ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Annyta

De unde asta? De ce numai în România, iar în alte țări ar fi altfel?

Pe de altă parte aș fi de acord că nu doar unul din părinți e vinovat... așa, teoretic...
Dar mi se pare că te exprimi prea dur la adresa Mariei.
Uneori ignorăm evidențele și căutăm tot felul de explicații, scuze...

Dar dreapta socotință, calea de mijloc?

Am spus, in general in Romania, pentru ca totusi romanii sunt plini de prejudecati. In occident oamenii au o anume politete si demnitate si stiu sa se desparta frumos. Iarasi vorbind in general.
In general, in Romania se intampla adevarate tragedii. Oamenii se incranceneaza in procese, cu martori, cu razbunari de tot felul. Rareori copilul este dat tatalui, desi sunt multe cazuri in care mama este imorala si iresponsabila. Femei prinse in fapt, la divort castiga copilul si sunt ingerasi iar tatal devine un violent si un bataus. Nu, adevarul este la mijloc intotdeauna, ambii parteneri poarta vini pe care ar trebui sa si le constientizeze. Sigur sunt si cazuri cu soti iresponsabili, alcoolici si violenti, nu zic nu, insa imi pare rau sa vad ca intotdeauna barbatul e de vina iar femeia niciodata.

Revenind la Maria, eu cred ca ea ar trebui sa isi constientizeze greselile facute si sa invete din ele. Nu cred ca are nevoie sa se autocompatimeasca si sa se indreptateasca la nesfarsit. Amandoi sunt vinovati si ea si tatal copilului. Nu este deloc frumos sa incerce sa sensibilizeze oamenii exploatand anumite situatii dificile din viata ei.

Maria nu a ascultat de familie, a stors de bani bunici, membrii de familie, si-a suparat mama atunci cand si-a abandonat scoala si a decis sa traiasca in desfranare cu acest baiat. A dat nastere unui copilas de care acum se foloseste sa loveasca in baiatul cu care s-a iubit.

Baiatul este vinovat ca a fost dornic doar de placeri trupesti si distractie iar cand a fost pus in fata unei decizii importante - nasterea unui copilas - de care si el este responsabil - a dat bir cu fugitii.

Ei bine amandoi sunt vinovati insa de un lucru suntem siguri. Bunul Dumnezeu in mare mila Sa, iarta pe toti cei care se intorc in bratele Lui pocaindu-se. De aceea sunt mai dura un pic cu Maria, pentru ca imi doresc nespus de mult sa simta in inima ce greseli a facut, sa se caiasca si sa devina o adevarata crestin-ortodoxa, plina de iubire fata de oameni si fata de tatal copilului ei. Ar fi minunat sa se intoarca la mama sa si la toti cei pe care i-a ranit si suparat si sa spuna un sincer: va rog din suflet sa ma iertati. Sa puna punct unui trecut plin de greseli, de ura si resentimente si sa porneasca curat mai departe.

Sfatul meu pentru tine Maria este sa spovedesti tot ceea ce ai gresit si apoi cu inima curata sa pornesti in viata pe un drum frumos fara ura ci doar cu iubire. Si de ar fi sa nu il mai caute niciodata pe copilas tatal lui, sa il lasi in voia si plata lui Dumnezeu caci El Bunul stie ce face nu e nevoie sa aratam noi cu degetul. E greu, eu stiu asta si te inteleg pe deplin, insa cu tarie si putere de la Domnul vei reusi.

[maria25]

Multumesc pentru sugestii.

Tin sa precizez ca nu fac parte din majoritatea femeilor care isi folosesc copilul ca pe o arma si urla prin tribunale dupa bani. Nu sunt de acord cu asta.

Am facut tot ce am putut pentru baiatul meu, cum poti tu sa imi cunosti durerea si adevarul din sufletul meu? Faptul ca nu am scris aici tot, asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma caiesc.

Am venit pe acest forum in genunchi, epuizata din toate punctele de vedere... Mi-am spus povestea si amarul. De unde stii tu ca nu imi plang amarul din suflet zi de zi sau cum ma caiesc? Nu trece o zi fara o frantura din trecut. Este greu si mi-am plans de mila destul de mult, insa asta nu ma face o manipulatoare si un om care se autocompatimeste continuu. Sunt totusi multi ani de atunci. Sunt un om care se taraste inainte, pe burta. Unii isi revin repede, altii mai greu.

Tot ce s-a intamplat mi-a deschis larg ochii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si sper sa reusesc in tot ceea ce trebuie. Ma intristeaza aceasta conversatie in care simt ca trebuie sa imi prezint argumentele pentru faptele mele...

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Multumesc pentru sugestii.

Tin sa precizez ca nu fac parte din majoritatea femeilor care isi folosesc copilul ca pe o arma si urla prin tribunale dupa bani. Nu sunt de acord cu asta.

Am facut tot ce am putut pentru baiatul meu, cum poti tu sa imi cunosti durerea si adevarul din sufletul meu? Faptul ca nu am scris aici tot, asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma caiesc.

Am venit pe acest forum in genunchi, epuizata din toate punctele de vedere... Mi-am spus povestea si amarul. De unde stii tu ca nu imi plang amarul din suflet zi de zi sau cum ma caiesc? Nu trece o zi fara o frantura din trecut. Este greu si mi-am plans de mila destul de mult, insa asta nu ma face o manipulatoare si un om care se autocompatimeste continuu. Sunt totusi multi ani de atunci. Sunt un om care se taraste inainte, pe burta. Unii isi revin repede, altii mai greu.

Tot ce s-a intamplat mi-a deschis larg ochii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si sper sa reusesc in tot ceea ce trebuie. Ma intristeaza aceasta conversatie in care simt ca trebuie sa imi prezint argumentele pentru faptele mele...

Maria, priveste atent in jurul tau si vei vedea multi oameni tarandu-se inainte, pe burta. Nu esti singura.
Intr-o oarecare masura toti suntem niste mici Iovi. Fiecare este incercat dupa masura lui. Unul pierde avere, altul se imbolnaveste, unul nu are copil, altul il are si e bolnav. Unul e sarac, altul singur. Fiecare are o suferinta. Priveste la suferintele celorlalti si vei vedea in orice clipa un om mai suferind ca tine. Dumnezeu toate le stie si toate le face cum trebuie cu bunatate si dreptate.

Nu trebuie sa prezinti nimic. Nu trebuie, ca ar insemna iarasi sa cauti indreptatiri pentru greseli. Am gresit, e suficient sa spui, fara justificari, fara argumente. Trebuie sa stii Maria ca in fata lui Dumnezeu la judecata nu mergem cu argumente si indreptatiri care sa justifice greselile facute. Invata smerenia.

Ai urmarit micul film postat de mine aici? despre pacat, pocainta si iertare?
Ei bine pacatul cel mai mare este acela de a nu ne pocai. Si atata timp cat ne cautam argumente care sa justifice greselile, inseamna ca inca nu ne-am pocait. Pocainta inseamna smerenie, inseamna infrangerea mandriei, inseamna a recunoaste ceea ce suntem. Cand vom reusi aceasta atunci nu vom mai vedea greselile celorlalti ci doar pe ale noastre.

"“- Parinte, la ce se refera unii atunci cand spun ca in Sfanta Scriptura nu exista indreptatire?

- Se refera la faptul ca, intr-un anumit mod, indreptatirea nu este justificata.

- Parinte, atunci cand ma indreptatesc, dupa aceea cuget ca indreptatirea nu este proprie monahului.

- Nu numai ca nu este proprie monahului, ci ea nu are nici o legatura cu viata duhovniceasca. Trebuie sa inteleg ca atunci cand ma indreptatesc, ma aflu intr-o stare duhovniceasca gresita. Tai comuniunea cu Dumnezeu si ma lipsesc de harul dumnezeiesc, pentru ca acesta nu vine intr-o stare duhovniceasca gresita. Din clipa in care omul justifica cele nejustificabile, se instraineaza de Dumnezeu. Intra izolator, cauciuc intre om si Dumnezeu. Poate trece curentul prin cauciuc? Nu. Se izoleaza. Nu exista un izolator mai puternic pentru harul lui Dumnezeu ca indreptatirea de sine. Este ca si cum ai ridica un zid prin care te desparti de Dumnezeu, prin care tai orice legatura cu El." Par. Paisie Aghioratul

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...m-si-dumnezeu/

Maria, cauta un duhovnic, spovedeste-te, cauta-ti familia, cere-ti iertare pentru greselile din trecut si porneste mai departe cu nadejde in Dumnezeu. Ai sa vezi ca viata ti se va schimba. Pe oamenii care sunt ai Sai, Domnul nu ii lasa!

[Hartford]

Gata fratilor ajunge cit ati dojenit-o santem in post lasati ca se v-a descurca ea cumva si fara ajutorul lui, copilul creste si se va lamuri. A gresit... toti gresim si poate sa spovedit si gata e iertata nu?De dat sfaturi e f usor sa nu fie nimeni in pielea ei.
Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi pacatosii.

În prealabil postat de Hartford

Gata fratilor ajunge cit ati dojenit-o santem in post lasati ca se v-a descurca ea cumva si fara ajutorul lui, copilul creste si se va lamuri. A gresit... toti gresim si poate sa spovedit si gata e iertata nu?De dat sfaturi e f usor sa nu fie nimeni in pielea ei.
Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ne pe noi pacatosii.

Asta am încercat să zic şi eu. Omul are nevoie şi de o vorbă bună, de ajutor, când e la ananghie... Teorie şi reproşuri sunt sigură că a auzit destule.

[Yasmina]

Eu zic ca mustrarea s-o faca parintele ei duhovnic iar noi sa ne abtinem deoarece chiar si cu cele mai bune intentii putem sa-i ranim pe acesti oameni care au nevoie de un ajutor imediat nu de lectii.
Dar asa se intampla si la mine in familie,cand eram copil ,de alergam si ma loveam ,de intram siroind de sange in casa in loc sa ma bandajeze intai sa opreasca sangele ei imi faceau capul calendar ca nu sunt atenta ba uneori mai primeam bonus si vreo palma...

[dobrin7m]

Asa , asa aveti, si voi dreptatea voastra.
Dar iata ca ea scrie aici din ianuarie 2011, la perioade de timp, si de atunci tot isi plange de mila si nu vrea sa se trezeasca , sa se scuture de trecut si sa porneasca increzatoare spre o viata curata. Si noi aici ce am facut in astia trei ani? i-am alimentat starea fara a o canaliza spre ce este bun.

Hartford , asta tot incerc sa ii spun si eu, ca se va descurca si fara el, nu e nevoie nici sa-l ponegreasca si nici sa planga la nesfarsit ca el nu ii da nimic pentru copil.

Yasmina, sunt 3 ani de cand noi ii tot oblojim ranile dar la ea rana nu se vindeca. Nu vezi ca noi am administrat medicamentul gresit?

Eu am sfatuit-o asa: sa se spovedeasca , sa asculte de un duhovnic si sa mearga sa isi ceara iertare de la membrii familiei ei. Credeti ca e gresit? Daca nu face asta, va continua, aici pe forum, inca 12 ani de acum incolo pana face copilul 18 ani, sa planga si sa isi hraneasca propriul ego ranit. Eu stiu ce inseamna greutatile si stiu bine ce vorbesc. Pana nu am pus punct lamentarilor si plansul de mila mea, nu mi s-a schimbat viata. Pana nu am recunoscut , in genunchi lui Dumnezeu ca am gresit fara indreptatiri, viata nu mi s-a schimbat. Si si eu am dus acest greu 15 ani nu 6 ani ca Maria.