Relatiile sexuale inainte de casatorie

[Corinusha]

Vai Florin, te-ai bagat in gura leului cu postarea ta....(care e buna dpmdv). Bafta! Been there, done that.

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Acuma ca sa raspund la intrebarea initiala a colegei care a deschis acest topic (asta e parerea mea):

-E bine de facut ceea ce simtiti ca va spune sufletul si inima sa faceti in aceasta privinta: daca simtiti ca asa este bine si asa doriti sa nu aveti relatii intime cu respectivul barbat pana dupa casatorie, atunci indiferent ce presiuni s-ar face asupra dumneavoastra asa trebuie sa faceti. Daca prietenul dumneavoastra va iubeste cu adevarat atunci va intelege si va aveea rabdare.
Insa nu mi se pare corect si normal cu 'santaj emotional". Bun- chestiunile acestea trebuie discutate intre 4 ochi, de sfatuit si vazut, insa nu sub forma ultimativa.

-Daca in schimb va doriti cu adevarat sa faceti dragoste cu prietenul dumneavoastra, si simtiti ca nu ati regreta dupa aceasta, atunci procedati asa. Important ar fi in aceasta privinta cand ai relatii intime sa fie cu un om care sa conteze pentru tine si la care sa tii cu adevarat, ca sa nu fie doar un simplu act biologic.

Ce va fi in viitor asta nimeni nu poate sti.

Intre a dori ceva si a avea si urmari 100% placute,nu este nici o garantie.
Poti sa-ti doresti orice,dar asta nu va avea garantia ca este moral,ca este bine,ca nu-ti vei pierde sufletul ...
Poti sa-ti doresti la fel de bine sa ai barbatul sau femeia cuiva...sa ai toti banii dintr-o banca...sau toate bijuteriile si obiectele de arta dintr-un muzeu...

Dvs credeti ca este atat de simpla viata,relatiile?
Pai nu este din moment ce exista atatea relatii care nu merg,atatea despartiri,divorturi,drame familiale,oameni distrusi.
Nu este indeajuns sa" iti doresti din toata inima sa fii cu persoana iubita"cat este de important sa asculti de Dumnezeu daca urmaresti sa-ti fie bine.
Este simplu,oamenii te tradeaza pe cand Dumnezeu NU!

Ca femeie este si mai aiurea sa ai asteptari bune de la o astfel de iesire instinctuala.O sarcina neplanificata,rusinea intregii comunitati,mania parintilor...fara a mai vb despre urmarile care vin pe plan spiritual legate de pierderea virtutii si de neascultare.
Oare exista vreun om pe pamantul acesta care sa merite pierderea legaturii mele cu Dumnezeu ? Se merita sa asmuti iadul asupra ta pt iubirea incompleta a unui om ?

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

-Daca in schimb va doriti cu adevarat sa faceti dragoste cu prietenul dumneavoastra, si simtiti ca nu ati regreta dupa aceasta, atunci procedati asa. Important ar fi in aceasta privinta cand ai relatii intime sa fie cu un om care sa conteze pentru tine si la care sa tii cu adevarat, ca sa nu fie doar un simplu act biologic.
Ce va fi in viitor asta nimeni nu poate sti.

Aha, traieste clipa, ce conteaza ce va fi.
Logic.
Pe urma mai vedem noi: clinica de avort, tribunal, etc.

[Lucian008]

În prealabil postat de Florinvs

Acuma ca sa raspund la intrebarea initiala a colegei care a deschis acest topic (asta e parerea mea):

-E bine de facut ceea ce simtiti ca va spune sufletul si inima sa faceti in aceasta privinta: daca simtiti ca asa este bine si asa doriti sa nu aveti relatii intime cu respectivul barbat pana dupa casatorie, atunci indiferent ce presiuni s-ar face asupra dumneavoastra asa trebuie sa faceti. Daca prietenul dumneavoastra va iubeste cu adevarat atunci va intelege si va aveea rabdare.
Insa nu mi se pare corect si normal cu 'santaj emotional". Bun- chestiunile acestea trebuie discutate intre 4 ochi, de sfatuit si vazut, insa nu sub forma ultimativa.

-Daca in schimb va doriti cu adevarat sa faceti dragoste cu prietenul dumneavoastra, si simtiti ca nu ati regreta dupa aceasta, atunci procedati asa. Important ar fi in aceasta privinta cand ai relatii intime sa fie cu un om care sa conteze pentru tine si la care sa tii cu adevarat, ca sa nu fie doar un simplu act biologic.

Ce va fi in viitor asta nimeni nu poate sti.

Exista un proverb care poate raspunde perfect la aceasta dilema" Nu poti sa fii si cu.... si cu sufletul in Rai".
Si chiar nu poti. Nu poti sa ai pretentia ca esti jumatate de crestin. Nu poti sa te mantuiesti pe jumatate. De fapt grav este ca pe majoritatea nu ii intereseaza mantuirea, o vad ca ceva "nice to have", indepartat, neprioritar, incert... De fapt legatura oamenilor cu credinta nu este Calea spre mantuire, este trocul cu Dumnezeu pentru binele imediat din viata aceasta. Nu poti sa spui vreau acum sex (pentru ca asta este, nu dragoste) si cand voi avea timp, poate la batranete, ma pocaiesc si am impuscat 2 iepuri dintr-un foc. Si asta pentru ca avand genul asta de abordare este putin probabil sa te pocaiesti cu adevarat si desi pentru unii la batranete dispar multe din tentatii, cu siguranta (fara sa am pretentia experientei asteaia), Ddiavolul fiind eficient, iti aduce altele.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

pt Alin:
1. Nu am avut o viata usoara (dar nici exagerat de grea, recunosc) si nu mi-am permis a fac psihologiala stat, pentru ca nu imi permiteam sa traiesc in alt oras iar la noi, singura facultate de psihologie e privata. Deci da, am facut-o pe asta.

Si crezi ca nu aveai optiuni mai bune decat psihologia pentru cariera?
Tu chiar sincer crezi ca la noi psihologia e mai mult decat un fel de hobby?
Chiar crezi ca e ceva din care poti intretine o familie? (sau macar pe jumatate).

2.In legatura cu problemele, daca ar aparea intr-o familie crestin autentia. Normal ca pot aparea si intr-o familie crestin autentica, doar ca sotii nu se despart si aparentele raman.

Ba se pot desparti. Daca se pot certa si ne-impaca, se pot si desparti.
Dar cred ca aia nu mai e o familie crestina autentica.

Dar pot sa aiba o viata de cosmar pentru ca frustrarile se aduna, nu poti vb cu persoana e langa tine si daca vorbsti, nu rezolvi nimic, nu te esparti pentru ca e pacat i ajungi sa iti traiesti cosmarul pana la sfarsitul vietii.

Asta doar la catolici, unde exista o presiune sociala si religioasa enorma vizavi de chestiunea divortului - care e considerat de neconceput.
La ei, daca te gandesti sa divortezi, poti sa te gandesti sa-ti schimbi si religia.

Casnicia nu sta in religie si credinta in primul rand, credinta e doar o componenta care de cele mai ulte ori ajuta o casnicie, dar uneori nu face nimic, sau chiar nu o ajuta deloc.

Asa cum intelegi tu credinta si religia - o filosofie moarta in fapte, da.

3.Nu vorbi in necunostinta de cauza de nepermiterea studiilor. Cred ca habar nu ai cum e. Si nu vorbeam e mine acolo. E vorba de cineva apropiat mie, care si-ar fi dorit din tot sufletul a faca o facultate anume, care in oras nu este, dar n-a facut-o pentru ca, ca sa traiesti in alt oras ai nevoie de bani; degeaba intri la buget si ai camera de camin asigurata. La 500 de kilometrii de casa fara un ban in buzunar si fara posibilitatea de a lucra (da, vroia sa faca facultatea aia cum trebuie pentru ca e foarte priceput in domeniu si chiar ii place). Si acea facultate nu se poate face la distanta. Sunt 4 sau 5 facultati de genu in tara si nici una nu are facultatea la distanta sau la frecventa redusa. Asa ca momentan a ramas fara studii superioare, desi studile ii erau de un mare folos la locul de munca de acum. Dar n-ai de une saintelegi tu chestiile astea, cabd raman cu gandirea ca daca nu face inseamna ca merge in discoteca. Nu prea cred ca sti cum sa traiesti greu. Asa e usor de vorbit.

Din pacate vorbesti prea abstract - nu ai spus despre ce facultate ar fi vorba, ce alte optiuni mai accesibile ar mai fi avut, etc.
Sunt sigur ca solutii s-ar gasi, unii nu reusesc sa faca o facultate imediat ce au terminat liceul, dar au posibilitatea sa o faca mai tarziu.

Insa ne-am departat de subiect, ideea de la care pornisem erau copiii si posibilitatile financiare.

Se pare totusi ca mai degraba fac copiii si chiar reusesc sa-i creasca astia care n-au o tona de studii, decat astia cu pretentii intelectuale si care cauta mai intai statutul financiar si pe urma isi pun problema familiei, moralei, etc.

Da, MIE imi e foarte bine asa cum sunt. Ca tu nu esi e acord cu sta sau nu crezi, sau ti se pare o batjocura, problema ta.

Nici nu m-am gandit sa-ti contest subiectivismul.
TI-am atras atentia ca e o perspectiva limitata.

Ah, si ii dau dreptate lui konijiro cam in tot ce a scris...

Nu ma mir, ateu sau "crestin nepracticant" - nu e o distanta atat de mare.

Practic bunicile mele (amandoua) si-au pierdut virginitatea inaintea mea cu cativa ani buni), dar nu a fost pacat, pentru ca se casatorisera cu bunicii.

Vezi ca incepi sa pricepi?
Nu varsta e problema, ci daca esti casatorit(a) sau nu cand se intampla asta.