ce nu e treaba lui: ca de ce discuta adica patriarhul cu papa, de exemplu. Nu cred ca Serafim de Sarov ar fi iesit din pustie ca sa ia o portavoce sa strige contra papei, cum au facut niste greci. Asta am avea de invatat de la el.

[calinp]

În prealabil postat de antoniap

Ca sa-ti permiti sa discuti cu cei de alte culte, trebuie sa ai ori indrazneala, ori inconstienta.

intr-adevar, cred ca ai inteles perfect. si poti sa spui si mai direct: trebuie sa fii nebun. Dar Mantuitorul, cand a venit sa ne mantuiasca pe noi, cum a fost? indraznet, sau inconstient? Daca ai avea un copil care se face catolic, de pilda, sau, mai rau, adventist, cum ai face: i-ai inchide usa in nas, ca sa nu iti pierzi si tu sufletul, sau ti-ai risca sufletul tau pentru al lui, incercand sa i te faci toate? Si de cand dragostea materna e mai presus de cea crestina?

[Corinusha]

În prealabil postat de calinp

intr-adevar, cred ca ai inteles perfect. si poti sa spui si mai direct: trebuie sa fii nebun. Dar Mantuitorul, cand a venit sa ne mantuiasca pe noi, cum a fost? indraznet, sau inconstient? Daca ai avea un copil care se face catolic, de pilda, sau, mai rau, adventist, cum ai face: i-ai inchide usa in nas, ca sa nu iti pierzi si tu sufletul, sau ti-ai risca sufletul tau pentru al lui, incercand sa i te faci toate? Si de cand dragostea materna e mai presus de cea crestina?

Foarte bine punctat. Apreciez.

Excelent, calinp. Din pacate, oameni lucizi de felul domniei tale sunt prea putin influenti. Si asta pentru ca subiectivismul organizational e bazat pe aderenta emotionala, paseism si, in genere, credinta oarba.

În prealabil postat de calinp

intr-adevar, cred ca ai inteles perfect. si poti sa spui si mai direct: trebuie sa fii nebun. Dar Mantuitorul, cand a venit sa ne mantuiasca pe noi, cum a fost? indraznet, sau inconstient? Daca ai avea un copil care se face catolic, de pilda, sau, mai rau, adventist, cum ai face: i-ai inchide usa in nas, ca sa nu iti pierzi si tu sufletul, sau ti-ai risca sufletul tau pentru al lui, incercand sa i te faci toate? Si de cand dragostea materna e mai presus de cea crestina?

Hai ca esti simpatic. Pe de o parte apreciezi ca am inteles perfect. Pe cand sa ma bucucur de aprecieri, vii si intrebi daca Iisus a fost indraznet sau inconstient... Cine suntem noi sa-L sa-i facem fisa psihologica?

Apoi, daca as avea un copil si ar trece la catolicism, as plange si m-as ruga lui Dumnezeu sa ma ierte ca n-am stiut sa-l educ cum se cuvine. As risca orice, dar nu sufletul. Mantuirea este individuala. M-as ruga lui Dumnezeu sa-i arate Calea, Adevarul si Viata, dar n-as accepta sa imbratisez si eu o doctrina religioasa cu care nu sunt de acord de dragul copilului meu. Si, daca eu as avea o credinta adevarata, cat un graunte de mustar, pentru rugaciunile mele, Dumnezeu l-ar intoarce. Rugaciunea mamei are multa putere.

[calinp]

Daca doar te-ai ruga, ai fi ca in exemplul dat de Steinhardt: te rogi sa se aprinda becul in loc sa te ridici putin de la rugaciune. Iar orice alta atitudine pozitiva fata de copil eu o numesc ecumenism.
Noi nu trebuie doar sa-i facem doar fise Mantuitorului, ci suntem cei care trebuie sa facem mai mari, ca El s-a dus la Tatal - asa a zis. Nu sa spunem: asta a facut doar El si gata, noi n-avem nicio treaba.
Nu cred ca exista mantuire individuala, in religia numita crestinism - despre asta vorbesc toate pildele Mantuitorului. Nici macar la Sf Antonie si Arsenie . Chiar rar cand se intalneau ei cu oamenii, ceea ce spuneau putea cantari mai mult dacat toata viata lor de asceza, daca ar fi gresit cu ceva - prin absurd, ca ei stiau ce au de facut. Ei n-ar fi tratat usor o eventuala acuzatie din partea dracilor ca din cauza lor altii sunt incurajati in rau. Nimeni nu scapa de nimic la judecata.

Am zis ca ai inteles, pentru ca asa mi s-a parut. Dar chestiunile astea tin cumva si de experientele proprii de viata, de credinta. Si eu am fost antiecumenist in studentie. Antiecumenistului nu i se pot contrapune decat argumente care sa ii tempereze judecata asupra altora. Restul intelege, eventual, fiecare numai de la sine.