|
|
|
|
|
#34
12.04.2014, 20:07:41
|
||||
|
||||
Scrisoare către Dumnezeu
Cum de soarele răsare, cum de luna ațipește, cum de steaua ne veghează și iubirea ne păzește...
Hristoase, Simt că ești aproape de mine. Și asta cu toate că Ți-am greșit. Toate au trecut, însă toate sunt prezente. Nu știu ce va urma... și nu mai țin minte nici măcar ce a fost. Totul e învăluit într-o ceață densă, însă deasupra acestei idei neștiute, Te afli Tu. Ce mai pot spune? Se pare că omul din mine nu a putut să pătrundă unele taine, însă din nou îmi aduc aminte: Cum de soarele răsare, cum de luna ațipește, cum de steaua ne veghează și iubirea ne păzește... Eu mă bucur că trăiesc aceste clipe și vreau din nou să-Ți mulțumesc. (Cătălina Dănilă, Romanul omului bolnav de toate, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 144)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) 
|
|
|
Threaded Mode