"Adevarata stiinta duce la credinta"

[Corinusha]

1. Daca e sa zic ceva, zic ce cred eu despre suflet si relatia dintre trup si suflet pentru ca si eu sunt psiholog (voluntar, dar psiholog).

Omul se alimenteaza cu ganduri de sinucidere, din motive diverse; deci nici dracu nici Dumnezeu... Aceste ganduri nu au nici o legatura nici cu coborarea lui in veci in iad, nici cu mantuirea unui om, atata timp cat raman in stadiul deganduri, omul isi da seama ca nu e in regula si cauta ajutor, fie la psiholog, fie la preot. De fapt, m-am gandit de multe ori ca asemenea ganduri tratate (ca sa zic asa) pot ajuta la mantuirea unui om daca omul lupta impoteiva gandurilor acelora si isi umple timpul cu fapte bune prin care se poate mantui.

Nici nu am zis ca faptul ca preotul e pasionat de psihologie, croitorie sau orice altceva il face un preot mai bun. Daca pasiunea il ajuta sa fie un preot mai bun, foarte bine. Ziceam ca e mai usor si pentru un preot sa ajute un om cu probleme psihice (depresie, schizofrenie, fobii etc.) daca are si pregatire in psihologie. Pentru ca la un om cu depresie sau schizofrenie degeaba ii zici pilde si ii dai exemple duhovnicesti, daca omul are nevoie de terapie pe langa. Preotul cu psihologul ar putea conlucra de minune impreuna daca s-ar renunta la ideea conform careia psihologia e de la dracu'.

Gresesti, un psiholog, psihanalist sa psihiatru pot gasi solutii chiar pe termen lung in afectiunile psihice. Preotulpoate gsi solutii pe termen scurt sau chiar deloc in anumite afectiuni. Daca ai sti cum e sa ai probleme din cauza unor traume si cat ai de lucrat atat tu ca psiholog cat si clientul tau n-ai mai zice ca psihologia e de la diavol...

Si psihologul trateaza din amandoua...si corpul si sufletul (in niste limite, bineinteles).