Diavolul

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Asadar, daca evenimentele metacosmice sunt indescriptibile succesional sau sunt simultane, noi, cei care traim si ne castigam mantuirea in lumea fenomenologica, temporala, care suntem legati structural de succesiune si temporal, ne vom pomeni dincolo, dupa moarte, intr-o lume total nenaturala in ce ne priveste. Stranie si anapoda, dupa calapoadele dupa care am evoluat in cursul vietii. Nu ne pregateste nimeni si nimic pentru "dincolo". Asadar, tind sa cred ca metacosmosul beneficiaza de un metatimp care este secvential si succesional ca si timpul cosmic, dar care difera de acesta prin modul de curgere. Poate ca nu va mai fi intim legat de viteza si distanta, acestea insele lipsind sau transformandu-se in altceva, dar va avea cu siguranta secventialitate si succesiune. Sunt convins ca "metatimpul" a inceput odata cu inceperea creatiei, in prima zi a facerii si tot ce s-a intamplat de atunci este in succesiune, nu simultan, nici indefinit.

Interesante supoziţii, însă eu unul, dacă aş fi în locul tău, nu m-aş grăbi să le transform în convingeri. Sfinţii părinţi şi scriitori bisericeşti utilizau afirmaţia ca instrument epistemologic doar până la un punct, după care treceau în domeniul certitudinilor negative, singura modalitate de a aborda, cât de cât, inefabilul.