Diavolul

Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.

[catalois]

În prealabil postat de N.Priceputu

Într-adevăr, lipsa smereniei, respectiv mândria este răspunsul. Nu din vreun calcul a căzut Satan, ci pentru că, fiind neasemuit de frumos, dar și foarte inteligent, a căzut în autoadmirație, în narcisism și, centrându-se pe sine, poate că nici nu L-a mai văzut pe Dumnezeu. (În fond, așa se întâmplă și cu omul. Pe Dumnezeu nu-L vede decât cel cu inima smerită.) Sau, dacă a continuat să-L vadă, nu L-a mai văzut în toată slava Sa, considerându-se pe sine, dacă nu cauza Creației, cel puțin împăratul ei.

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului. Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.
Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu. Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns. Poate mintea noastra nu il poate ingloba si accepta, desi are capacitatea de a-l cauta.
Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Împărat al Creației a fost și rămâne Dumnezeu. Să nu credem că puterea diavolului este mare și că poate vătăma iremediabil Creația. El nu are putere asupra noastră decât atâta cât îi dăm noi. Asupra celui ce trăiește în Hristos nu are nicio putere. Nu te poate stăpâni decât dacă îi vei urma greșeala, și anume dacă vei uita că centrul vieții tale, începutul și sfârșitul ei, este Dumnezeu și vei crede că ești tu însuți.

Libertatea pe care a avut-o, atât el, cât și omul, de a alege, este atribut al lui Dumnezeu, Singurul cu desăvârșire liber, El neavând o cauză a propriei existențe, fiind Însuși autorul a tot ceea ce există.

Și chiar dacă este greu de purtat libertatea, atâta vreme cât suntem oameni, suntem liberi să alegem și niciodată obligați să fim robi ai diavolului, ai întunericului, ai coruptibilității, distrugerii, morții.

Suntem liberi în orice clipă să-L alegem pe Hristos și să biruim împreună cu El.

P.S. În sensul întrebărilor tale, pentru a găsi răspunsuri avizate, vezi Teologia Dogmatică Ortodoxă a părintelui Dumitru Stăniloae, vol. 1, pag. 308 (Îngerii căzuți și rolul lor în căderea omului și susținerea răului în lume). Pe net o poți găsi aici.

[AlinB]

În prealabil postat de catalois

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului.

Gresit.
Nu are puteri asupra omului decat in masura in care Dumnezeu permite si omul, prin pacat, se inchide spre Dumnezeu.

Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.

Cum nu?
A cazut din cer si a ajuns in Iad.

Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu.

Sau poate ca nu faci decat sa primesti sugestii de la diavol.

Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns.

Nu poate fi multumitor atat timp cat urechea ta nu se pleaca in directia corecta.

Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Nu usoara, corecta.

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului.

Dragă coleg de discuţii, stăpânitorul acestei lumi (nu împăratul creaţiei) n-a fost desemnat de Dumnezeu în această calitate, ci este ales, cât se poate de "democratic", de către oameni. Aşa că, în momentul când urâm, minţim, ne trufim, cădem sub stăpânirea patimilor etc., noi nu facem altceva decât să acordăm tot atâtea voturi diavolului şi stăpânirii lui cosmice. Creaţia văzută şi nevăzută are un Pantocrator de drept, însă noi suntem cei care refuzăm autoritatea Aceluia (şi, culmea, chiar avem dreptul ontologic să facem asta spre paguba noastră) şi alegem oferta care ne convine.

Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.

Cea mai mare pedeapsă o putem atrage asupra noastră nu este nici suferinţa, nici încercările, nici lipsurile, ci părăsirea de către Dumnezeu. Când te lasă Domnul de capul tău şi nu îţi mai asistă libertatea prin intervenţiile discrete şi delicate ale harului Său, te poţi considera cea mai nenorocită dintre creaturi, precum satana şi acoliţii lui. Toate darurile cu care ai fost înzestrat îţi rămân active, dar, în afara comuniunii cu lucrarea Sfintei Treimi acestea îşi ratează sistematic scopurile cele mai înalte, şi te trezeşti că nu faci altceva cu ele decât să răspândeşti seminţele morţii şi ale remuşcării, împachetate seducător în ambalajele foarte plăcute poftei ochilor, poftei trupului şi trufiei vieţii, (1 Ioan 2:15).

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de catalois

Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.

Da ce, pe noi ne pedepseste?
Vrem sa fim independenti, sa muscam din mar de capul nostru?
Nu ne opreste nimeni, dar "veti murii". Asa cum era un articol pe care l-am citit, e "veti murii", nu "Va voi omorii:.

În prealabil postat de catalois

Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu. Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns. Poate mintea noastra nu il poate ingloba si accepta, desi are capacitatea de a-l cauta.
Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Sunt nazuinte sincere asupra unei lumi injuste.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de catalois

Da, pare credibil ce zici, s-a crezut imparatul creatiei. Si ghici ce a facut Dumnezeu? L-a lasat sa fie imparatul creatiei. L-a lasat cu puteri asupra creatiei si a Omului. Nu l-a pedepsit cum ne pedepseste pe noi, luandu-ne orice putere de a mai face ceva cand murim.
Stiu, pare ca IL judec pe Dumnezeu si IL critic, dar, tocmai constatand ca mintea mea face asta, desi nu as vrea, am deschis acest topic. Eu, fac acelasi lucru ca Lucifer: contest deciziile lui Dumnezeu, ceea ce e inspaimantator, numai ca asta face mintea mea nu tot eul meu. Sunt convins ca nu voi capata raspuns lamuritor, ca acest raspuns nu a fost si nu va fi enuntat de nimeni,deoarece Dumnezeu ascunde acest raspuns. Poate mintea noastra nu il poate ingloba si accepta, desi are capacitatea de a-l cauta.
Calea usoara este sa ignori problema si sa faci ce ti-a zis Dumnezeu: ascultare si iubire.

Geneza pacatului in religia crestina este un scenariu paradoxal.

La fel si caderea ulterioara a lui Adam - cadere mostenita de mintile care cauta astazi febril adevarul, fie in filocalii, fie pe forumuri.
----------------------

Orice incercare de intelegere logica a mobilului care a activat manifestarea pacatului in creatie este sortita esecului.

Este un cerc vicios.

Crestinismul sustine ca sursa radacina a pacatului este mandria.

Dar mandria de ce este cauzata?

Fireste, de prostie.

Prostia este miezul, zeama mandriei.

Infumurarea este o betie a mintii care nu poate discerne realitatea de minciuna unei inchipuiri cu privire la sinele propriu.

Aceasta insa implica inevitabil ca fiintele create au fost imperfecte. Fara o cunoastere absoluta.

Fara cunoasterea a ceea ce este "rau", si a consecintelor inexorabile cauzate de savarsirea "raului".

Fiinte inzestrate cu o cunoastere relativa si un cvasi-liber arbitru conditionat de diferenta specifica intre intelegerea relativa si absoluta a realitatii.

O fisura in intelegerea "primelor fiinte create" - care continua sa produca drame, suferinta si grozavii in tot ceea ce este viu.

Caci cautand "binele propriu" au aflat iadul. O stare de confuzie de care sufera toata faptura.

-------------------------
"Caci cel ce-si iubeste viata sa, [negresit] o va pierde"

[preamultadezbinare]

Unde apare cuvantul"diavol"in Vechiul Testament?
Dar cuvantul"drac"?

[preamultadezbinare]

Adam si Eva ar fi mancat oricum din pomul cunoasterii binelui si raului,mai devreme sau mai tarziu,nu credeti?Relatarea din cartea Genezei e o metafora.
Omul este liber sa aleaga,dar alegerea presupune doua variante intre care sa alegi:bine si rau.Altfel,nu poti vorbi de alegere,si nici de libertate.

[Demetrius]

În prealabil postat de florin.oltean75

Geneza pacatului in religia crestina este un scenariu paradoxal.

La fel si caderea ulterioara a lui Adam - cadere mostenita de mintile care cauta astazi febril adevarul, fie in filocalii, fie pe forumuri.
----------------------

Orice incercare de intelegere logica a mobilului care a activat manifestarea pacatului in creatie este sortita esecului.

Este un cerc vicios.

Crestinismul sustine ca sursa radacina a pacatului este mandria.

Dar mandria de ce este cauzata?

Fireste, de prostie.

Prostia este miezul, zeama mandriei.

Infumurarea este o betie a mintii care nu poate discerne realitatea de minciuna unei inchipuiri cu privire la sinele propriu.

Aceasta insa implica inevitabil ca fiintele create au fost imperfecte. Fara o cunoastere absoluta.

Fara cunoasterea a ceea ce este "rau", si a consecintelor inexorabile cauzate de savarsirea "raului".

Fiinte inzestrate cu o cunoastere relativa si un cvasi-liber arbitru conditionat de diferenta specifica intre intelegerea relativa si absoluta a realitatii.

O fisura in intelegerea "primelor fiinte create" - care continua sa produca drame, suferinta si grozavii in tot ceea ce este viu.

Caci cautand "binele propriu" au aflat iadul. O stare de confuzie de care sufera toata faptura.

-------------------------
"Caci cel ce-si iubeste viata sa, [negresit] o va pierde"

Citind mesajul tau am reusit sa inteleg, in sfarsit, de ce ignoranta, sau inacceptarea unei Invataturi, este un mare pacat.
Spun ca inacceptarea unei invataturi este ignoranta, deoarece de multe ori nici nu stim ce cunoastere refuzam.