ajutati-ma va rog... nu stiu ce sa mai fac cu viata mea...

[AlinB]

Da, se sustrag daca sunt lasati sa scape.
In cazul asta legea nu se sesizeaza din oficiu, trebuie sa depui reclamatie.

Nu stiu in ce tara este, dar probabil ceva UE, deci sunt destul de sigur ca poate fi extradat.

Poti sa-i spui ca ai vorbit deja cu un avocat si sa-si bage mintile in cap, pentru ca daca intarzie chiar si o singura luna, vei demara procedura juridica, indiferent ce se va intampla dupa si cum va incerca sa indrepte lucrurile.

Daca poti face asta cu o voce ferma, ma indoiesc ca va mai face figuri.
Daca se va duce la un avocat sigur ii va spune acelasi lucru, ca e mai cuminte sa-si vada de treaba lui.

[maria25]

Nu este in UE. Dar voi vedea ce sanse am sa il responsabilizez.

Simt ca imi arde toata fata de nervi. Efectiv nu imi vine sa cred cum se poate comporta. Doamne, Dumnezeul meu... l-am iubit orbeste pe acest om, care m-a bagat intr-un colaps financiar si dezechilibru emotional si acum imi spune ca eu sunt un om rau, care vrea doar bani? Oare el nu vede cat de mult ma zbat? De ce ma supune doar la umilinte? ... Imi vine sa bag capul intr-o groapa ca un strut.

[AlinB]

Pai despre ce suma lunara vorbim?

[maria25]

Nu este suma uriasa, insa este esentiala, mai ales in aceasta perioada (450lei). 3/4 din ea merg la gradinita pentru masa si activitati.

[AlinB]

Nu cred ca e cine stie ce suma pentru el, dar pentru Romania si situatia ta financiara inseamna ceva,
Daca doar pentru atata respectivul face asa circ..
Nu-l lasa sa scape usor.

[maria25]

Asa-i, insa cel mic are nevoie de ea. Este un supliment.

I-am zis ca-i un magar, nu m-am putut abtine. Ma rog lui Dumnezeu sa gasesc o cale buna si corecta de a face fata acestei situatii. Ma simt manioasa si umilita. Si imi pare rau de copil.

[maria25]

Ma scuzati, nu as vrea sa deranjez cu un nou topic.

Puteti sa va rog sa ne treceti si pe noi la rugaciune si la un maslu, o perioada mai lunga de timp? Trec printr-o perioada tare proasta si cel mic este racit mai mereu. Multumesc mult anticipat.

[dobrin7m]

În prealabil postat de maria25

Nu este in UE. Dar voi vedea ce sanse am sa il responsabilizez.

Simt ca imi arde toata fata de nervi. Efectiv nu imi vine sa cred cum se poate comporta. Doamne, Dumnezeul meu... l-am iubit orbeste pe acest om, care m-a bagat intr-un colaps financiar si dezechilibru emotional si acum imi spune ca eu sunt un om rau, care vrea doar bani? Oare el nu vede cat de mult ma zbat? De ce ma supune doar la umilinte? ... Imi vine sa bag capul intr-o groapa ca un strut.

Maria, nimic pe pamantul acesta nu se intampla fara o cauza si nimic nu e intamplator.
Spune-mi, de cate ori pe an are posibilitatea, tatal copilului sa isi vada copilul si sa se bucure de el?

In general, mamele isi "castiga" copiii in urma unui divort dupa care interzic tatilor sa isi mai vada copilul sub diverse pretexte si in urma unor alambicate conjuncturi. Astfel isi transforma propriul copil in arma impotriva celuilalt. Acesta este motivul intarzierii platii banilor, in foarte multe cazuri.
Acesta este si motivul, ma repet, pentru care tatii spun ca mamele sunt interesate doar de banii lor si atat.

In mod normal in cazul in care unul din parinti se afla in strainatate , programul de vizitare al copilului trebuie modificat in instanta, prin cumularea sa intr-o perioada propice, de regula vacanta de vara. Ar trebui ca tatal sa poata sa isi ia copilul pentru o luna sa zicem in perioada vacantei sa se bucure unul de altul.

sa nu se uite ca tatal are obligatia platii pensiei alimentare dar ar trebui sa aiba si un drept de vizitare al minorului astfel intocmit incat sa fie realizabil. Cu alte cuvinte nu are doar obligatii dar mai are si drepturi.

Nu uitati, copilul sufera cel mai mult , si se afla undeva la mijloc intre cei doi parinti.

E usor sa catalogam, sa judecam , sa clasam insa daca acum ar posta si tatal aici sa ne arate pozitia lui probabil ca am putea sa vedem cat de cat intr-o lumina corecta intreaga situatie.

[dobrin7m]

Maria, am citit tot topicul.
As dori doar sa iti amintesc ca multe lucruri nu stim noi unii despre altii insa Dumnezeu stie totul despre fiecare dintre noi. Unde este loc unde ne vom putea ascunde de la fata Domnului?

[maria25]

Buna Dobrin,

Ai dreptate in tot ceea ce spui. Cunosc situatii asemanatoare celor prezentate de tine. Dar cazul meu este diferit.

Insa, sa stii ca in situatia mea, eu am fost cea data in judecata pentru programul de vizita si stabilirea pensiei alimentare. El singur cu manuta lui si-a facut programul de vizita si nu si l-a respectat decat intr-o proportie infima. De cand am nascut m-am rugat de el sa fie mai implicat, sa vina sa-l vada, sa-l scoata in parc samd. Nici nu ai idee cat de mult m-am milogit si cat de mult m-am umilit. Am luptat pentru notiunea de familie si pentru afectiunea paterna. Mereu mi s-a dat peste nas si am fost jignita. El si-a construit viata plina de bogatii si satisfcatii pe care si-a dorit-o si eu am cunoscut greutatile vietii si lipsurile de toate felul. El m-a adus la sapa de lemn si nici in ziua de azi nu mi-a spus un imi pare rau. Am plans zi de zi cred ca vreo 4 ani si mi-am revenit foarte greu. Acum inteleg mult mai multe si sunt constienta ca reusitele mele sunt diferite din toate punctele de vedere si ca greutatile ma intaresc. Insa, sa stii ca eu am facut tot ce am putut ca acest copil sa aiba tata si afectiunea lui. Cumva am banuit-o pe sotia lui ca l-a schimbat in acest fel, insa tind sa cred ca undeva acest caracter era ascuns si asta este el. Pentru ca am cerut ajutor, pentru ca am sunat si mi-am dat interesul, am fost umilita si etichetata de catre el si familia lui. El vrea doar sa isi vada de viata lui in conditiile in care sa-i fie bine. Copilul se bucura cand il vede, dar isi aduce aminte mereu de lipsa lui de interes pentru el. Tatal nu il suna si nu isi respecta promisiunile legale. Pecuniar vorbind, sper sa rezolvam amiabil. Insa mai mult de atat nu am ce face. Programul de vizita este flexibil in functie de varsta celui mic, doar tatal l-a obtinut asa cum si-a dorit. Nu m-am opus nici in instanta si mereu am incurajat vizita. Insa personal, nu sunt de acord ca de acum inainte sa aiba pretentii de nu stiu ce vizite in alta tara, cand el habar nu are ce mai face copilul lui si nu il cunoaste cum trebuie. In atatia ani, si-a aratat clar lipsa de interes si afectiune. Si daca-i ceri ceva sau te opui vreunui moft, ma aleg cu umilinte. Am rabdat enorm, dar nu mai accept bataia de joc. Si eu am crescut fara tata, dar eu nu l-am cunoscut deloc. Insa cred ca asa pasager cum este in cazul baiatului meu, este mult mai dureros si mai greu.

Sper ca ai inteles ideea. Chiar am facut tot ce am putut, dar am obosit de atata bataie de joc. Pentru copil am facut tot ce am putut. Si incerc in continuare. Sa stii ca daca-i spun ca vine pastele tatalui sau pe mail, oricum nu-i pasa. Asa ca... asta este.