Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[Yasmina]

În prealabil postat de fallen

Tocmai am citit astazi un articol pe tema asta scris de Maica Siluana. Zicea ca daca reusim sa-i iubim pe cei care ne dezamagesc, suntem foarte castigati, dar ca totusi dezamagirea se produce din vina noastra nu a lor. Mi-ar placea sa o intalnesc pe Maica sa vb cu dnei. Mi se pare ca lucreaza in Iasi, nu? Am mai citit tot azi un articol din Paisie Aghioritul, care spunea sa nu ne amaram cand cineva ne necajeste, pt ca ne face un bine, ca Dumnezeu ne trimite si ispite, dc ne sunt de folos (???). Eu credeam ca ispitele-s de la diavol, care ne stie slabiciunea si vrea sa ne maniem; acum, e drept ca daca am rezista, am avea mare folos duhovnicesc, pacat insa ca nu prea se intampla...

Daca ai anumite asteptari de la o persoana,asteptari care nu se materializeaza,dezamagirea este produsul tau (intern brut). Persoana respectiva nu este vinovata ca tu I-ai oferit un credit mai mare decat merita;atata poate,atata face!
Ideea este sa tratezi greselile altora ca si pe cele proprii,sa ai ca plan B explicatia ca toti oamenii sunt supusi greselii si sa poti acorda o a doua sansa. Nu exista om perfect si oricine poate dezamagi sau gresi.

Totusi imi este greu sa inteleg acest rol pedagogic al celor mai blestemati oameni care necajesc existenta altora.
Daca sunt atat de buni pt dezvoltatrea duhovniceasca a altora inseamna ca cei mai blestemati oameni ar trebui sa fie preoti?
Eu nu sunt de acord cu aceste forme voalate de masochism;important este sa pleci din calea celui care doreste sa te foloseasca,facand pe victima de buna voie nu faci decat sa-i dai si lui sansa de a mai pacatui un pic.